Cristian Meleșteu
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Cristian Meleșteu este scriitor român, contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Pitești. S-a născut pe 16 aprilie 1977 la Pitești, fiind fiul poetului și filologului Mircea Meleșteu. A debutat cu poezie, în data de 8.XII.1998 în „Săgetătorul”- supliment cultural al ziarului „Argeșul” , dar cele mai mari succese le-a cunoscut în proză, pentru care a primit importante premii literare.
În studenție a frecventat cenaclul Juventus al Casei de Cultură al Studenților din Pitești, pe care, ulterior, l-a condus timp de 5 ani, până în 2009, din calitatea de director al CCS Pitești. În perioada 2008-2012 a ocupat funcția de președinte al Comisiei Cultură și Tineret a Consiliului Județean Ageș, iar in perioada 2012-2017 a fost director în cadrul Ministerului Tineretului și Sportului.
Deși profesia de bază este economist, fiind dublu licențiat în Contabilitate și Management, Cristian Meleșteu a absolvit și un master în literatură interbelică, acolo unde i-a avut ca profesori pe poetul Mircea Bârsilă și criticul Nicolae Oprea.
Volume publicate modificare
Icoană pe sticla ochelarilor- poezii, 2004
În căutarea monstrului- proze scurte, ed. Juventus, 2007
Argeș, după 20 de ani. Perspective și retrospective – monografie, editura Tiparg, 2012
Radiografia unei zile de mai - proze, editura Cartea Româneasca, 2012
Argeș, după 20 de ani. Perspective și retrospective – monografie, editura Tiparg, 2012
Revoluția borfașilor – roman, editura Tracus Arte, 2013
Sicriul de gheață-roman, editura Tracus Arte, 2014
Bisericile cireșelor amare- roman, editura Tracus Arte, 2024
Premii (selectiv) modificare
Premiul Vasile Voiculescu, pentru romanul Revoluția borfașilor, Concursul Național Vasile Voiculescu , Buzău, 2013
Premiul pentru proză al revistei Argeș – pentru Revoluția borfașilor premiile anuale ale revistei, 2013
Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volum în manuscris, 2012 – Radiografia unei zile de mai
Premiul I, la festivalul național Vox Napocensis/Cluj, secțiunea proză, 2007
Marele premiu „Dan Pavel”- secțiunea proză, concursul național „Dan Pavel”- Timișoara, 2004
Marele premiu „Eusebiu Camilar” – proză concursul național „Magda Isanos, Eusebiu Camilar” - 2003
Premiul revistei „Hyperion” - proză concursul național „Magda Isanos, Eusebiu Camilar”- Suceava 2003
Marele premiu „Steaua”- Cluj Napoca, secțiunea proză 2003
Marele premiu, la concursul național „Lirismograf”, secțiunea proză Sibiu, 2003
Premiul Directiei de Cultura Argeș la concursul național de poezie „Ion Pillat” 2003
Diploma de excelență în domeniul poeziei acordată de Direcția Cultură Argeș –2001
Premiul I concursul de poezie „Primele iubiri”- 2001- ziarul Argeșul
Referințe critice modificare
| Un editor consideră că această pagină conține citate prea multe sau prea extinse pentru a constitui un articol enciclopedic valid. Vă rugăm să îmbunătățiți articolul ștergând citatele în exces sau transferându-le la Wikicitat. |
Creațiile sau referințe critice despre scrierile lui Cristian Melesteu au fost găzduite de revistele Romania literară, Steaua, Orizont, Luceafărul, Argeș, Hyperion, Flacăra, Cafeneaua literară, Convorbiri literare, Fereastra, Oglinda literară,etc.
Despre creațiile lui Cristian Melesteu au scris: Alex Ștefănescu, Augustin Doman, Radu Aldulescu, Gabriela Gheorghișor, Victor Cubleșan, Marius Miheț, Marcel Tolcea,Șerban Tomșa, Marin Ionița, Camelia Sapoiu, Constantin Piștea, Sergiu I. Nicolaescu, etc.
· Versurile pe care le scrie sunt fanteziste și luminoase, ca o bătaie cu flori.” – Alex. Ștefănescu, „Flacăra”, nr. 3/martie 2002
. ”(...) Stările, transfigurările succesive prin care trece, delirurile mistice și socio-politice, provocate de rememorările unor episoade de viață, devin o proiecție a realității și lumii în care s-a trăit în România, de-a lungul ultimilor patruzeci de ani, din comunism, până în prezent. Formula stilistică realist-magică deservește perfect tema unei biografii dedublate în convulsiile unei lumi aflate în disoluție.
Grație acestui al patrulea roman al său, văd în Cristian Meleșteu un prozator important, asupra căruia criticii, atât câți au mai rămas, ar trebui să-și îndrepte atenția, iar cititorii, cu atât mai mult."
