Wikipedia

Cortinarius crassus

specie de ciupercă

Cortinarius crassus (Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius[1][2] este o specie de ciuperci comestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire poluară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord nu este prea răspândită, se dezvoltă de la câmpie la munte, crescând în grupuri, în special pe sol calcaros și umed, adesea pe mușchi în păduri de conifere și mixte precum la marginile lor sub molizi, câteodată de asemenea sub pini, din (iunie) iulie până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Cortinarius crassus
Genul Cortinarius, aici C. crassus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Subclasă: Homobasidiomycetidae
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Cortinarius
Specie: C. crassus
Nume binomial
Cortinarius crassus
Fr. (1838)
Sinonime
  • Gomphos crassus (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Meliderma crassum (Fr.) Velen. (1920)
  • Phlegmacium crassum (Fr.) M.M.Moser (1953)
  • Cortinarius pseudocrassus (Joss.) P.D.Orton (1960)
  • Cortinarius crassus f. balteatoalbus Rob.Henry (1984)
  • Cortinarius crassus f. agathosmus Rob.Henry (1988)
  • Cortinarius pseudocrassus var. lathreus Bidaud (2000)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie modificare

Numele binomial a fost determinat de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838,[5] fiind și numele curent valabil (2021). Toate celelalte încercări de redenumire precum variațiile descrise sunt acceptate sinonim.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină crassus=gros, îndesat, masiv, umflat),[6] datorită aspectului general, în special al piciorului.

Descriere modificare

 
Bres.: Cortinarius crassus
  • Pălăria: are un diametru de 4-10 (12) cm, este compactă și fermă, la început boltită semisferic cu marginea răsfrântă distinct spre inferior, dar devine în scurt timp convexă și apoi deseori plată, marginea rămânând mereu mai mult sau mai puțin slab răsucită. În tinerețe este învelită de un văl parțial alb în formă de cortină, format din fibre foarte fine ca păienjeniș între marginea pălăriei și picior. Cuticula uscată este fin pâslos-fibroasă, uneori flocos-scămoasă. Coloritul poate fi gălbui, gri-brun, ocru-brun până deschis maroniu, chiar brun-ruginiu, adesea brumat albicios.
  • Lamelele: sunt subțiri, colante, intercalate și bifurcate, slab bombate și aderate la picior, fiind învăluite la început de sus menționata cortină albicioasă. Coloritul este în tinerețe albicios, repede ocru deschis și la bătrânețe ruginiu până gri-maroniu cu muchii albicioase.
  • Piciorul: are o lungime de 5-8 cm și o lățime 1,5-3 cm, este compact, ferm, gros și îndesat, plin, dar în vârstă spongios pe dinăuntru, spre baza adesea înrădăcinată îngroșat în formă de măciucă, uneori chiar ceva subțiat, suprafața fiind în tinerețe fuliginos-flocoasă, dar repede cu un aspect aproape neted. Nu prezintă un inel veritabil, o zonă inelară ceva mai închisă este doar sugerată.
  • Carnea: albicioasă rămâne pentru timp lung fermă. Odată tăiată longitudinal, nu se decolorează. Mirosul este imperceptibil și gustul blând, dar nesemnificativ.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori destul de mari, elipsoidal-fusiformi, uneori în formă de migdale și punctat-aspri cu o mărime de 8-10 x 5-6 microni. Pulberea lor este ruginie. Basidiile (celulele purtătoare de spori) în formă de măciucă și pediculate cu 2-4 sterigme fiecare măsoară 25-32 x 6-7 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) umflate spre vârf nu sunt descrise mai precis.[7]
  • Reacții chimice: carnea se decolorează sub aburi de amoniac galben, cu hidroxid de potasiu brun-gălbui și cu tinctură de Guaiacum albastru.[8][9][10]
  •  
    C. crassus, lamele și picior
  •  
    C. crassus, aspecte diverse

