Deschide meniul principal
Dionysius Florianu von Oltrákovicza
DionisieFlorianu.jpg
Dionisie Florianu
General-maior în armata austro-ungară
Date personale
Născut3 mai 1856
Racovița, Sibiu, România Modificați la Wikidata
Decedat13 iulie 1921, (65 de ani)
Viena, Republica Austriacă Modificați la Wikidata
NaționalitateFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac
Cetățenie România
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata
StudiiȘcoala de Cadeți de pe lângă Regimentul 31 k.u.k. de infanterie din Sibiu
Activitate
A luptat pentruImperiul Austro-Ungar
GradulGeneralde brigadă
Unitatea• Regimentul 31 K.u.K. de infanterie din Sibiu
• Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia
• Regimentul de infanterie nr. 85 din Leutschau, azi Levoča, Slovacia
A comandat• Batalion în Regimentul de infanterie nr. 33 din Arad
• Districtul de apărare din Krivošije, la Coasta Dalmatică
Bătălii / RăzboaiePrimul război mondial
Ocupații ulterioareGeneral de divizie (România), Locțiitor al comandamentului Secției militare din Consiliul Dirigent din Sibiu
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroanei de Fier de clasa a 3-a
Ofițer al Ordinului Franz Joseph
Comandor al Ordinului Coroana României

Dionisie Florianu de Olt-Racovița, în germană Dionysius Florianu von Oltrákovicza, (n. 3 mai 1856, Racovița - d. 13 iulie 1921, Viena) a fost un înalt ofițer român în armata K.u.K., ridicat în anul 1917 la gradul de general-maior imperial și înnobilat de împăratul Carol I al Austriei. În registrele militare ale Imperiului Austro-Ungar apare evidențiat sub numele Dionysius Florianu von Oltrákovicza.[1]

Originea și studiileModificare

 
Dionisie şi Aurel Florianu elevi la Blaj

Dionisie Florianu a fost fiul parohului greco-catolic Petru Florianu din Racovița. Și-a început studiile elementare la școala confesională unită din sat. A absolvit Gimnaziul Superior din Blaj în promoția 1875-1876 cu rezultate meritorii.[2] Cu posibilități materiale precare, părinții săi l-au îndrumat spre cariera militară. Astfel, după ce a urmat cursurile Școlii de Cadeți de pe lângă Regimentul 31 K.u.K. de infanterie din Sibiu, a fost transferat în 1879 la Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia, unde, la data de 1 noiembrie 1881 a fost avansat la gradul de locotenent.[3] Locotenent major în 1887[4], șase ani mai târziu este comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din Leutschau, azi Levoča, Slovacia, cu grad de căpitan clasa a II-a.[5]

Cariera militarăModificare

Între anii 1900-1902 a fost comandant de companie în Sighetu Marmației[6], iar între 1906-1910, comandant de batalion în Regimentul de infanterie nr. 33 din Arad cu grad de maior[7]. Avansat la gradul de locotenent-colonel, Dionisie Florianu a fost ofițer de stat major pentru probleme de trageri și armament, precum și comandant al Districtului de apărare din Krivošije, la Coasta Dalmatică.[8]

Pe 1 noiembrie 1914 a fost pensionat cu grad de colonel, fiind decorat cu Ordinul Coroanei de Fier de clasa a 3-a. Scurt timp după aceea este reactivat și numit inspector al teritoriului de mine (muniții), aparținând de Comandamentul militar din Leitmeritz.

În 20 noiembrie 1917, Dionisie Florianu este avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor)[9] și onorat ca Ofițer al Ordinului Franz Joseph. În anul 1918 este trecut în rândurile nobilimii cu predicatul de "von Oltrákovicza" ("de Olt-Racovița") de împăratul Carol I al Austriei. Posesor al mai multor decorații și medalii, este pensionat din nou la 1 decembrie 1918,[9][10]

La începutul anului 1919 Florianu a fost ridicat în România la gradul de general de divizie. Împreună cu alți ofițeri superiori români proveniți din rândurile fostei armate austro-ungare, a participat la reorganizarea armatei române din Transilvania având funcția de locțiitor al comandamentului Secției militare din Consiliul Dirigent din Sibiu.[11] A fost decorat în rangul de comandor al Ordinului Coroana României.