Radu Aldulescu (coperta IV roman Bisericile cireselor amare)
. „Bisericile cireșelor amare este un roman altfel, descris de nuanțele poetice ale devenirii întru simbolista ființării umane. Reperele religioase sunt prezente pentru marcarea căii de ascensiune pe drumul sinuos al Golgotei personale, ca o urcare pe Scara lui Iacov. Totul se îmbracă în haina transformării, a cunoașterii spre transcenderea înspre Raiul primordial al viețuirii omenești.” dr. Victor Constantin Măruțoiu (coperta IV roman Bisericile cireselor amare)
· „Cunoscut ca poet până acum (laureat al mai multor concursuri, de la „Primele iubiri” la „Ion Pillat”), Cristian Meleșteu debutează în proză cu o forță neobișnuită, abordând, pentru prima oară în literatura română, un subiect extrem de delicat și de dureros, viața din canale a aurolacilor. O viață dură, din care nu se poate evada decât prin vis și prin moarte. Personajul principal, Prințul Primăverii, este unul tragic de la început și până la sfârșit. „Colonia subterană” nu este doar literatură excelentă, ci și o tristă realitate”.
Jean Dumitrașcu (membru USR, director Filarmonica Pitești), „Săgetătorul”, 28.V. 2002
· “Ne bucură faptul că proza scrisă de dumneavoastră a ajuns la un asemenea nivel de finețe spirituală, lucru care a încântat pe membrii juriului: Dan Cristea - critic literar și director al Editurii Cartea Românească, Ion Anghel Mânăstire - scriitor, Dumitru Ghiță, director Biblioteca Alexandru Odobescu- Călărași”- fragment din scrisoarea trimisă de juriul concursului “Alexandru Odobescu” - Călărași, 2002
· „Rar mi-a fost dat să citesc o proză atât de puternică precum „Colonia Subterană” de Cristian Meleșteu! Poate de la așa-numiții „prozatori rurali”, de care nici Argeșul n-a dus lipsă în ultimele decenii, care cunoșteau „de la masa lor” realitatea pe care mizau. […] Gestul sinuciderii încheie o proză plină de simboluri și metafore, care se citește cu sufletul la gură, ca un roman polițist, și care anunță un prozator excepțional”
Prof univ( membru al Uniunii Scriitorilor) Sergiu I. Nicolaescu, Revista Argeș și Săgetătorul 2002
· „Cristian Meleșteu are vocația de a se răstigni pe fiecare carte pe care o scrie, răsplată fiindu-i extazul. (…) o carte bizară, care parodiază epopeea lui Ghilgameș, are trimiteri directe la mitul lui Ulise sau la povestea peștișorului de aur. Romanul este o parodie a vieții derizorii pe care o trăim.”
Marin Ioniță (membru USR) despre „Ultimul pahar de vin”, „Săgetătorul” – 07.X.2003
· „Cristian Meleșteu se apropie de Marin Preda prin realismul crud, de Fănuș Neagu prin fantasticul și metafora autentică și de Nicolae Velea prin crearea de situații – șoc sau situații „sucite”. Dar tânărul prozator, care ține singur și sigur condeiul în mână, demonstrează pe tot parcursul acțiunii că e stăpân și este el însuși. (...) M-am convins că avem de-a face cu un autentic prozator”
Ion Lică – Vulpești (membru USR), „Săgetătorul”, 27 ianuarie 2004
· „Proza lui Cristian Meleșteu este, în același timp, jurnal, observație psihologică, meditație pe tema suferințelor lui Iov, poem închinat femeii-obsesie și, paradoxal, nu e nimic din toate acestea. E radiografia unei zile în care scriitorul devine pacient în transă. El nu mai scrie, ci se lasă scris de propria carte. Doctorul Timp îi amână sentința… „
Adrian Sămărescu, (prof. univ. dr.- Univ. Pitești, director editura Tiparg) „Argeș” – octombrie 2004
· „E un autor intelectual, care face un joc cu o inteligență cultivată, scrie o carte pentru toate categoriile de cititori, dar mai ales pentru cititorul intelectual, pentru că el poate să savureze cartea, profitând de ea. E o carte bizară (al cărui final nu-l anticipezi), întrucât nu se poate măsura cu teoriile literare, nu se încadrează în categoriile studiate; poate fi o cronică: a unui eveniment, politică, a afacerilor, de experiențe erotice sau sexuale. Pentru a scrie, în ziua de azi, într-o perioadă a tranziției, trebuie să scrii despre altceva sau să scrii altcumva. și spre fericirea noastră, a cititorilor, Cristian Meleșteu știe foarte bine să facă acest lucru.”
