Constantin C. Giurescu

Nu confundați cu Constantin Giurescu.

Date personale

Născut

26 octombrie 1901^[1]^[2]

Focșani, Vrancea, România

Decedat

13 noiembrie 1977 (76 de ani)^[1]^[2]

București, România

Părinți

Constantin Giurescu

Copii

Dinu C. Giurescu

Cetățenie

România

Ocupație

medievist
istoric
cadru didactic universitar[*]
politician

Limbi vorbite

limba română^[3]

Activitate

Alma mater

Universitatea din București

Organizație

Universitatea din București

Partid politic

Partidul Național Liberal-Brătianu

Constantin C. Giurescu (n. 13/26 octombrie 1901, Focșani – d. 13 noiembrie 1977) a fost un istoric român, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea din București. A fost un reprezentant important al curentului „Școala nouă de istorie”, care s-a remarcat prin opoziția față de generația anterioară, reprezentată de N. Iorga.

Date biografice

A urmat clasele primare și liceul la București;
Și-a luat licența și doctoratul tot la București;
A făcut studii la Paris;
Asistent al Muzeului Național de antichități București: octombrie 1920 - 1 ianuarie 1926;
Profesor la liceul din Focșani;
Membru al Școalei Române din Franța: octombrie 1923 - octombrie 1925;
Conferențiar suplinitor în 1926;
Profesor agregat la 1 martie 1927;
Director al Fundației Ion C. Brătianu: 1927 - 1930;
Liberal georgist și deputat: 1932 - 1933;
Directorul Revistei istorice române 1933;
Rezident Regal al ținutului Dunărea de Jos: februarie 1939;
Ministru al Frontului Renașterii Naționale (F.R.N.): 28 septembrie 1939 - 4 martie 1940;
Arestat la 6 mai 1950;^[4]
Sosit la Închisoarea Sighet;^[4] în timpul detenției a fost de două ori grav bolnav de icter, în 1951 și 1954.
Eliberat din pușcărie la 5 iulie 1955, cu domiciliu obligatoriu la Măzăreni pe 60 de luni.^[4]

Era fiul lui Constantin Giurescu și tatăl istoricului Dinu C. Giurescu. A fost căsătorit cu Maria Simona, n. Mehedinți.

Constantin C. Giurescu și-a făcut studiile secundare și superioare la București, ajungând profesor universitar în 1926. În 1931 a fondat Revista istorică română. A fost alături de Gheorghe Brătianu și Petre P. Panaitescu un reprezentant important al curentului „Școala nouă de istorie”, care s-a remarcat prin opoziția făcută generației anterioare, reprezentată de N. Iorga. La capătul anilor '30 a fost aderent al Dictaturii regale, deținând mai multe funcții importante în stat. A fondat și a condus Institutul de istorie națională din 1941 până în 1948. În 1948 a fost înlăturat din universitate, iar între 1950 și 1955 a fost deținut politic, în Închisoarea Sighet. Reabilitat ulterior, a fost reprimit la facultate (1963) și în Academia Română (1974).

Perioada detenției

Constantin C. Giurescu a fost arestat în Noaptea demnitarilor, în timp ce se afla la locuința sa din București. La acel moment era cercetător științific al Institutului de Istorie al Academiei Republicii Populare Române. După o vizită la Interne, a fost dus alături de alți foști demnitari, miniștri, secretari, subsecretari de stat și foști membri de partide la închisoarea de la Sighet pe data de 7 mai 1950.^[5], ^[6]

În perioada detenției s-a îmbolnăvit de două ori, în primăvara anului 1951 a făcut o formă gravă de icter care a ținut aproximativ trei luni. În toamna anului 1954 s-a îmbolnăvit din nou de icter și a fost mutat singur în celulă.^[7]

După 5 ani și două luni petrecuți în penitenciarul de la Sighet, Constantin C. Giurescu a fost dus în satul de deportați Măzăreni, într-o casă de chirpici, unde a început să-și redacteze însemnările despre perioada petrecută în închisoare. Manuscrisul a fost ascuns de către Nicolae Ionescu Caracaleanu (care îi fusese director de cabinet ministerial) în grădina casei părintești apoi, la cererea lui Dinu C. Giurescu, a fost păstrat de către Paul Michelson.^[8] În 1994 a fost publicată cartea „Cinci ani și două luni în penitenciarul din Sighet”, scrisă pe baza acestor însemnări.

