Epistola lui Pavel către romani

Epistola lui Pavel către romani este una din cele 27 scrieri ale Noului Testament, a șasea în ordinea prezentării lor (după cele patru Evanghelii și după Faptele Apostolilor), și prima dintre epistolele pauline în canonul (fiind și cea mai lungă dintre epistolele pauline).

Majoritatea covârșitoare a criticilor contemporani este în favoarea autenticității epistolei.[1][2] Adeseori, această epistolă este invocată ca standardul după care se judecă autenticitatea vreunei alte epistole. Pe baza unei cronologii relative a epistolelor lui Pavel, se poate indica o perioadă de trei luni în cca. 57-59 e.n. de ședere a lui Pavel în Corint ca data scrierii epistolei, timp în care a și organizat colecta pentru Biserica din Ierusalim (cp. Rom. 15.25-26, 2 Cor. 1.16, Fapte 20.2-3). Tema centrală a epistolei este mântuirea, sub diversele sale aspecte. Importanța ei se vede și din influența imposibil de exagerat pe care a avut-o asupra unor teologi ca Augustin, Martin Luther, Ioan Calvin, John Wesley și Karl Barth.

ConținutModificare

  • Cap. 1-8: Mântuirea, dar al harului lui Dumnezeu pentru omenire
  • Cap. 9-11: Planul lui Dumnezeu pentru mântuirea întregii omeniri, evrei și neamuri
  • Cap. 12: Roadele mântuirii
  • Cap. 13: Relația creștinului cu puterea lumească și așteptarea revenirii Domnului
  • Cap. 14, 1 - 15, 13: Frății puternice și slabe din comunitate
  • Cap. 15, 14-33: Planuri pentru călătorii
  • Cap. 16: Salutări de la frați și prieteni

ReferințeModificare

Legături externeModificare

La Wikisursă există texte originale legate de Epistola lui Pavel către romani