Charles-Marie Widor
| Charles-Marie Widor | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Charles-Marie Jean Albert Widor  |
| Născut | [1][2][3][4] Lyon, Monarhia din Iulie |
| Decedat | (93 de ani)[1][2][4][5] Paris, Franța |
| Căsătorit cu | Mathilde de Montesquiou-Fézensac[*] (din ) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | classical composer[*] organist[*] aranjor muzical[*] profesor de muzică[*] critic muzical[*] profesor universitar[*] profesor |
| Locul desfășurării activității | Paris[6] |
| Activitate | |
| Alte nume | Aulétès |
| Studii | Koninklijk Conservatorium Brussel[*] |
| Gen muzical | operă simfonie |
| Instrument(e) | orgă[*] |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Charles-Marie Widor (n. 21 februarie 1844 - d. 12 martie 1937) a fost un organist, compozitor și profesor francez.
A compus muzică de orgă pe linia tradiției create de César Franck, opere, muzică simfonică. Widor este cunoscut mai ales pentru Tehnica orchestrației moderne (1904), supliment la tratatul lui Hector Berlioz.
NoteModificare
- ^ a b „Charles-Marie Widor”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Charles Marie Jean Widor, Baza de date Léonore, accesat în
- ^ a b Charles-Marie Widor, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Charles-Marie Widor, SNAC, accesat în
- ^ „Charles-Marie Widor”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
|
Acest articol despre un muzician francez este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |