Emanuel Salomon Friedberg-Mírohorský

Emanuel Salomon Friedberg-Mírohorský
Emanuel Salomon Friedberg Mirohorsky 1889 Vilimek.jpg
Emanuel Salomon Friedberg-Mírohorský
Date personale
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Praga, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[2][4][6][7] Modificați la Wikidata
New Town⁠(d), Regatul Boemiei, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
EtnieCehi Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
pictor
traducător
personal militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeMírohorský[1]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Coroanei de Fier[*]
Semnătură
Em. Salomon v. Friedberg-Mirohorsky - signatura.jpg

Emanuel Salomon Friedberg-Mírohorský (n. ,[2][3][4][5] Praga, Imperiul Austriac – d. ,[2][4][6][7] New Town⁠(d), Regatul Boemiei, Austro-Ungaria) a fost militar ceh în armata austriacă și cu o bogată activitate intelectuală - scriitor, traducător, pictor, grafician și dramaturg, și un promotor al vegetarianismului și abstinenței.

Emanuel Salomon Friedberg-Mírohorský Autoportret

Viața și cariera militarăModificare

S-a născut în Praga într-o familie celebră Friedbergových - Jan Vaclav Bedrich din Friedberg, care, în 1757, fusese primarul ales al orașului. Din familia sa au fost și mulți generali în armata austriacă. [1] Mírohorský este numele sub care a publicat lucrări. [2] Mama lui a murit la câteva zile după naștere. Unchiul său, Moric Fialka s-a îngrijit îndeosebi de educația sa. Încă din copilărie, Emanuel a fost foarte talentat în domeniul lingvistic. De la 1837 a participat la o școală academică și a mers la cursurile de desen organizate de Franz Xaver Tkadlík și Antonin Manes la Academia de Arte din Praga. [2] A vrut să devină un pictor, dar unchiul lui, absolvent al Academiei Militare din Wiener Neustadt Tereza, a decis că Emanuel va urma aceeași școală ca și el, pentru a deveni militar de profesie. [2] S-a alăturat Academiei la 28 septembrie 1840, la vărsta de unsprezece ani. [1] Pe lângă pregătirea militară, patriotismul ceh i-a fost consolidat nu doar de pregătirea militară, dar și de către unchiul său și de un profesor ceh, Tomas Burian [1].

A absolvit Academia în 1846 și s-a întors la Praga, unde a intrat în Regimentul 28 Infanterie. [1] A absolvit cursuri suplimentare, iar în septembrie 1847 a fost promovat locotenentul gradul 1. În anul revoluționar 1848, regimentul său a luptat pentru monarhie sub conducerea lui Radek. Mai întâi, în iunie, în conflictele minore din sudul Tirolului, apoi în bătăliile de la Custozza, Somma și Volta. În ultima a fost rănit și a fost îngrijit la Milano și la Praga. La 1 august 1848 a fost promovat locotenent. În toamna anului 1848 armata generalului Windischgrätze a participat la suprimarea Revoluției din Viena și mai târziu în Ungaria. Pentru curaj în bătălia din satul Căpâlna, comuna Gâlgău din județul Sălaj, Transilvania din 27 februarie 1849, a primit, împreună cu Maurice Fialkou, Crucea de Merit de la împăratul Franz Joseph. În 1849, în urma înfrângerii revoluției maghiare, Ungaria devine parte integrantă a Imperiului Habsburgic, iar Transilvania devine autonomă ca Mare Principat.

În vara anului 1849 a fost repartizat la Statul Major General. A participat la luptele din sudul Ungariei, unde s-a bucurat de succes. La vârsta de 20 de ani, pe 24 octombrie 1849, a fost lăudat de împăratul Franz Joseph (18 ani), care era în primul an al domniei (începută pe 2 decembrie 1848).

În 21 ianuarie 1850 a primit ordinul rus Sf. Ana, iar pe 18 noiembrie 1850, a fost promovat căpitan clasa a 2 [1]. La Timișoara a lucrat pentru definirea frontierei militare și cartografierea Voivodinei. Aici a pictat, pentru superiorii săi, peisaje reprezentând cursuri de apă. [1]

În 1853 a fost promovat căpitan de primă clasă și în 1854 a fost transferat la Verona. În 1856-1857 a fost trimis de către Imperiul Habsburgic la cartografierea Țării Românești și Ungariei [1], a Banatului în aprilie 1866 [2]). În 1860, s-a căsătorit prima dată. S-a recăsătorit cu una din fiicele generalului austriac Rudolph [3], cu care va avea șapte copii. Trei nu a trăit până la vărsta adultă, iar doi fii ai săi, Zdeněk și Louis, s-au alăturat armatei și au murit în anii 1890 (probabil în luptă). Fiica sa, Helen a fost bolnavă mintal. Doar ultimul său copil, Olga, născută în 1874, a avut o viață deplină. [2]

