Deschide meniul principal

Curara

Grup de substanțe extrase din plante folosite că otravă
Strychnos toxifera, una din plantele folosite la prepararea otrăvii

Curara reprezintă extractul uscat obținut prin diferite procedee (macerare, percolare, fierbere[1] cu apă) a scoarțelor de la diferite specii de Menispermiaceae (Chondodendron tomentosum, Chondodendron mycrophyllum, Chondodendron platyphyllum) și Loganiaceae (Strychnos toxifera, Strychnos letalis). Este cunsocută sub diferite nume: woorari, woorara, curari, cururu, ourari, wourali [2]

IstoricModificare

Produsul a fost și este folosit de indienii din bazinul Amazonului pentru otrăvirea săgeților[3] de vânătoare[4], lansate prin tuburi de bambus numite sarbacane. Sir Walter Raleigh este cel care o aduce în Europa, prima menționare fiind făcută de părintele d'Acunja, care vizitează fluviul Amazon 1693 (New Remedies, 1877). În 1745, De la Condamine semnalează otrava printr-o notă adresată Academiei Franceze. Primul care o descrie este Waterton (1812) (Waterton's Wanderings in South America). Acesta semnalează că la prapararea ei indienii Macoushi amestecă dinți de șerpi veninoși și alte plante otrăvitoare, pentru a-i crește toxicitatea. Ceea ce a intrigat era că animalele vânate puteau fi mâncate fără ca cei care o consumau să fie otrăviți.

TipuriModificare

  • În funcție de planta de la care se obține curara:
    • Curara de Menisperamceae
    • Curara de Loganiaceae.
  • După natura recipientului unde se depozitează:
  • curara tub sau tubocurara
  • curara oală, curara de vas,- otrava se depozitează în vase de diferite mărimi
  • curara Calebas - curara este turnată în fructele unor specii de plante, (întâlnită în Columbia, Venezuela).

Compoziție chimicăModificare

  • Curara obținută din Menisperaceae conține alcaloizi bisbenziltetrahidroizochinolinici, tubocurarină , curină, condrocurină.
  • Curara obținută din Loganiaceae conține alcaloizi de tip bisindol simetrici de tipul toxiferinei, și caracurinei.

Acțiune farmacologicăModificare

Curarele naturale sunt denumite în mod curent pachicurare (substanțe cu moleculă mare), ce acționează la niveluo receptorilor acetilcolinei, mediator pe care îl concurează[5]; se fixează la nivelul receptorilor acetilcolinici de la nivelul plăcii motorii, receptori pe care îi blochează. Datorită efectelor adverse ale tubocurarinei (favorizarea eliberării de histamină-bronhospasm, hipersecreție gastrică) , a fost înlocuită cu derivați sintetici (vezi Curarizante).

Compoziție chimicăModificare

Legături externeModificare

Wikispecies conține informații legate de Strychnos
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Strychnos toxifera

BibliografieModificare