Districtul Brașov (în germană Kronstädter Distrikt, în maghiară Brassó vidék) este zona de graniță din apropierea Brașovului de la începutul secolului al XIV-lea, în acele vremuri denumirea de district fiind dată de obicei teritoriilor cu organizare militară specifică, ce aveau ca rol apărarea frontierelor Transilvaniei. Prima atestare documentară a districtului brașovean datează din anul 1331, iar din 1353[1] se menționează existența unei administrații săsești proprii, ce avea reședința la Brașov.

Districtul Braşovului în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Regele Ludovic I a făcut în anul 1366 o reformă juridico-administrativă, care prevedea pentru orașul și Districtul Brașov o instanță de apel formată din cele „Șapte scaune” săsești cu sediul la Sibiu. Ca urmare, s-au restrâns atribuțiile comitelui brașovean de la întregul Comitat Brașov doar la zona districtului săsesc. Astfel, în perioada 1377 - 1378 funcția de comite suprem era atribuită lui Johann von Scharfeneck, fost castelan al Tălmaciului între anii 1376-1383 și practic comandantul militar al regiunii de graniță din sudul Transilvaniei.

Domenii aparținătoare

modificare
 
Districtul Braşovului în secolul al XV-lea
 
1826 - Dangale pentru vitele din Districtul Braşov

Districtul Brașov administra următoarele localități:

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare
  1. ^ Document aflat la Arhivele Naționale Brașov