Constantin Ciopraga

Date personale

Născut

12 mai 1916^[1]^[2]

Pașcani, Iași, România

Decedat

2 februarie 2009 (92 de ani)^[1]^[2]

Iași, România

Cetățenie

România

Ocupație

critic literar[*]

Limbi vorbite

limba română^[3]

Activitate

Premii

Ordinul național „Steaua României”

Constantin Ciopraga (n. 12 mai 1916, Pașcani, Iași, România – d. 2 februarie 2009, Iași, România) a fost un critic și istoric literar român, poet, memorialist, profesor universitar, scriitor, membru de onoare al Academiei Române. A fost fiul lui Constantin Ciopraga, tâmplar și al Elenei (născută Nistor).

Studii modificare

Clasele primare (1923 - 1927) și gimnaziale (1927 - 1932) la Pașcani.
Liceul „Nicu Gane“ din Fălticeni (1933 - 1937)
Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași (1937 - 1942)

Stagiul militar modificare

Școala de Ofițeri de Rezervă din Bacău (1939 - 1940)
Pe front între 1941 - 1942
Prizonier (1942 - 1946) în U.R.S.S., din 19 noiembrie 1942

Activitate profesională modificare

Profesor la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” din Iași (1947 - 1949)
Profesor la „Liceul mixt” din Pașcani (1947 - 1949)
Cadru didactic la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1949)
Lector la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1951)
Conferențiar la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1957)
Profesor la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1962)
Șeful Catedrei de literatură română și comparată (1963 - 1983)
Lector de limba română la Sorbona, Paris (1959 - 1962)
Rector al Institutului Pedagogic din Suceava (1962 - 1965)
Doctor în filologie al Universității din București (din 1956)
Doctor docent al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (din 1968)
Director al revistei Cronica (1966 - 1970)

Distincții modificare

Profesorul Constantin Ciopraga a fost decorat la 16 ianuarie 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”.^[4]

A fost Membru de onoare al Academiei Române (din 12 noiembrie 1993).

Familie modificare

A fost căsătorit cu Margareta Ciopraga, profesoară la Liceul de Arte din Iași, cu care are o fiică, Magda Ciopraga, profesor universitar la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A avut un frate, Aurel Ciopraga, profesor universitar la Facultatea de Drept din Iași.

Debut modificare

În revista "Luminița" din Pașcani (1931)

Colaborări modificare

"Curentul literar"
"Curier ieșean"
"Viața Basarabiei"

Volume modificare

„Calistrat Hogaș“, București 1960
„George Topârceanu“, București 1966
„Mihail Sadoveanu“, București 1966
„Portrete și reflecții literare“, București 1967
„Literatura română între 1900 și 1918“, Iași, Junimea, 1970
„Hortensia Papadat-Bengescu“, București 1973
„Personalitatea literaturii române“, Iași 1973 (versiune franceză 1985, versiune engleză 1981, ed. revăzută și adăugită, 1997)
„Ecran interior“, versuri, Iași 1975
„Între Ulysse și Don Quijote“, Iași 1978
„Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originale“, București 1981
„Propilee. Cărți și destine“, Iași 1984
„Nisipul“, roman, București 1989
„Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale“, Iași 1990
„Amfiteatru cu poeți“, Iași 1995 (ed. II revăzută, 2001)
„Caietele privitorului tăcut“, memorii, Iași, Institutul European, 2001, ISBN 973-611-068-0
„Perspective“, studii critice, Iași 2001
„Baltagul. Privire critică“, Cluj-Napoca, 2002

Traduceri modificare

Portret și sculptură modificare

Corneliu Baba i-a făcut portretul în primăvara anului 1952. În Municipiul Pașcani există bustul lui Constantin Ciopraga, sculptat de Ilie Bostan.

Note modificare

^ ^a ^b ^c ^d Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b ^c ^d Constantin Ciopraga, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Decretul Președintelui României nr. 85 din 16 ianuarie 2002 pentru conferirea ordinelor naționale Steaua României, Serviciul Credincios și Pentru Merit, în grad de Cavaler, publicat în Monitorul Oficial nr. 31 din 17 ianuarie 2002.

Bibliografie modificare

Aurel Sasu - „Dicționarul biografic al literaturii române“, București 2006
Mircea A. Diaconu - Constantin Ciopraga 85 de ani - Dosarul unei existențe, Editura Universității Suceava, 2001, ISBN 973-8293-34-0

Lectură suplimentară modificare

Florin Faifer, „Constantin Ciopraga - Mihail Sadoveanu, Editura tineretului, București, 1966", Anuar de lingvistică și istorie literară, Tom XVIII, 1967, pp 207-209

Legături externe modificare

Wikicitat

La Wikicitat găsiți citate legate de Constantin Ciopraga.

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C
In memoriam Constantin Ciopraga, 3 februarie 2009, Costin Tuchilă, Amos News

[910bb3a96bfefd49ce8987e47c5bc2b9-1] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[490aa1ede2e86d4646bbe3d499312ade-2] Constantin Ciopraga, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017

[342a7d950edebc00ad3820469e851060-3] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[4] Decretul Președintelui României nr. 85 din 16 ianuarie 2002 pentru conferirea ordinelor naționale Steaua României, Serviciul Credincios și Pentru Merit, în grad de Cavaler, publicat în Monitorul Oficial nr. 31 din 17 ianuarie 2002.

[1]

[2]

[3]

[4]