Catepanatul de Italia

Catepanatul (sau Catapanatul) de Italia (în greacă, κατεπανίκιον Ἰταλίας) a fost o provincie (themă) a Imperiului Bizantin, cuprinzând Italia continentală aflată la sud de o linie trasată de la Monte Gargano până la golful din dreptul orașului Salerno. De asemenea, Amalfi și Neapole, deși situate la nord de această linie, se supuneau Constantinopolului, prin intermediul catepanului.

Istorie modificare

În anul 873, în timpul împăratului Vasile I Macedoneanul, bizantinii au recucerit orașul Bari din mâinile sarazinilor. Alături de deja existenta themă (provincie bizantină) de Calabria, regiunea Apulia, din jurul orașului Bari, a format o nouă themă, denumită Longobardia. În jurul anului 965, strategul de Bari a fost ridicat la rangul de katepanō al Italiei, de obicei cu titlul de patrikios. Titulatura de katepanō însemna "cel mai de sus" în limba greacă.

Câțiva aventurieri normanzi, aflați în pelerinaj către Monte Sant'Angelo sul Gargano, și-au pus în anul 1017 trupele la dispoziția orașelor longobarde din Apulia și din întreg sudul Italiei pentru a lupta împotriva bizantinilor. De atunci și până în 1030, normanzii erau simpli mercenari, care își ofereau serviciile fie bizantinilor și longobarzilor, iar apoi lui ducelui Sergiu al IV-lea de Neapole. Instalarea conducătorului normand Ranulf Drengot în fortăreața de la Aversa în 1030 a oferit acestor aventurieri un prim cap de pod în Italia, astfel încât ei au început să organizeze cucerirea treptată a Italiei de sud. Tot în 1030, au sosit în regiune Guillaume Braț de Fier și Drogo de Hauteville, fiii cei mai vârstnici ai lui Tancred de Hauteville, un nobil minuscul din Coutances, în provincia franceză Normandia. Cei doi s-au unit în încercarea concertată de a smulge Apulia de la bizantini, care au pierdut cea mai mare parte a provinciei până în 1040. Bari a fost capturat de către italieni și normanzi în aprilie 1071, încununând eliminarea bizantinilor din sudul Italiei. O tentativă bizantină de revenire va mai avea loc abia în anul 1156, sub împăratul Manuel I Comnen, care va eșua în fața aceluiași oraș.

Titlul de Catapan de Apulia și Campania a fost revitalizat pentru scurtă vreme în 1166, când a fost acordat contelui Gilbert de Gravina, vărul reginei regente Margareta de Navarra. În 1167, având așadar autoritatea de catepan, Gilbert a forțat trupele germane să părăsească regiunea Campania și să îl determine pe împăratul Frederic I Barbarossa să ridice asediul asupra orașului Ancona.

Listă a catepanilor bizantini din Italia modificare

970 – 975 Mihail Abidelas
înainte de 982 Romanos
982 – 985 Calochir Delphinas
985 – 988 Romanos
988 – 998 Ioan Ammiropoulos
999 – 1006 Grigore Tarchaneiotes
1006 – 1008 Alexios Xiphias
1008 – 1010 Ioan Curcuas
1010 – 1016 Vasile Mesardonites
mai 1017 – decembrie 1017 Leon Tornikios Kontoleon
decembrie 1017 – 1027 Vasile Boioannes
c. 1027 – 1029 Cristofor Burgaris
iulie 1029 – iunie 1032 Pothos Argyros
1032 – mai 1033 Mihail Protospatharios
mai 1033 – 1038 Constantin Opos
1038 – 1039 Mihail Spondyles
februarie 1039 – ianuarie 1040 Nikefor Doukeianos
noiembrie 1040 – vara lui 1041 Mihail Doukeianos
vara lui 1041 – 1042 Exaugustus Boioannes
februarie 1042 – aprilie 1042 Synodianos
aprilie 1042 – septembrie 1042 George Maniakes
toamna lui 1042 Pardos
februarie 1043 – aprilie 1043 Vasile Theodorokanos
toamna lui 1045 – septembrie 1046 Eustațiu Palatinos
septembrie 1046 – decembrie 1046 Ioan Raphael
1050 – 1058 Argyrus
1060 Miriarch
1060 – 1061 Maruli
1062 Sirianus
1064 Perenus
1066 – 1069 Mihail Maurex
1069 – 1071 Avartuteles
1071 Ștefan Pateran

Surse modificare

Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.
Jules Gay, L'Italie méridionale et l'empire Byzantin, New York, Burt Franklin, 1904.
John Julius Norwich, The Normans in the South 1016-1130, Londra, Longmans 1967.
Lynn White, Jr., "The Byzantinization of Sicily", The American Historical Review, 42 (1936), 1, p.1-21.