Marin Ioniță (membru USR), despre „Ultimul pahar de vin”, Cafeneaua literară nov – dec 2003
· „Remarcabilă sub aspectul originalității este poezia lui Cristian Meleșteu, care reușește să creeze imagini cu o superbă forță de sugestie, apelând la elemente de limbaj cotidian. Metafora dobândește valențe superioare, deschizându-se, devenind ușor accesibilă (în note surprinzătoare) tocmai datorită racordării ei la un areal lingvistic lipsit de prețiozitate, la îndemâna fiecăruia dintre noi”.
Nicoleta Popa (membră USR), „Argeș”, martie 2004
· „Poezia sa e puternic ancorată în contextul situațional, coordonata cu cele mai multe ocurențe fiind cea temporală. O privire panoramică poate echivala creația lui Cristian Meleșteu cu o uriașă pictură naivă, neînrămată și neînrămabilă, în care culoarea – cuvânt se comportă cameleonic și polifonic”.
Adrian Sămărescu, (prof. univ. dr.- Univ. Pitești, director editura Tiparg) „Argeș” – decembrie 2003
· Tânărul prozator are darul de a scoate în evidență întâmplări senzaționale în absurdul lor, niște adevărate parabole ale timpului nostru scrise cu o candoare a la Salinger, o candoare bine jucată, de altfel. (...)
Cristian Meleșteu este un prozator interesant și savuros, el scrie vădit cu plăcere, dând frâu liber imaginației creatoare de scene absurde, realiste, onirice, planurile acestea neîncurcându-se unele pe altele, lumile acestea paralele conviețuind firesc.
Augustin Doman, revista Arges, nr 11/ noiembrie 2012
- (...) formula prozei lui Cristian Meleșteu este un amestec insolit de realism senzaționalist și de fabulos parodic, iar stilul pendulează mereu între poezie, kitsch și ironie: (...)O carte cu un soi de drame bufe, care reține atenția prin dexteritatea literară a prozatorului.
Drame bufe de Gabriela Gheorghișor, România Literara nr 48/2012
Mă bucur că ați confirmat, prin evoluția dv., buna impresie pe care mi-ați făcut-o în 2002, când aveați doar 25 de ani. Povestirea „Colonia subterană” (parte a volumului Radiografia unei zile de mai, ed Cartea Romaneasca 2012), pe care mi-ați trimis-o acum, are un subiect original – viața copiilor străzii în canale – și este scrisă admirabil. Dv. identicați ceva frumos într-un spațiu al urâțeniei (spre deosebire de alți contemporani ai noștri care văd în orice, chiar și în frumusețea însăși, ceva urât). Aștept cu interes să citesc întreaga carte.
Alex Ștefănescu, www.alexstefanescu.ro, 16 decembrie 2012
Cristian Meleșteu practicã o prozã solid ancoratã în calitãțile de narator ale autorului, stilul jucînd fãrã nici o urmã de îndoialã locul decisiv. În toate cele trei texte avem o povestire centratã asupra unui personaj, naratã fie la persoana întâi, cum este cazul micro-romanului care dã și titlul volumului, fie dintr-o perspectivã extrem de apropiatã personajului, cu numeroase pasaje de discurs indirect liber, cu intromisiuni voite ale vocii auctoriale în text. De altfel, acest omniprezent personaj central diferã foarte puțin de la un text la altul și are o consistențã lichidã, curgînd mereu în noi tipare, evoluînd liber în jurul unor obsesii și atitudini redundante
Radiografia unei zile de mai este foarte departe de atitudinea realistã care pare sã marcheze aparițiile din ultimii ani. Volumul lui Cristian Meleșteu este o evadare directã într-o lume alternativã, o lume ruptã de orice tentație a veridicului și credibilului. Traseele picarești ale eroilor sãi se petrec într-un univers construit din ecouri și unde de șoc ale realitãții, dar în care totul apare deformat, distorsionat. Nu existã o regulã de coagulare a acestei realitãți ficționale în afara voinței absolute a autorului, iar singura șansã a cititorului de a adera este de a nu încerca sã anticipeze arhitectura propusã și de a se lãsa integral la bunul plac al lui Cristian Meleșteu.
Cristian Meleșteu are calitatea de a construi o frazã în modul cel mai neașteptat posibil, începînd cu o idee și, în baza unei sonoritãți, a unei analogii ilogice sau a unui calambur schimbînd radical direcția logicã a comunicãrii. Același traseu brownian îl au și elementele narațiunii, ceea ce duce la episoade absolut delicioase (dacã accepți necondiționat diktatul auctorial) sau la ruperi de logicã cu potențial de enervare (pentru cititorul care preferã sã secondeze construcția).
Textele lui Cristian Meleșteu sunt ca un foc de artificii, exuberante, colorate, simpatice.
Prezentul volum reușește sã îl aducã pe Cristian Meleșteu (din nou) în rîndul prozatorilor care promit. Reușește sã demonstreze talentul unui autor foarte tehnic și stãpîn pe scriiturã.
Legături externe modificare
http://www.uniuneascriitorilor-pitesti.ro/
http://www.tracusarte.ro/?p=1885