Egizio Massini
| Egizio Massini | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Alexandria, Egipt |
| Decedat | (71 de ani)[2] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu Catolic[2] |
| Căsătorit cu | Dora Massini |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | dirijor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Premii | Ordinul Muncii clasa I[*][1] |
Modifică date / text  | |
Egizio Massini (n. 26 iulie 1894, Alexandria, Egipt – d. 18 februarie 1966, București) a fost un dirijor, unul din membrii fondatori ai Operei Române.
Pe 12 noiembrie 1944 în localul Facultății de Științe a Universității din București s-a ținut Adunarea generală constitutivă a ARLUS (Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică), Egizio Massini fiind unul din membrii fondatori. Mai apoi, a fost numit vicepreședinte al ARLUS, iar soția sa, Dora, secretar al subsecției Muzică în cadrul Secției Propagandă și Artă.[3].
În perioada 1932–1940 Egizio Massini a fost inspector al muzicilor militare din Armata Regală a României și a fost numit din nou pe aceeași funcție la 25 octombrie 1944.[4] Avansat până la gradul de colonel, Egizio Massini a fost inspector general al muzicilor militare, pe care le-a organizat în spirit occidental.[5]
În ianuarie 1945, Massini a înființat o orchestră de jazz pentru popota Comisiei Aliate de Control la restaurantul Neptun și Orchestra simfonică a Direcției pentru Educație, Cultură și Propagandă (ECP). Ca membru în delegația Comitetului de Control al ARLUS, a vizitat Moscova în aprilie 1946. [4]
În 29 noiembrie 1945 a fost numit director al Operei Române din București ocazie cu care a părăsit cariera militară. [4] Opera Română din București a fost inaugurată la 9 ianuarie 1954 cu spectacolul Dama de pică, de Piotr Ilici Ceaikovski, dirijat de Egizio Massini.[6]
Distincții
modificare- Ordinul Muncii clasa a II-a (19 aprilie 1952) „pentru zelul și munca depusă în realizarea spectacolului «Rusalka» la un nivel artistic excepțional”[7]
- titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română (13 octombrie 1953) „pentru realizări valoroase și activitate rodnică în ramurile artistice”[8]
- titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă (13 ianuarie 1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată in domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”[9]
Note
modificare- ^ DECRET pentru conferirea „Ordinului Muncii"” clasa I dirijorului Egizio Massini, Monitorul Oficial, , p. 1, accesat în
- ^ a b EGIZIO MASSINI (PDF), Scînteia, , p. 5, arhivat din original (PDF) la , accesat în
- ^ Instituții, practici și personalități la începuturile sovietizării culturii și istoriografiei române
- ^ a b c MUZICĂ, IDEOLOGIE ȘIPROPAGANDĂ ÎN FANFARELE MILITARE ALE ARMATEI POPULARE DIN ROMÂNIA STALINISTĂ
- ^ Amintirile unui dezrădăcinat.
- ^ S-au împlinit 58 de ani de la primul spectacol al Operei Naționale București
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 75 din 19 aprilie 1952 pentru decorarea cu „Ordinul Muncii” și „Medalia Muncii” a unor artiști și tehnicieni de la Opera de Stat din București, pentru realizarea spectacolului „Rusalka”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul IV, nr. 20, marți 22 aprilie 1952, p. 168.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 424 din 13 octombrie 1953 pentru conferirea titlurilor de „Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română” și de „Artist Emerit al Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 40, 17 octombrie 1953, p. 441.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 3 din 13 ianuarie 1964 privind conferirea de titluri și ordine unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 1, 22 ianuarie 1964, p. 6.
Bibliografie
modificare- Viorel Cosma: Dirijorul Egizio Massini, 224 pagini, Editura Geneze, 1998, ISBN 973-9099-36-X