Concursul Muzical Eurovision 1958

Concursul Muzical Eurovision 1958
Data finalei 12 martie 1958
Prezentator Hannie Lips
Dirijor Dolf van der Linden
Televiziune-gazdă Țările de Jos NTS
Sală Studiourile AVRO
Hilversum, Țările de Jos
Piesă câștigătoare Franța Frantța
„Dors, mon amour”
Sistem de votare
Fiecare țară are 10 jurați, care acordă fiecare un punct cântecului lor preferat.
Număr de cântece 10
Debuturi Suedia Suedia
Retrageri Regatul Unit Regatul Unit
Intermediu
Metropole Orkest
Concursul Muzical Eurovision 
◄ 1957 1959 ►

Concursul Muzical Eurovision 1958 a fost cea de-a treia ediție a Concursului Muzical Eurovision. A avut loc în Hilversum, Țările de Jos, formând convenția ca țara-gazdă să fie cea care a câștigat în anul precedent. Evenimentul s-a ținut miercurea, pe 12 martie 1958, la Studiourile AVRO. Câștigătoare a fost Frantța, reprezentată de cântecul „Dors, mon amour”, interpretat de André Claveau, pe muzică de Hubert Giraud și versuri de Pierre Delanoë.

Au participat 10 țări. A fost prima oară când Franța a câștigat concursul și ultima oară până în prezent când Regatul Unit nu a participat. Suedia și-a făcut debutul în această ediție. Concursurile din 1956 și 1958 sunt singurele în care nu a participat niciun cântec în limba engleză. 1958 a fost prima oară când țara-gazdă a ieșit pe ultimul loc și, de asemenea, prima oară când mai multe țări au ieșit pe ultimul loc.

Concursul din 1958 a menținut limita de un singur cântec pentru fiecare țară, implementată și în anul precedent și continuată în restul istoriei competiției.[1]

Plasare modificare

Pentru mai multe detalii despre orașul-gazdă, vedeți Hilversum.
 
Studiourile AVRO au găzduit ediția din 1958 a concursului.

Hilversum, un municipiu din provincia Olanda de Nord, este cunoscut drept „capitala mass-media” a Țărilor de Jos.[1] Hilversum devenise centrul de radio și televiziune în anii 1920, când compania radio olandeză Nederlandse Seintoestellen Fabriek și-a stabilit sediul acolo, iar astăzi, sectorul media prezintă multe oportunități de angajare în Hilversum.[2]

În deceniile care au urmat stabilirii Companiei Olandeze de Radiodifuziune în Hilversum în anii 1920, aproape toate celelalte posturi radio din Țările de Jos i-au urmat exemplul, inclusiv posturi de televiziune începând cu anii 1950, Hilversum având, astfel, un bun potențial de a-și utiliza experiența, personalul și abilitățile de organizare pentru a produce și difuza un eveniment televizat internațional precum Concursul Muzical Eurovision; pe de altă parte, în general, în Europa, televiziunea încă era o tehnologie avansată și solicitantă.

O astfel de rețea de televiziune – Nederlandse Televisie Stichting – a organizat evenimentul în studiourile AVRO (Algemene Vereniging Radio Omroep, „Asociația Generală de Radiodifuziune”), un complex de clădiri aparținând asociației olandeze publice de radio-televiziune care opera în cadrul sistemului Nederlandse Publieke Omroep.

Format modificare

Concursul s-a ținut într-o sală a studiourilor AVRO. Sala conținea o scenă mică ce a funcționat ca o platformă elevată pentru cântăreți. Spectacolul a fost filmat dinspre baza scenei în sus, lăsând în afara cadrului microfoanele și firele celorlalte dispozitive, care intrau prin pardoseala inferioară a scenei. Accentul decorativ se afla pe fundalul scenei, în fața scenei și în stânga scenei, unde se aflau orchestra și scările de intrare pentru prezentatori și interpreți. Fundalul avea un panou cu imagini diferit pentru fiecare număr, pentru a oferi context versurilor. Fața scenei și suprafața din stânga scenei au fost decorate cu lalele, flori pentru care Olanda este renumită.[1]

Juriile nu s-au aflat în studio, ca în 1956. În 1958, au rămas în țările lor, ascultând spectacolul. După interpretarea tuturor cântecelor, juriile și-au anunțat rezultatele prin telefon, în ordinea inversă a prezentării cântecelor, la fel ca în anul precedent. Cântecul italian a fost transmis cu probleme în unele țări, ceea ce a însemnat că Domenico Modugno a trebuit să-și interpreteze din nou piesa. În timpul concursului, au existat două intermedii ale Metropole Orkest, dirijată de Dolf van der Linden: unul la mijloc și celălalt după ce au fost interpretate toate cântecele participante.

Țări participante modificare

Suedia, o țară care, mai târziu, a devenit una dintre cele mai de succes țări în concurs, a debutat în acest an. Regatul Unit a decis să se retragă din competiție.

După concurs, cântecul italian, „Nel blu dipinto di blu” (cunoscut ulterior sub titlul „Volare”) al lui Domenico Modugno, a devenit un hit internațional. La primele premii Grammy, acordate pe 4 mai 1959 la Beverly Hilton Hotel, la Hollywood, „Nel blu dipinto di blu” a primit două premii: unul pentru înregistrarea anului și unul pentru melodia anului.[3] Este singura înregistrare într-o limbă diferită de engleză ce a obținut vreodată această onoare[4] și singura piesă participantă la Concursul Muzical Eurovision ce a primit un premiu Grammy.[5] Piesa a reușit și să ajungă pe locul 1 în topurile americane Billboard, devenind, astfel, una dintre cele mai de succes piese din istoria concursului Eurovision. În 2005, cântecul a fost votat drept al doilea cel mai bun din istoria competiției în cadrul spectacolului aniversar de 50 de ani Congratulations.

