Charlotte de Savoia

Portret al Charlottei de Savoia c.1472
Date personale
Născută11 noiembrie 1441
Chambéry, Ducatul de Savoia Modificați la Wikidata
Decedată (42 de ani)
Amboise, Franța
Înmormântatăbasilique Notre-Dame de Cléry[*][[basilique Notre-Dame de Cléry (basilica located in Loiret, in France)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiLouis, Duce de Savoia
Ana a Ciprului
Frați și suroriBona of Savoy[*][[Bona of Savoy (Duchess of Milan)|​]][1]
Margaret of Savoy, Countess of Saint-Pol[*][[Margaret of Savoy, Countess of Saint-Pol (Princess of Savoy, marchioness consort of Montferrat)|​]][1]
Marie of Savoy, Countess of Saint-Pol[*][[Marie of Savoy, Countess of Saint-Pol (Luxembourgian noble)|​]][1]
François de Savoie[*][[François de Savoie (roman catholic archbishop)|​]][1]
Janus of Savoy[*][[Janus of Savoy (Count of Geneva)|​]][1]
Amadeus al IX-lea, Duce de Savoia[1]
Filip al II-lea[1]
Louis de Genève[*][[Louis de Genève (King Consort of Cyprus, count of Geneva)|​]][1]
Jacques of Savoy, Count of Romont[*][[Jacques of Savoy, Count of Romont (Prince of Savoy)|​]][1]
Agnès de Savoie[*][[Agnès de Savoie (1450 - 15 Mar 1509)|​]][1]
Pierre de Savoie[*][[Pierre de Savoie ((1440-1458))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLudovic al XI-lea al Franței
CopiiAnne, Ducesă de Bourbon
Ioana, regină a Franței
Carol al VIII-lea al Franței
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteFranceza veche[2] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă
Familie nobiliarăCasa de Savoia
Casa de Valois
Regină a Franței
Domnie22 iulie 1461 - 30 august 1483

Charlotte de Savoia (11 noiembrie 1441[3]1 decembrie 1483) a fost a doua soție a regelui Ludovic al XI-lea al Franței. Trei din cei opt copii pe care i-a avut au supraviețuit. Unul dintre aceșia a fost viitorul rege al Franței, Carol al VIII-lea iar fiica cea mare a fost regentă.

Biografie

modificare

A fost fiica Ducelui Louis de Savoia[4] și al Annei a Ciprului.[5] Bunicii materni au fost Janus al Ciprului și Charlotte de Bourbon-La Marche. Bunica maternă, după care a fost probabil numită, a fost fiica contelui Jean I, Conte de La Marche și a Caterinei de Vendôme. Charlotte a fost una dintre cei 19 copii, din care au supraviețut copilăriei 14.

La 11 martie 1443, când Charlotte avea doar un an, a fost logodită cu Frederick de Saxonia (28 august 1439 - 23 decembrie 1451), fiul cel mare al Electorului Frederic al II-lea al Saxoniei.[4] Din motive necunoscute, logodna a fost anulată. Opt ani mai târziu, la 14 februarie 1451, Charlotte s-a căsătorit cu Ludovic, Delfin al Franței (viitorul rege Ludovic al XI-lea), fiul cel mare al regelui Carol al VII-lea al Franței și al Mariei de Anjou.[6] Mireasa avea nouă ani iar mirele douăzeci și șapte. Căsătoria, care a avut loc fără consimțământul regelui,[6] era a doua pentru Ludovic; prima lui soție, Margaret a Scoției, murise la nașterea copilului lor în 1445. După căsătorie, Charlotte a devenit Delfină a Franței.

S-a spus că Ludovic a neglijat-o. Când vestea succesiunii sale asupra tonului Franței a ajuns la urechile cuplului, care se afla la curtea burgundă, imediat Ludovic și-a abandonat soția în Burgundia pentru a-și asigura moștenirea, lăsând-o pe Charlotte dependentă de Isabella de Bourbon să-i împrumute trăsurile necesare pentru a călători în Franța să i se alăture.

La 22 iulie 1461, Charlotte a devenit regină a Franței. Anul următor, ea s-a îmbolnăvit grav și a fost aproape să moară în august 1462. Deși s-a recuperat, sănătatea ei s-a șubrezit.

Ludovic al XI-lea nu a ținut să aibă o viață la curte. Regina Charlotte s-a retras la castelul Amboise unde își petrecea zilele cu surorile și curtenii ei și supraveghea educația fiicelor ei (fiul ei a fost educat de rege), juca șah, brod și își îndeplinea îndatoririle sale religioase. În cazuri rare ea a fost rugată să-și îndeplinească sarcinile ceremoniale ca regină, cum ar fi salutul oaspeților străini, de exemplu, în 1470, când regele l-a dus pe puternicul conte de Warwick si Ducele de Clarence din Anglia la Amboise să o viziteze. Charlotte a fost interesată de literatură si era apreciată pentru gustul si excelenta sa bibliotecă personală.[5] Ea a lăsat o colecție de aproximativ o sută de manuscrise, colecție care a devenit începutul Bibliotecii Naționale a Franței.

Charlotte a fost privită ca virtuoasă. Un contemporan a remarcat faptul că "în timp ce ea era o excelentă prințesă din alte puncte de vedere ea nu a fost o persoană care să provoace o mare bucurie unui bărbat".[5] Cu toate acestea, după nașterea ultimului ei copil în 1472, Ludovic a jurat că nu-i va mai fi necredincios, și, conform cronicarului Phillip de Commynes, el s-a ținut de jurământ.

Charlotte a servit ca regentă în septembrie 1465.

Charlotte a devenit mama a opt copii, dintre acre numai trei au supraviețuit copilăriei. Aceștia au fost Carol al VIII-lea, care a devenit rege al Franței, Anne, care a servit ca regentă a Franței pentru Carol, și Joan, care a devenit regină a Franței ca soție a lui Ludovic al XII-lea.

  • Louis (1458–1460)
  • Joachim (1459)
  • Louise (1460)
  • Anne (3 aprilie 1461 – 14 noiembrie 1522), Ducesă de Bourbon, vicontesă de Thouars (1468–1473), regentă a Franței (1483–1491); s-a căsătorit cu Peter II, Duce de Bourbon, cu care a avut o fiică, Suzanne, Ducesă de Bourbon.
  • Joan (23 aprilie 1464 – 4 februarie 1505), acre a fost regină a Franței pentru o scurtă perioadă de timp ca prima soție a lui Ludovic al XII-lea
  • Francis (1466)
  • Carol al VIII-lea (30 iunie 1470 – 7 aprilie 1498), care s-a căsătorit cu Anne de Bretania; el a murit fără moștenitori.
  • Francis (1472–1473)

După decesul fiicei ei, Anne, linia Charlottei s-a stins; nepoata ei, Suzanne a murit în 1521 fără copii în viață.

  1. ^ a b c d e f g h i j http://fmg.ac/Projects/MedLands/SAVOY.htm#Louisdied1465B  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ Charles Cawley, Medieval Lands, Savoy, retrieved 1 May 2010
  4. ^ a b Joachim W. Stieber, Pope Eugenius IV, the Council of Basel and the Secular and Ecclesiastical Authorities in the Empire, (E.J. Brill, 1978), 254.
  5. ^ a b c Sharon L. Jansen, Anne of France: Lessons For My Daughter, ed. Jane Chance, (Boydell & Brewer, 2004), 2-3
  6. ^ a b Richard Vaughan, Philip the Good, (The Boydell Press, 2010), 353.