Districtul Brașov
Districtul Brașov (în germană Kronstädter Distrikt, în maghiară Brassó vidék) este zona de graniță din apropierea Brașovului de la începutul secolului al XIV-lea, în acele vremuri denumirea de district fiind dată de obicei teritoriilor cu organizare militară specifică, ce aveau ca rol apărarea frontierelor Transilvaniei. Prima atestare documentară a districtului brașovean datează din anul 1331, iar din 1353[1] se menționează existența unei administrații săsești proprii, ce avea reședința la Brașov.
Regele Ludovic I a făcut în anul 1366 o reformă juridico-administrativă, care prevedea pentru orașul și Districtul Brașov o instanță de apel formată din cele „Șapte scaune” săsești cu sediul la Sibiu. Ca urmare, s-au restrâns atribuțiile comitelui brașovean de la întregul Comitat Brașov doar la zona districtului săsesc. Astfel, în perioada 1377 - 1378 funcția de comite suprem era atribuită lui Johann von Scharfeneck, fost castelan al Tălmaciului între anii 1376-1383 și practic comandantul militar al regiunii de graniță din sudul Transilvaniei.
Domenii aparținătoare
modificareDistrictul Brașov administra următoarele localități:
- Patru târguri:
- Sate libere săsești:
- Bod, în germană Brenndorf, în maghiară Botfalu
- Cristian, în germană Neustadt-Burzenland, în maghiară Keresztényfalva
- Ghimbav, în germană Weidenbach, în maghiară Vidombák
- Hălchiu, în germană Heldsdorf, în maghiară Höltöveny
- Hărman, în germană Honigberg, în maghiară Szászhermány
- Măieruș, în germană Nußbach, în maghiară Szászmagyarós
- Rotbav, în germană Rothbach, în maghiară Vörösmárt/Veresmart
- Sânpetru, în germană Petersberg, în maghiară Barcaszentpéter, colocvial Szentpéter
- Vulcan, în germană Wolkendorf, în maghiară Szászvolkány
Bibliografie
modificareLegături externe
modificareNote
modificare- ^ Document aflat la Arhivele Naționale Brașov