Contribuție istoriografică

Constantin C. Giurescu este autorul primelor studii importante și bine documentate asupra problematicii Sfatului domnesc și a dregătoriilor boierești, în două cărți, Contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV (1927) și Noi contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV (1926), depășind astfel contribuțiile aduse anterior de Dimitrie Onciul, Alexandru D. Xenopol și N. Iorga în domeniu.^[9]

Opera

Legiuirea lui Caragea, un anteproiect necunoscut, București 1923
Les manuscrits roumains de la bibliothèque nationale, Paris 1925
Considerații asupra istoriografiei românești în ultimii 20 ani, Văleni 1926
Contribuțiuni la studiul marilor dregători în sec. XIV și XV, 1926
Un manuscript miscelaneu, 1926
Uciderea vizirului Mohammed Tobani Buiuc, 1926
Nicolae Milescu Spătarul, 1927
Organizarea financiară a Țării Românești, 1927
Une relation inedite sur la campagne de Pierre le Grand en Moldavie, 1927
Din istoria nouă a Dobrogei, 1928
Despre Vlahia Asăneștilor, 1931
Statut de l'Institut balcanique de recherches historiques, 1932
Istoria Românilor I-IV
Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359 - 1595), Întocmit de Grigore Ureche Vornicul și Simion Dascălul. Ediție comentată de Constantin C. Giurescu, Craiova: Editura Scrisul Românesc, 1934
Die europäische Rolle des rumänischen Volkes, București: Editura Dacia, 1941
Siebenbürgen: geschichtlicher Überblick, București: Institut für Rumänische Geschichte, 1943
Principatele române la începutul secolului al XIX-lea, București: Editura Științifică, 1957
Viața și opera lui Cuza Vodă, București: Editura Științifică, 1966
Cândea, Virgil; Giurescu, Constantin C.; Malița, Mircea (1966), Pagini din trecutul diplomației românești, București: Editura Politică
Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, București: Editura pentru Literatură, 1966
Transilvania în istoria poporului român, București: Editura Științifică, 1967
Istoricul podgoriei Odobeștilor: din cele mai vechi timpuri pînă la 1918, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1969
Giurescu, Constantin C.; Giurescu, Dinu (1971), Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri și pînă astăzi, București: Editura Albatros
Contribuții la studiul originilor și dezvoltării burgheziei române pînă la 1848, București: Editura Științifică, 1972
Amintiri, București: Editura Sport-Turism, 1977
Probleme controversate în istoriografia română, București: Editura Albatros, 1977
Jurnal de călătorie, București: Editura Sport-Turism, 1977
Târguri sau orașe și cetăți moldovene: din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, București: Editura Enciclopedică, 1997

Distincții

Premiul „Bălcescu” al Academiei (1966)
Premiul Ministerului Învățământului (1969)
Om de știință emerit (1971)
Ordinul Meritul Științific cl. I (1 decembrie 1971) „pentru merite deosebite în activitatea științifică, didactică, publicistică și obștească, cu prilejul împlinirii vîrstei de 70 de ani”^[10]
Ordinul „23 August” cl. I (26 octombrie 1976) „pentru merite deosebite în activitatea didactică, științifică și culturală, cu prilejul împlinirii vîrstei de 75 de ani”^[11]

