Constantin Lache
| Constantin Lache | |||
|---|---|---|---|
 | |||
| Informații generale | |||
| Nume complet | Constantin Lache | ||
| Data nașterii | 15 noiembrie 1923 | ||
| Locul nașterii | Urleasca, România | ||
| Data decesului | (86 de ani) | ||
| Locul decesului | Timișoara, România | ||
| Naționalitate | Română | ||
| Poreclă | Costică[1] | ||
| Cluburi de seniori* | |||
| Ani | Club | ||
| 1953–1958 |
.svg){kind=small} Știința Timișoara | ||
| Titluri | |||
| 1992[2] |
 Antrenor emerit | ||
| Echipe antrenate | |||
| 1953–1958 |
Știința Timișoara | ||
| 1964–1965 |
Știința Timișoara | ||
| 1967–1982 |
.svg){kind=small} Universitatea Timișoara | ||
| 1979 |
România B (principal) | ||
| 1982 |
România A (principal) | ||
| * Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text  | |||
Constantin Lache (n. 15 noiembrie 1923, în Urleasca, județul Brăila[3], d. 24 august 2010, Timișoara[4][5]) a fost un antrenor emerit de handbal din România, multiplu câștigător al Campionatului Republican categoria A feminin. În anul 2007, Constantin Lache a fost declarat cetățean de onoare al municipiului Timișoara prin Hotărârea Consiliului Local nr. 410/27.11.2007.[6]
Biografie
modificareNăscut în satul Urleasca din județul Brăila, viitorul antrenor a absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, promoția 1944.[3] A urmat apoi cursurile Institutului de Cultură Fizică din București, pe care le-a absolvit în 1950, cu specializarea jocuri sportive.[3] Într-o perioadă în care absolvenților de facultăți le erau atribuite de către stat posturi la diverse locuri de muncă din țară, Constantin Lache a fost repartizat, pe data de 1 noiembrie 1950, la catedra de baschet a Școlii Medii Tehnice de Cultură Fizică nr.4 din Timișoara.[3] Pe 15 noiembrie 1950, pe terenul bazei sportive a școlii timișorene, Lache a organizat pentru prima dată în România un meci de handbal în 7 jucători.[3]
Între 1953 și 1958 a condus, din postura de antrenor jucător, echipa masculină de handbal în 11 Știința Timișoara, cu care a câștigat titlul de campion național al României în 1956.[3][7] În 1958 a fost îndepărtat de la echipă și exclus din viața sportivă sub acuzația de „origine socială nesănătoasă”[3][7], deoarece tatăl său, împroprietărit după Primul Război Mondial, cumpărase alte 50 de hectare de pământ și un mic conac în anul 1927, fiind catalogat chiabur[5][4].
În această perioadă, Constantin Lache a activat ca simplu profesor la Școala Medie nr.4 din Timișoara, la disciplina handbal. În 1961, elevii pregătiți de el au câștigat Campionatul Național de handbal în 7 jucători rezervat școlilor cu profil de educație fizică.[3][5] Suplimentar, Lache a antrenat pentru o perioadă și echipa de baschet masculin Știința Timișoara, cu care a câștigat Spartachiada din 1964.[4]
În 1964 i-a fost ridicată interdicția, iar anul următor a obținut locul al III-lea în campionatul național de baschet.[3] În anul 1967 a fost angajat cu jumătate de normă la Facultatea de Educație Fizică din Timișoara, unde a preluat și funcția de antrenor al Universității Timișoara, echipa feminină de handbal a instituției de învățământ. A urmat o perioadă plină de succese sportive, 8 titluri naționale, Cupa României în 1978 și disputarea finalei Cupei Campionilor Europeni în 1973.[4] Antrenorul a rămas la conducerea Universității Timișoara până în 1982, când Facultatea de Educație Fizică și Sport a fost desființată.[5]
În 1979, Lache a condus selecționata B a echipei naționale feminine a României la ediția a 19-a a Trofeului Carpați, iar în 1982 a fost antrenorul principal al echipei naționale a României care s-a clasat pe locul al 8-lea la Campionatul Mondial.[8]
Palmares
modificare- Jucător
- Campionatul Republican de handbal masculin în 11 jucători:
Locul I: 1956 (cu Știința Timișoara)
- Antrenor
-
- Handbal
- Campionatul Republican de handbal masculin în 11 jucători:
- Locul I: 1956 (cu Știința Timișoara)
- Cupa Campionilor Europeni:[9]
- Finalist: 1973
- Cupa Campionilor Europeni:[9]
- Baschet
- Campionatul Republican masculin:
Locul III: 1965 (cu Știința Timișoara)
- Spartachiada Tineretului:
- Locul I: 1964 (cu Știința Timișoara)
- Spartachiada Tineretului:
Distincții personale
modificareÎn 1992, Constantin Lache a fost desemnat „antrenor emerit”.[2] În noiembrie 2007, în urma referatului favorabil al primăriei Timișoara[3], antrenorul a fost declarat cetățean de onoare al orașului.
Referințe
modificare- ^ „STRUCTURA FEDERAȚIEI ROMÂNE DE HANDBAL” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. . p. 18. Accesat în .
- ^ a b „Palmares de onoare 1936-2014” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. p. 42–43. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j „REFERAT” (PDF). primariatm.ro. Primăria Municipiului Timișoara. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ a b c d „Doi ani fără Constantin Lache, creatorul celei mai de succes echipe a Timișoarei”. druckeria.ro. Druckeria TM. . Accesat în .
- ^ a b c d „Constantin Lache, veșnic în sufletul sportului timișorean”. Sporttim.ro. . Accesat în .
- ^ „Hotărârea Consiliului Local 410/27.11.2007 privind conferirea Titlului de Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara domnului CONSTANTIN LACHE”. primariatm.ro. Primăria Municipiului Timișoara. . Accesat în .[nefuncțională]
- ^ a b Cornel Biholari (). „Handbalul alb-violet – zbucium presărat cu momente de glorie. Cum a impus Politehnica Timișoara respect în sportul pe semicerc”. PressAlert.ro. Accesat în .
- ^ a b c „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f)1975-1984” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ a b „Ascensiune-Dominare Mondială 1963-1974” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . Arhivat în , la Wayback Machine.