În 1866, Friedberg a condus negocierile cu generalul italian Enrico Caldini, ale cărui trupe au trecut ilegal linia de demarcație. [3] Experiențele acestui eveniment au fost descrise un an mai târziu într-un articol pentru Světozor [4]. A fost transferat treptat la Cartierul General din Zadar, la regimentul de infanterie din Osijek. [1], cu ocazia trecerii în revistă de către austrieci a sistemului de fortificații din jurul orașului Verona, în baza acordurilor de pace cu Italia. În Croația a cunoscut rebeli locali, împrietenindu-se cu episcopul Strossmayer. [5] În 1872 a preluat comanda Regimentului de Infanterie în Komárom, unde a fost promovat la generalul maior la 1 noiembrie 1873. Mai târziu, a venit la Budapesta (1875) și a devenit un comandant diviziune în Lviv (1878), cu gradul de feldmareșal. [1]

La 1 noiembrie 1883 a trecut în rezervă. Se spune că s-a retras imediat după participarea la cina de gală dată de împăratul Franz Joseph. Aici a protestat puternic împotriva unui nobil care a subestimat participarea cehă în cadrul Imperiului Habsburgic. [2] Lăsând zvonurile la o parte, notăm că a părăsit Armata medaliat cu Ordinului Coroanei de Fier II, iar anul următor a primit titlul nobiliar de liber-domn. [2] S-a stabilit la Praga și a participat activ la viața culturală. A pictat tablouri, a tradus în cehă opere din literatura străină, a ținut prelegeri și s-a implicat împreună cu artiști și educatori. Și-a folosit relațiile personale pentru ai ajuta pe alții. Astfel, a organizat o reuniune cu ingineri-designerii Charles și Sylvester Krnka, ofițeri de marină, cu scopul de a ajuta compatrioții cehi la obținerea unui contract de furnizare de armament fabricat în Cehia (puști) pentru armata austriacă. În cele din urmă, aceste străduințe nu s-au concretizat. De remarcat participarea sa dezinteresată, într-un cadru legal, lipsit de corupție. [2]

Stilul de viață al epocii secolului XIXModificare

Comportamentul său cu privire la consumul de tutun, alcool și carne în armată, era foarte rar întâlnit între militari, fapt ce a generat multe aluzii printre camarazii săi. [3] După pensionare, a predat și a ținut prelegeri pe tema stilului de viață.

Se poate menționa cartea sa De la Praga la Focșani - Aventurile unui baron ceh în Principatul Valah, din anul 1856, apărută și în limba română. Cartea conține relatări despre viața de zi cu zi a românilor din secolul XIX, țărani, boieri, militari, preoți etc.

FumatulModificare

Friedberg-Mirohorski a fost abstinent convins și nefumător încă de la începutul tinereții. A opus o rezistență puternică împotriva fumatului, care oricum era strict interzis studenților de la Academia militară. Cu toate că era strict interzis la Academia militară, fumatul era foarte răspândit printre studenții militari.

AlcoolulModificare

La unsprezece ani a încercat berea și vinul, dar a fost dezgustat. Ca urmare, s-a revoltat împotriva consumului acestora, și le-a evitat toată viața.

CafeauaModificare

Conform relatărilor sale, a consumat cafea abia în ultimii doisprezece ani ai vieții, între 67 la 79 de ani.

VegetarianModificare

În 1860, la 30 de ani, după ce a citit un articol despre educație nutrițională, a ales să fie vegetarian pentru ceilalți 49 de ani ai vieții sale, fără să se plângă de probleme de sănătate.

HidroterapiaModificare

Un alt subiect de interes pentru el a fost hidroterapia.[2]

PoliglotModificare

Printre abilitățile sale se numără și utilizarea a zece limbi: cehă, germană, engleză, franceză, italiană, rusă, maghiară, poloneză, română și sârbo-croată. El și-a folosit cunoștințele în negocierile oficiale, stabilind contacte și traduceri private. [3]

Artă literarăModificare

Emanuel Friedberg și-a petrecut timpul liber în special cu pictura și literatura. A scris studii etnografice și rapoarte despre călătorii. Menționăm și o colecție de poezii [1] Charles Sudimíra Šnajdr Village și roman Karolina Světlá. [3] A scris în limba Cehă cărți la care a realizat și ilustrațiile. În anii 1890 a tradus o serie de lucrări literare de la germană și franceză. [2] A încercat și teatru, dar cu puțin succes. Teatrele din Praga au jucat de ceva timp cu comedia sa Sliby - Greseli, După moarte, Acea zi și Surpriză.

