Eustație Altini

(Redirecționat de la Eustatie Altini)
Eustatie Altini
Date personale
Născut1772[1] Modificați la Wikidata
Zagora[*], Zagora-Mouresi Municipality[*], Grecia Modificați la Wikidata
Decedat1815 (43 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Ottoman Empire (1844–1922).svg Imperiul Otoman
Flag of Moldavia.svg Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațieiconographer[*]
pictor Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia de Artă din Viena  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăneoclasicism  Modificați la Wikidata

Eustație Altini (n. 1772?, Zagora Peliou, Imperiul Otoman, în prezent Grecia - d. 1815, Iași), cunoscut și ca Eustatie sau Eustache Altini, a fost un pictor moldovean de origine greacă, promotor al stilului neoclasic în Moldova.

Portret de femeie, ulei pe pânză, Muzeul Naţional de Artă al României, București
Portretul fiicei vornnicului C-tin Costache Talpan - Portretul Saftei Costachi Talpan, ulei pe pânză, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti

BiografieModificare

Eustatie Altini s-a născut în 1772 la Zagora⁠(en),[3] o mică localitate cu populație greacă, în Imperiul Otoman. În 1780, în urma opresiunilor turcești, a emigrat împreună cu familia în Moldova, la Iași, unde a devenit ucenic al zugravul Nicolae. Remarcat, a fost trimis în 1789[4] să studieze pictura la Academia de Arte Frumoase din Viena (Akademie der Bildenden Künste) cu pictorii Heinrich Füger, Johann Baptist Lampi și Hubert Maurer[5], cu sprijinul domnitorului Moldovei sau, după alte surse, al cneazului Potemkin, care s-a aflat în Iași între anii 1790-1791.[3]

La Viena a deprins meșteșugul picturii apusene. A învățat, între altele, cum să introducă perspectiva și clarobscurul în tradiția iconografiei ortodoxe.[6] Reîntors de la Viena, devine unul din promotorii stilului neoclasic și unul din primii pictor „academiști” români[7], introduce pictura în ulei și conduce o clasă de pictură la Academia Domnească din Iași[8].

Activitate artisticăModificare

Activitatea lui Eustatie Altini a fost centrată pe pictura religiosă, el fiind creatorul (sculptura și pictura) catapetesmelor de la bisericile „Banu” și „Sf. Spiridon” din Iași.[7] Printre alte lucrări ale acestuia se numără: icoanele de la Biserica „Sf. Nicolae” din Bălți (Republica Moldova) (1803), astăzi pierdute, icoanele împărătești pictate la cerearea lui Veniamin Costache pentru Biserica „Sf. Gheorghe”, vechea catedrală a Mitropoliei din Iași, pictura catapetesmei de la Catedrala Episcopală de la Roman, realizată la cererea episcopului Gherasim Clipa-Barbovschi și finalizată în 1805, icoana Sfântului Nicolae de la Biserica „Patruzeci de Sfinți” din Iași.[3]

O parte semnificativă a activității lui Eustatie Altini a constituit-o pictura de șevalet, în special portretistica, el realizând, pe lângă numeroase portrete de femei, și un portret al mitropolitului Veniamin Costache în tinerețe (intitulat „Intrarea lui Veniamin Costachi în monahism”[9]) reprezentat ca un tânăr luxos și la modă[10].

Referințe și noteModificare

  1. ^ a b Union List of Artist Names, accesat în  
  2. ^ Eustatie Altini, Grove Dictionary of Art Online 
  3. ^ a b c Cornelia Bordașiu, Datarea picturii iconostasului de la biserica „Banu” din Iași. Simpozionul Național Monumentul. Tradiție și viitor, ediția a XI-a, 25 ianuarie 2012.
  4. ^ Ali Moussa Iye, Albert Ollé-Martin, Violaine Decang (editori), Histoire de l'humanité: 1789-1914. Collection histoire plurielle. Volumul 6 din Histoire de l'humanité, Editura UNESCO, 2008, ISBN: 978-923-2028-15-0, p. 888
  5. ^ Oxford Grove Art: Eustatie Altini
  6. ^ Ion Țurcanu, Istoria românilor: Cu o privire mai largă asupra culturii
  7. ^ a b Sorin Iftimi, Turnul bisericii „Sfântul Spiridon”, un monument între două lumi. Simpozionul Național Monumentul. Tradiție și viitor, ediția a IX-a, pp. 97-115.
  8. ^ Paula Scalcău, Georgeta Penelea-Filitti, Hellēnismos stē Roumania, Editura Omonia, 2006, ISBN: 978-973-8319-27-1, p. 113.
  9. ^ Recenzii: MARINA SABADOS, Grigorescu la Agapia, Editura Doxologia, Iași, 2012, 240 p., 207 ilustrații.
  10. ^ Adrian-Silvan Ionescu, Moda românească 1790-1850 între Stanmbul și Paris: cu desenele autorului, Editura Maiko, 2001, ISBN: 978-973-8560-61-1, p. 133.

BibliografieModificare

  • Remus Niculescu, „Eustatie Altini”, în Studii și Cercetări de Istoria Artei, I, 1965, Seria artă plastică, pp. 3–64.

Legături externeModificare