Activitatea culturalăModificare

Paralel cu activitatea militară, Dionisie Florianu a fost membru al Comitetului de administrație al Fondului școlastic al fostului regiment orlățean între anii 1919-1921[12] precum și al Comitetului central al ASTRA, în 1921 fiind și președintele Comisiei de loterie al acestui for cultural[13]. În aceste calități a purtat corespondență cu scriitorul ceh Jan Urban Jarnik[14] pe care îl cunoștea mai de mult din serviciul militar în diverse garnizoane ale armatei.

Generalul-maior Florianu moare fulgerător la 13 iulie 1921 la Viena[15] unde este înmormântat[16], soția Marianne Wiehart supraviețuindu-i doar câțiva ani.

VariaModificare

Cu toate că a trăit mai mult în diverse orașe ale Imperiului Austro-Ungar, memoria generalului-maior a rămas vie în amintirea bătrânilor satului, aceștia relatând cu mândrie episodul din Primul Război Mondial, când, în luna septembrie 1916, după ce trupele cezaro-crăiești au restabilit controlul asupra comunei Racovița, la cererea lor, colonelul Dionisie Florianu a venit direct de pe front și în "Plațul Ariștii", călare pe cal, a ținut o cuvântare trupelor din care el însuși făcea parte, ordonându-le să-și stabilească bivuacul lor nu în sat, ci pe „Părău' vălcelelor”.

BibliografieModificare

  • Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene", Casa de presă și Editura Tribuna, Sibiu, 1995.
  • Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene", vol. I-III, mss. la Biblioteca ASTRA.

NoteModificare

  1. ^ http://www.mlorenz.at/Bewaffnete_Macht/K-k_k-u-k_Generale_1816-1918.pdf
  2. ^ N. Brînzeu, Școalele din Blaj, Sibiu, 1898, p. 124; Arhiva Cornel Lupea, Comunicare nr. 29515/1974.
  3. ^ Kaiserlichen und Königlichen Militär-Schematismus für 1880, Wien, 1880, p. 347; Idem, für 1881, p. 246 și 351; Idem, für 1882, p. 355; Idem, für 1883, p. 243; Arhiva Cornel Lupea, Comunicare nr. 29515/1974.
  4. ^ K.u.K. Militär-Schematismus für 1887, Wien, 1886, p. 223.
  5. ^ Idem, für 1894, p. 222 și 489; Idem, für 1895, p. 199 și 474.
  6. ^ Arhiva Cornel Lupea, Comunicare nr. 29515/1974.
  7. ^ K.u.K. Militär-Schematismus für 1907, p. 490; Idem, für 1908, p. 239 și 498; Idem, für 1910, p. 75 și 522.
  8. ^ Idem, für 1911, p. 520; Rangliste des K.u.K Infanterie-Regimentes Kaiser Leopold II. nr. 33 Arad, f.a., p. 3; Arhiva Cornel Lupea, Comunicare nr.29515/1974.
  9. ^ a b Antonio Schmidt-Brentano: Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816–1918, Österreichisches Staatsarchiv, 2007, p.47
  10. ^ Ranglisten des k.u.k. Hoeres 1918, Wien, 1918, p. 48.
  11. ^ "Gazeta oficială a Consiliului Dirigent" pe anul 1919, passim; Calendarul "Asociațiunii" pe anul comun 1922, Sibiu, 1921, p. 142.
  12. ^ Protocol adunare generală al CAFS, doc. nr. 2/1920 și 10/1921.
  13. ^ Arhiva Cornel Lupea, Biletul de loterie cu nr.38679.
  14. ^ L. Băncescu, Scrisori către H. P. Petrescu (catalog), Sibiu, 1970, p. 100; J. U. Jarnik, Corespondență, București, 1980, p. 190-191 și 342.
  15. ^ Convocatorul Adunării generale ordinare a "Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român", pag.540 - accesat 02nov2010
  16. ^ Arhiva Cornel Lupea, Necrolog publicat la Viena. Un necrolog în limba română a se vedea în "Dacia Traiană", II, nr. 152/1921.