EtnologieModificare

Menționăm cartea De la Praga la Focșani - Aventurile unui baron ceh în Principatul Valah din anul 1856, apărută și în limba română. Cartea conține relatări etnologice despre românii din secolul XIX, țărani și boieri.

GraficăModificare

Cartea De la Praga la Focșani - Aventurile unui baron ceh în Principatul Valah din anul 1856 (apărută și în limba română) este ilustrată chiar de autor și cuprinde ilustrațiile:

  • Sârboaice
  • Dunărea la Drencova
  • Dunărea între Berzasca și Svinița
  • Dunărea la stânca Greben (pe malul sârbesc)
  • Dunărea la Cazane
  • Tucoaică
  • Popii care au coborât (călare) la Lompalanca
  • Cafenea (turcească) din Sviștov
  • În port la Ruse (călători, vameși, bagaje)
  • Băiețel turc
  • Cavas (bărbat în uniformă militară)
  • Fântână la Durostor (cal la adăpat, femeie care ia apă, turci odihnindu-se, clădiri în fundal)
  • Bulgăroaică cu copii la Ruse
  • Sfânt mahomedan (turc care povestea prin hanuri)
  • Trăsură (căruță) de poștă valahă (un căruțaș, doi cai legați în serie, doi călători)
  • Biserică veche din Focșani (seamănă cu Voroneț) (vedere din față și din lateral)
  • Cișmea (cu monument) din Focșani (oameni cu găleți, militari care beau apă)
  • Țigănci române (cu copii)
  • Popă
  • Boieri, soț și soție, în costume tradiționale(blănuri, mărgele, pantofi, baston)
  • Familie de evrei la Focșani (el cu căciulă, barbă, baston; ea cu rochie; trei copii)
  • Copii evrei jucându-se la Focșani (curse cu căruciorul, care s-a răsturnat)
  • Sacagiu (vânzător de băuturi)
  • Distribuirea apei la Focșani (căruța sacagiului cu butoi, găleți)
  • Spoitor turc (lucrând așezat pe jos) și soția rezemată în picioare
  • Dorobanț (soldat călare, cu pușcă, manta și pălărie) pedepsind (cu biciul) un colibaș (țăran cu căciula în mănă) (trei câini care latră soldatul, un bordei în vârful dealului)
  • Doi dorobanți valahi (călare cu puștile la spate, căciuli, mantale) pe uliță întâlnesc trei militari pedeștri (biserică în depărtare, o casă în fundal)
  • Călugăr român
  • Țărănci române (ie, fotă, maramă, torsul cu fuiorul) la muncile casnice (curtea gospodăriei, copil la joacă, prispă în depărtare)
  • Cina țăranilor de la munte (masă joasă pe care sunt mămăligă, brânză, ouă, ceapă, usturoi, scaune joase, bărbat la masă, bătrână la masă, tânără care mănâncă în picioare, copil)
  • Siesta țăranilor români de la munte
  • Caravana topografilor în munții României (1856!)
  • Întoarcerea sătenilor de la târgul din Dumitrești (drum cu bărbați cântă și beau sau merg călare, femeie cu maramă merge călare, copii merg ținându-se de mână)
  • Cârciumă într-un bordei în pământ, în Chiojdeni, în Valahia
  • Moară primitivă din Dedulești (casă pătrată, două vâltori, doi bărbați stau de vorbă lângă moară)
  • Lucrători la vie dansând (la horă) după terminarea culesului
  • Călugăriță româncă
  • Cârciumioară la Slobozia - Coroteni din Valahia (casă mare, căruță, călăreț, femeie pedestră, doi bărbați pe prispă, doi drumeți)

Contextul istoricModificare

Cartea De la Praga la Focșani ilustrează viața de zi cu zi din Țările Române în perioada în care avea loc Războiul Crimeii care a durat din 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte. Numeroasele relatări despre trupele străine din Țările Române, pot fi astfel corelate cu Războiul Crimeii.