Referințe

^ ^a ^b Constantin C. Giurescu, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Constantin C. Giurescu, Autoritatea BnF
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ ^a ^b ^c Giurescu 1994, p. 149.
^ Giurescu 1994, p. 58.
^ Destinul istoricului Constantin C. Giurescu în epoca totalitarismului comunist, fericiticeiprigoniti.net
^ Giurescu 1994, p. 15.
^ Giurescu 1994, p. 8.
^ Stoicescu, Nicolae (1968), Sfatul domnesc și marii dregători din Țara Românească și Moldova (sec. XIV–XV), București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, pp. 8–9
^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 439 din 1 decembrie 1971 privind conferirea ordinului „Meritul Științific” clasa I profesorului universitar Constantin C. Giurescu Arhivat în 18 ianuarie 2012, la Wayback Machine., publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 150, 8 decembrie 1971 (B. Of. 150/1971), accesat la 17 august 2010
^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 317 din 26 octombrie 1976 privind conferirea ordinului „23 August”, clasa I, academicianului Constantin C. Giurescu, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 41, 16 mai 1977 (B. Of. 41/1977).

Bibliografie

Giurescu, Constantin C. (1994), Cinci ani și două luni în penitenciarul din Sighet (7 mai 1950 – 5 iulie 1955), București: Editura Fundației Culturale Române
P[enelea], G[eorgeta] (1978), „Giurescu, Constantin C.”, În Ștefănescu, Ștefan (coordonator științific), Enciclopedia istoriografiei românești, București: Editura științifică și enciclopedică, pp. 156–157
Boia, Lucian (2012), Capcanele istoriei: elita intelectuală românească între 1930 și 1950, Ediția a II-a revăzută și adăugită, București: Editura Humanitas
Giurescu, Marina (2013), A World Torn Asunder: The Life and Triumph of Constantin C. Giurescu, Prefață de Paul E. Michelson, Bettie Youngs Books Publishing, ISBN 978-1-936332-76-2
Nastasa-Kovacs, Lucian (2016), Memorialistica distorsionată și „etica” oportunistului: Constantin C. Giurescu, în vol. Alma Mater în derivă. Aspecte alternative ale vieții universitare interbelice, coord. de Irina Nastasă-Matei și Zoltán Rostás, București/Cluj, Edit. Eikon/Școala Ardeleană
Fischer-Galați, Stephen; Florescu, Radu R.; Ursul, George R., ed. (1982), Romania between East and West. Historical Essays în Memory of Constantin C. Giurescu, Seria East European Monographs, New York: Columbia University Press

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – G
Bibliografie selectivă a operei lui Constantin C. Giurescu, alcătuită de Biblioteca Metropolitană București Arhivat în 23 septembrie 2010, la Wayback Machine.
Constantin C. Giurescu în arhivele muresene^{[nefuncțională – arhivă]}
Peripețiile marelui istoric Constantin C. Giurescu la alegerile din 1933, 7 aprilie 2013, Borcea Stefan, Adevărul

[895602445082a1a4580eef771e82efd0-1] Constantin C. Giurescu, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

[501c20a7438c27ab418f46140ed16425-2] Constantin C. Giurescu, Autoritatea BnF

[7b57188bc0d7f319161273f241f2c260-3] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[autobiografic-4] Giurescu 1994, p. 149.

[5] Giurescu 1994, p. 58.

[6] Destinul istoricului Constantin C. Giurescu în epoca totalitarismului comunist, fericiticeiprigoniti.net

[7] Giurescu 1994, p. 15.

[8] Giurescu 1994, p. 8.

[9] Stoicescu, Nicolae (1968), Sfatul domnesc și marii dregători din Țara Românească și Moldova (sec. XIV–XV), București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, pp. 8–9

[10] Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 439 din 1 decembrie 1971 privind conferirea ordinului „Meritul Științific” clasa I profesorului universitar Constantin C. Giurescu Arhivat în 18 ianuarie 2012, la Wayback Machine., publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 150, 8 decembrie 1971 (B. Of. 150/1971), accesat la 17 august 2010

[11] Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 317 din 26 octombrie 1976 privind conferirea ordinului „23 August”, clasa I, academicianului Constantin C. Giurescu, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 41, 16 mai 1977 (B. Of. 41/1977).

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]