Confuzii modificare

Acest burete poate fi confundat cu mai multe alte specii, parțial comestibile, (de exemplu Cortinarius armillatus,[11] Cortinarius balteatus[12] Cortinarius caninus,[13] Cortinarius caperatus,[14] Cortinarius claricolor,[15] Cortinarius elegantior,[16] Cortinarius glaucopus,[17] Cortinarius percomis,[18] Cortinarius saginus,[19][20] Cortinarius triumphans sin. Cortinarius crocolitus,[21] Leucocortinarius bulbiger,[22] cu ciuperci necomestibile ca Cortinarius callochrous,[23]Cortinarius illuminus,[24] Cortinarius largus,[25] Cortinarius subferrugineus,[26] Cortinarius triformis (necomestibil),[27] și Cortinarius turmalis[28] sau cu cele otrăvitoare, de exemplu Cortinarius meinhardii sin. Cortinarius vitellinus (letal),[29] Cortinarius splendens (posibil letal, carne galbenă),[30] Entoloma sinuatum,[31] Gymnopilus penetrans, saprofit,[32] ori Gymnopilus spectabilis, saprofit.[33]

Specii asemănătoare modificare

  •  
    Cortinarius armillatus
  •  
    Cortinarius balteatus
  •  
    !Cortinarius callochrous!
  •  
    Cortinarius caninus
  •  
    Cortinarius caperatus
  •  
    Cortinarius claricolor
  •  
    Cortinarius elegantior
  •  
    Cortinarius glaucopus
  •  
    !Cortinarius illuminus!
  •  
    !Cortinarius largus!
  •  
    !!!Cortinarius meinhardii!!!
  •  
    Cortinarius percomis
  •  
    !!!Cortinarius splendens!!!
  •  
    !Cortinarius subferrugineus!
  •  
    !Cortinarius triformis!
  •  
    Cortinarius triumphans
  •  
    !Cortinarus turmalis!
  •  
    !!!Entoloma sinuatum!!!
  •  
    !!Gymnopilus penetrans!!
  •  
    Cortinarius saginus
  •  
    !!Gymnopilus spectabilis sin. junonius!!
  •  
    Leucocortinarius bulbiger

Valorificare modificare

Din cauza mirosului și gustului nesemnificativ, Cortinarius crassus este de calitate culinară maximal mediocră, dar, datorită cărnii ferme, se potrivește ca adăugare la alte mâncăruri de ciuperci. După ce buretele este destul de rar și, în plus, ar putea fi confundat cu specii otrăvitoare, chiar letale, ar trebui să fie cruțat și lăsat la loc.

Note modificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  4. ^ a b Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 250-251, ISBN 978-3-8354-1839-4
  5. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 257 [1]
  6. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 284
  7. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 603
  8. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 433, ISBN 3-85502-0450
  9. ^ Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 374
  10. ^ Pilzbestimmer
  11. ^ Rose Marie Dähncke și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 459, ISBN 3-85502-0450
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0
  13. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 448, ISBN 3-85502-0450
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 190-191, ISBN 3-405-11774-7
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 138-139, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 224-225, ISBN 3-405-12116-7
  17. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 428-429, ISBN 3-85502-0450
  18. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 442, ISBN 3-85502-0450
  19. ^ Bruno Cetto]: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12124-8
  20. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 170-171, ISBN 88-85013-46-5
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0
  22. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 444-445, ISBN 3-85502-0450
  23. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 152-153, ISBN 88-85013-37-6
  24. ^ Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 327-17
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 146-147, ISBN 3-405-12124-8
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 176-177 2, ISBN 3-405-12124-8
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 176-177, ISBN 3-405-12124-8
  28. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 144-145, ISBN 88-85013-37-6
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12124-8
  30. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 236-237, ISBN 3-405-11774-7
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 110-111, ISBN 3-405-12124-8
  33. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 139, ISBN 978-3-8427-0483-1

Bibliografie modificare

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Henri Coupin: „Album général des cryptogames”, vol. 3-4, Editura E. Orlhac, Librairie générale de l'enseignement, Paris 1911
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde, H. Kniep (ed.): „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 4, Editura W. Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1960, p. 264
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_crassus&oldid=15433218