PicturăModificare

În 1872 el a pictat 80 de picturi în ulei (reprezentând aproximativ jumătate din genuri), peisaj, scene istorice și portrete. [3] Mai multe scene de luptă i-au fost ordonate de împăratul Franz Iosif în anii 1850-1860 [3]. Cu toate acestea, în timpul serviciului militar s-a concentrat în principal pe tablourile de acuarela de dimensiuni mai mici datorită migrației frecvente și a spațiului limitat. Picturile ilustrau viața în sudul imperiului Habsburgic, costumele slavilor de sud și obiecte istorice. Mai multe mii de desene publicate în reviste, cum ar fi foile Umoristice (sub anonimat, pentru că în mare parte acestea au fost caricaturi politice anti-guvernamentale), [2] tablouri de viață, săgeți, flori. A proiectat decorul și perdelele pentru teatrul militar din Osijek, precum și în mai multe orașe din Cehia. A experimentat stiluri nou apărute în sfârșitul secolului XIX. El a preferat artiștii tradiționali, cum ar fi Antonín Lhota sau Bedřich Havránek. În timp ce locuia la Praga a avut mai multe expoziții, dintre care menționăm expoziția jubiliara din 1891 și Expoziția de Etnografie 1895. S-a luptat nu numai cu cenzura, ci și cu lipsa de cumpărători și cu dificultăți financiare. [7]

GalerieModificare

Scrieri militareModificare

Lucrarea sa literară a fost legată de serviciul militar și războaiele la care a participat. Opera sa cea mai importantă ilustrează războiul militar. A fost publicată în 1868, cu contribuțiile lui Miroslav Tyrš și Karl Walks. Cartea descrie istoria războiului din cele mai vechi timpuri până în secolul al 19-lea, organizarea celor mai mari armate din Europa, echipamente militare și modalități de fortificații. A avizat asupra riscurilor dependenței excesive de simpla apărare, a influenței străinilor în armată, și subliniază impactul pozitiv al slavilor în armata austriacă. A contribuit la lucrările Rieger și Otto Encyclopaedia. Un documentar istoric interesant este Memoriile sale din Anul Războiului din 1866. De asemenea, a format batalioane militare și federale.

VoluntariatModificare

Friedberg-Mirohorsky a fost cunoscut pentru că nu a cerut bani pentru munca sa artistică și contribuțiile în presa vremii, deși s-a confruntat și cu dificultăți financiare. Voluntariatul l-a privit ca o obligație civilă față de națiunea cehă. El și-a donat o serie de picturi bisericilor și muzeelor, iar altele prietenilor săi. A publicat în Foile Humoristické. Generozitatea lui Mirohorsky ar putea fi văzută prin siguranța financiară dată de salariu militar și pensia de militar. Activitatea patriotică pentru el a fost mai importantă decât acumularea de bogăție.

ReferințeModificare

Articolul a fost creat cu ajutorul materialelor din Arhivele Digitale ale revistelor de la ÚČL AV ČR, v. I. (Http://archiv.ucl.cas.cz/).

Emanuel Mirohorský. Schiță biografică de la Č. Světozor. 12. 1873, voi. 7, nr. 51, pp. 606-607.

Field marshmallow Emanuel Salomon liber de la Friedberg-Mirohorsky la forum.valka.cz

Emanuel Mirohorský. Schiță biografică din Nr. (Completare). Aero. 12. 1873, voi. 7, nr. 52, pp. 614-615.

A se vedea Calea parlamentară (Reminder din războiul din 1866 în Italia, conform contului martor ocular). Aero. 12. 1867, roč. 1, nr. 22, pp. 213-216. Disponibile online. cu continuare: modul parlamentar (continuare). Aero. 12. 1867, voi. 1, nr. 23, pp. 224-226. Disponibil online. Textul este anonim, ilustrațiile (și în numărul 24, pagina 238 sunt semnate de "E.F.")

Moartea. Golden Prague. 12. 1908, voi. 26, nr. 13, p. 155. Disponibile online

Salomon Emanuel Mirohorský. Golden Prague. 1. 1889, roč. 6, nr. 10, pag. 114. Disponibile online.

Emanuel Salomon, nobilul Friedberg. Foi humorice. 1. 1884, roč. 26, nr. 1, p. 2. Disponibile online.

În 2002, s-a reeditat una dintre cărțile sale de călătorie; vezi lista lucrărilor în NL CR.

NoteModificare

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ a b Mírohorsky (BLKÖ)[*][[Mírohorsky (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 18, p. 355))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ a b c d z Friederbergu-Mírohorský Salomon, The Fine Art Archive 
  5. ^ a b Emanuel Salomon von Friedberg, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  6. ^ a b Archiv hl. m. Prahy, Matrika zemřelých u sv. Štěpána, sign. ŠT Z14, s. 44 (în cehă), Prague City Archives 
  7. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Emanuel Salomon Friedberg-Mírohorský