Deschide meniul principal
Dmitri Ivanenko
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Poltava, Imperiul Rus[1] Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, Rusia Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Kunțevo[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of the Ukrainian Soviet Socialist Republic.svg RSS Ucraineană
Flag of the Soviet Union.svg URSS
Flag of Russia.svg Rusia Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician teoretician[*]
fizician
fizician nuclearist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de Stat din Sankt Petersburg  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Moscova
Tomsk State University[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Stalin
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]
Profesor pentruArseni Sokolov  Modificați la Wikidata

Dmitri Ivanenko (n. , Poltava, Imperiul Rus[1] – d. , Moscova, Rusia) a fost un fizician teoretician sovietic de origine ucraineană. Profesor universitar la Moscova, Contribuții în fizica nucleară,. A considerat nucleul constituit din protoni și neutroni, și împreună cu I. E. Tamm, a pus bazele teoriei forțelor nucleare specifice. A emis, în colaborare cu Isaak Pomeranciuk, ideea radiației sincrotrone[2]

Biografie [3]Modificare

A absolvit Universitatea din Leningrad (1927). Fost membru ULCT. A lucrat la Institutul fizico-tehnic din Sankt Petersburg. În anii 1929-1931 - șef al secției teoretice a Institutului fizico-tehnic din Harkov.Unul dintre organizatorii conferinței fizico-tehnice ucrainene în anul 1929. În anul 1933 obține titlul de profesor. În anul 1935 a fost arestat și deportat inițial la Karaganda, iar ulterior la Tomsk. În anul 1936 este numit șef al catedrei de fizică teoretică a Universității din Tomsk.

În anul 1936 este numit șef al catedrei de fizică teoretică a Universității din Tomsk.

  • 1939-1942- șef al catedrei de fizică teoretică a Universității din Sverdlovsk.
  • 1940-1941- șef al catedrei de fizică teoretică a Universității din Kiev,
  • 1940 - susține teza de doctor habilitat cu subiectul "Teoria forțelor nucleare
  • 1943-1994 profesor al catedrei de fizică teoretică la facultatea de fizică a Universității din Moscova.

Conform unor surse în anii 70 ai secolului trecut a colaborat cu secția de ideologie a CC PCUS (secretar Boris N. Ponomarev). A decedat la 30 decembrie 1994.

Creația științificăModificare

Lui Ivanenko îi aparține un număr de contribuții în teoria gravitației, fizica nucleului, electrodinamică, inclusiv electrodinamica cuantică. În anii 1926- 1927, împreună cu George Gamow și Lev Landau s-a ocupat de relația dintre constantele universale și dimensiunile și evoluția universului. În anii 1929-1930 a sugerat ideea geometrizării ecuației Dirac, pe care a realizat-o în colaborare cu Vladimir Fock. În anii 1932 împreună cu E. N.Gapon și concomitent cu Werner Heisenberg a propus modelul proton-neutronic a nucleului. În colaborare cu Igor Tamm a elaborat teoria interacțiunii prin schimb de cuante cu masă de repaos nenulă (mezoni). În anul 1944 în colaborare cu Isaak Pomeranciuk a emis ideea radiației sincrotrone (într-un con de unghi foarte mic, la deplasarea electronilor în câmp magnetic). Această idee a realizat-o ulterior în colaborare cu discipolii săi Arsenii Sokolov (teoria cuantică a radiației sincrotrone) și Igor Ternov (polarizarea radiației sincrotrone).Radiația sincrotronă a găsit ulterior aplicații multiple. Lui Ivanenko îî aparțin și alte lucrări în domeniul gravitației, inclusiv cercetarea efectelor de torsiune, teorii neliniare de câmp, etc. În anul 1982 a vizitat Bucureștii cu ocazia Congresului Internațional de istorie a științelor, care a avut loc în acest oraș.

DiscipoliModificare

  • Sokolov, Arseni- Ivanenko a fost consultant la teza de doctor habilitat, susținută la Moscova în 1944.
  • V.I. Mamasahlisov
  • M.M. Mirianașvili
  • A.M. Brodskii
  • N.Guliev
  • D.F. Kurdgelaidze
  • V.V. Racinskii
  • V.I. Rodicev
  • V.N. Ponomarev
  • P.I. Pronin
  • G.A. Sardanașvili
  • Sergiu Văcaru S. Văcaru n-a publicat împreuna cu D. Ivanenko și n-a obținut PhD la Moscova, cu toate că formal a fost în aspirantură/doctorantură la Dmitri Ivanenko; materialele tezei de la Moscova au fost traduse în româna, și dezvoltate la Chișinău pentru teza de doctorat la Univ. Al. I. Cuza, Iași, România, în 1994 - formal conducător de doctorat fiind Prof. Ioan Gottlieb. Sunt mulți discipoli a lui D. Ivanenko, dar în această categorie nu poate fi inclus S. Văcaru care a lucrat și publicat de sine stătător.
  • G.I. Shipov

OperaModificare

  • Teoria clasică a câmpului (1951). Trad rom: 1955, Editura tehnică (coautor A. Sokolov)
  • Teoria cuantică a câmpului (1952) (coautor: A. Sokolov)
  • Probleme noi ale electrodinamicii cuantice.1954. Culegere de articole. Red. D.D. Ivanenko
  • Teoria gravitației. Probleme noi. M., 1957 (culegere de lucrări pregătită și redactată de D.D. Ivanenko)
  • Probleme actuale ale fizicii teoretice.1976. Culegere de lucrări apărută cu ocazia aniversării de 50 de ani a activității științifice a lui D.D. Ivanenko. M. Ed. Universitații din Moscova.
  • 50 de ani ai fizicii nucleare. 1982. Culegere de lucrări. Red.- șef adjunct D.D. Ivanenko.
  • Teoria gravitației. 1985 (coautor Genadi Sardanashvili)

ș.a.

DistincțiiModificare

  • 1950 -premiul Stalin pentru dezvoltarea teoriei radiației sincrotrone.
  • 1980- ordinul Drapelul roșu de muncă
  • 1994- profesor emerit al Universității din Moscova

NoteModificare

  1. ^ a b Иваненко Дмитрий Дмитриевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  2. ^ Personalități ale științei. Mic Dicționar. B., Ed. științifică și enciclopedică, 1979, p.156
  3. ^ Dicționar enciclopedic Român, vol.2, 1964

BibliografieModificare

  • Dicționar eniclopedic Român, 1965, vol.2, p. 882

Vezi șiModificare