Dirijori modificare

Orchestra a fost condusă de următorii dirijori:

Artiști care au revenit modificare

Artist Țară Ani precedenți Loc
Corry Brokken   TȚaările de Jos 1956 7
1957 1
Fud Leclerc   Belgia 1956 9
Lys Assia   Elvetția 1956 01 10
1957 8
Margot Hielscher   Germania 1957 4

Rezultate modificare

Țară Limbă Artist Cântec Traducere Loc Puncte
01   Italia italiană Domenico Modugno „Nel blu dipinto di blu” În albastrul pictat în albastru 3 13
02   TȚaările de Jos olandeză Corry Brokken „Heel de wereld” Întreaga lume 9 1
03   Frantța franceză André Claveau „Dors, mon amour” Dormi, iubirea mea 1 27
04   Luxemburg franceză Solange Berry „Un grand amour” O mare iubire 9 1
05   Suedia suedeză Alice Babs „Lilla stjärna” Mică stea 4 10
06   Danemarca daneză Raquel Rastenni „Jeg rev et blad ud af min dagbog” Mi-am rupt o scrisoare din jurnal 8 3
07   Belgia franceză Fud Leclerc „Ma petite chatte” Pisicuța mea 5 8
08   Germania germană Margot Hielscher „Für zwei Groschen Musik” Muzică pentru doi bănuți 7 5
09   Austria germană Liane Augustin „Die ganze Welt braucht Liebe” Întreaga lume are nevoie de iubire 5 8
10   Elvetția germană, italiană Lys Assia „Giorgio” Giorgio 2 24

Tabel modificare

 
André Claveau cântând „Dors, mon amour” în timpul unei repetiții.
 
Tabela de marcaj, după ce Austria și-a acordat punctele
Rezultate
                     
  Italia 13 1 1 1 4 4 1 1
Țările de Jos 1 1
Franța 27 6 1 1 9 1 1 7 1
Luxemburg 1 1
Suedia 10 2 3 1 1 3
Danemarca 3 1 1 1
Belgia 8 1 1 5 1
Germania 5 2 1 1 1
Austria 8 3 1 1 1 2
Elveția 24 4 6 3 5 4 2

Comentatori și purtători de cuvânt modificare

Tabelele de mai jos arată ordinea acordării voturilor, împreună cu purtătorii de cuvânt responsabili cu anunțarea rezultatelor din țara lor. Fiecare post participant a trimis și comentatori care să raporteze de la fața locului în limba maternă.[6]

Purtători de cuvânt
Țară Nume
01   Elvetția Mäni Weber
02   Austria Karl Bruck
03   Germania Claudia Doren
04   Belgia Paule Herreman
05   Danemarca Bent Henius
06   Suedia[7] Roland Eiworth
07   Luxemburg necunoscut
08   Frantța Claude Darget
09   TȚaările de Jos Piet te Nuyl
10   Italia Fulvia Colombo
Comentatori
Țară Comentatori Post
  Austria Peter Alexander ORF
  Belgia Arlette Vincent INR
Nand Baert NIR
  Danemarca Gunnar Hansen Statsradiofonien TV
  Elvetția Theodor Haller TV DRS
Georges Hardy TSR
  Frantța[8] Pierre Tchernia RTF
  Germania Wolf Mittler Deutsches Fernsehen
  Luxemburg Jacques Navadic Télé-Luxembourg
  Italia Bianca Maria Piccinino Programma Nazionale
  Regatul Unit Peter Haigh BBC Television Service
Tom Sloan BBC Light Programme
  Suedia[9] Jan Gabrielsson Sveriges Radio-TV
  TȚaările de Jos[10] Siebe var der Zee RTS

Referințe modificare

  1. ^ a b c „Eurovision History – Hilversum 1958”. EBU (în engleză). Accesat în . 
  2. ^ „Van Hilvertshem tot Hilversum” (în olandeză). Hilversum Mediastad. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Dornbrook, Don (). „And Now the Grammy Awards” (în engleză). The Milwaukee Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „GRAMMY Rewind: 1st Annual GRAMMY Awards” (în engleză). www.grammy.com. Accesat în . 
  5. ^ „International Pull of Grammys Veries In Key Markets - Grammy Facts”. Billboard (în engleză). . p. 101. Accesat în . 
  6. ^ „Eurovision 1958 Cast and Crew Details”. IMDb. Accesat în . 
  7. ^ „Infosajten.com”. Infosajten.com. Accesat în . 
  8. ^ „Concours Eurovision de la Chanson 1957” (în franceză). Songcontest.free.fr. . Accesat în . 
  9. ^ Leif Thorsson. Melodifestivalen genom tiderna [„Melodifestivalen de-a lungul timpului”] (2006), pag. 14. Stockholm: Premium Publishing AB. ISBN 91-89136-29-2
  10. ^ „Nederlandse televisiecommentatoren bij het Eurovisie Songfestival”. Eurovision Artists (în olandeză). 

Legături externe modificare