Egizio Massini

dirijor
Egizio Massini
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Alexandria, Egipt Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijor Modificați la Wikidata

Egizio Massini (n. 26 iulie 1894, Alexandria, Egipt – d. 18 februarie 1966, București) a fost un dirijor, unul din membrii fondatori ai Operei Române.

Pe 12 noiembrie 1944 în localul Facultății de Științe a Universității din București s-a ținut Adunarea generală constitutivă a ARLUS (Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică), Egizio Massini fiind unul din membrii fondatori. Mai apoi, a fost numit vicepreședinte al ARLUS, iar soția sa, Dora, secretar al subsecției Muzică în cadrul Secției Propagandă și Artă.[1].

În perioada 1932–1940 Egizio Massini a fost inspector al muzicilor militare din Armata Regală a României și a fost numit din nou pe aceeași funcție la 25 octombrie 1944.[2] Avansat până la gradul de colonel, Egizio Massini a fost inspector general al muzicilor militare, pe care le-a organizat în spirit occidental.[3]

În ianuarie 1945, Massini a înființat o orchestră de jazz pentru popota Comisiei Aliate de Control la restaurantul Neptun și Orchestra simfonică a Direcției pentru Educație, Cultură și Propagandă (ECP). Ca membru în delegația Comitetului de Control al ARLUS, a vizitat Moscova în aprilie 1946. [2]

În 29 noiembrie 1945 a fost numit director al Operei Române din București ocazie cu care a părăsit cariera militară. [2] Opera Română din București a fost inaugurată la 9 ianuarie 1954 cu spectacolul Dama de pică, de Piotr Ilici Ceaikovski, dirijat de Egizio Massini.[4]

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, dirijorului Egizio Massini i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[5]

NoteModificare

  1. ^ Instituții, practici și personalități la începuturile sovietizării culturii și istoriografiei române
  2. ^ a b c MUZICĂ, IDEOLOGIE ȘIPROPAGANDĂ ÎN FANFARELE MILITARE ALE ARMATEI POPULARE DIN ROMÂNIA STALINISTĂ
  3. ^ Amintirile unui dezrădăcinat.
  4. ^ S-au împlinit 58 de ani de la primul spectacol al Operei Naționale București
  5. ^ Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri și ordine unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 22 ianuarie 1964.

BibliografieModificare