Constantin Nisipeanu

poet român
Constantin Nisipeanu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Craiova, România Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
PseudonimC. Olteanu
StudiiAcademia de Studii Economice
Activitatea literară
Limbiromână
Mișcare/curent literarsuprarealism
Specie literarăpoezie
Operă de debutStanțe, Stihuri și Dora (poezii publicate în „Bilete de papagal”)
Opere semnificativeMetamorfoze (1934);

Cartea cu grimase (1933);

Spre țara închisă în diamant (1937)

Constantin Nisipeanu (n. 10 octombrie 1907, Craiova - d. 5 mai 1999, București), cunoscut și sub pseudonimul de C. Olteanu, a fost un poet suprarealist român, unul dintre fondatorii revistei Radical.

Educație modificare

A absolvit școala primară și liceul Carol I în Craiova, Școala Comercială Secundară din Craiova în 1926 și Școala Comecială Superioară în 1933. Între anii 1921-1924 a ocupat funcția de casier la Craiova, apoi pe cea de contabil și de economist în cadrul armatei. În 1938 a absolvit Academia de Înalte Studii Comerciale din București.[2]

Activitate modificare

A debutat în 1928 în Bilete de papagal, susținut de Felix Aderca, cu poeziile „Stanțe”, „Stihuri” și „Dora”.[3][4][5]

În 1929 a fondat la Craiova revista avangardistă Radical, cu apariție doar în perioada 1929-1931, revistă în care a debutat Eugen Ionescu. Tot el a fondat, în 1931, revista efemeră Ostașii lumii, cu un singur număr.

A colaborat la revistele Unu, Meridian, Revista Fundațiilor Regale, folosind doar rareori pseudonimul C. Olteanu.[2]

Primele trei volume de poezii: Cartea cu grimase (1933), Metamorfoze (1934), Spre țara închisă în diamant (1937) sunt cele mai reprezentative pentru linia poetică urmată de Nisipeanu, culminând cu poemul bretonian Femeia de aur, apărut în 1943 la Editura Unu, în doar 150 de exemplare și însoțit de două desene ale autorului.[6]

Ca stil literar, Constantin Nisipeanu a fost situat de criticii literari în zona de tranziție de la suprarealismul de început spre suprarealismul matur, reprezentat de Grupul Infra-Noir de la București.[7]

A încercat să înființeze în 1936 o revistă de avangardă, Antagonism, care urma să facă legătura dintr Unu și revista Da, inițiată de Isidore Isou și Serge Moscovici la București. În această revistă ar fi urmat să scrie, alături de Nisipeanu, Sașa Pană, Gellu Naum, Mihail Dan, Pericle Martinescu, pictorul Victor Brauner. Cererea de înființare a revistei a fost respinsă de Direcțiunea Generală a Poliției, pe motiv că ar fi constituit un organ de propagandă deghizată comunistă.[8][9]

A fost redactor al Editurii Unu (1931-1940), director al Muzeului Peleș din Castelul Peleș (1953-1957), îndrumător la Muzeul de Literatură din București (1957-1958).[10]

Opere modificare

Note modificare

  1. ^ Constantin NISIPEANU, Le Delarge 
  2. ^ a b Petrișor Militaru, prefața volumului Opera poetică de Constantin Nisipeanu, Craiova, Editura Aius, 2017, p. 5-6
  3. ^ Bilete de papagal, anul I, nr. 114/20 iunie 1928
  4. ^ Bilete de papagal, anul I, nr. 129/7 iulie 1928
  5. ^ Bilete de papagal, anul I, nr. 156/8 august 1928
  6. ^ Ion Pop, Din avangardă spre ariergardă, Editura Vinea, 2010, p. 119-121
  7. ^ Miron Radu Paraschivescu, prefață la volumul Stăpâna viselor de Constantin Nisipeanu (antologie antumă). București, Editura pentru Literatură, 1968
  8. ^ „Dosare personale ale luptătorilor antifasciști întocmite de Ministerul de Interne în perioada 1917 - 1944”, Arhiva Centrală a Institutului de Istorie a Partidului de pe lângă C.C. al P.M.R., 20 februarie 1936, sub inventarul istoricului El. Bondar (Arhivele Naționale Istorice Centrale din România, nr. inv. 2829/2006)
  9. ^ Petrișor Militaru. Avangarda din România în arhivele forțelor de represiune. 1917-1977
  10. ^ „Constantin Nisipeanu”. Artline.ro. Accesat în . 

Legături externe modificare