Fred Hoyle

astronom britanic
Fred Hoyle
Date personale
Născut[10][11][12][13] Modificați la Wikidata
Bingley⁠(d), Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[10][11][12][13] Modificați la Wikidata
Bournemouth, Anglia, Regatul Unit[1] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (accident vascular cerebral) Modificați la Wikidata
CopiiGeoffrey Hoyle[*][[Geoffrey Hoyle (scriitor britanic)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiescenarist
astronom
scriitor
fizician
cadru didactic universitar[*]
matematician
autor de non-ficțiune[*]
scriitor de literatură științifico-fantastică[*]
astrofizician[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[14][15] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materEmmanuel College[*][[Emmanuel College (college of the University of Cambridge)|​]][1]
Bingley Grammar School[*][[Bingley Grammar School (school in Bradford, UK)|​]][1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieCardiff University[*][[Cardiff University (public research university in Cardiff, United Kingdom)|​]][2][3]
Universitatea Cambridge[4][1]
Victoria University of Manchester[*][[Victoria University of Manchester (British university (1851-2004))|​]][2][3]
Admiralty[*][[Admiralty (British Government ministry responsible for the Royal Navy until 1964)|​]][1]  Modificați la Wikidata
PremiiMembru al Societății Regale[*] ()[5]
Royal Medal ()[1]
Kalinga Prize[*][[Kalinga Prize (UNESCO science award)|​]] ()[1]
Premiul Balzan[*] ()[6]
Henry Norris Russell Lectureship[*][[Henry Norris Russell Lectureship (award)|​]] ()[7]
Medalia de Aur a Royal Astronomical Society ()[1]
Karl-Schwarzschild-Medaille[*][[Karl-Schwarzschild-Medaille (German award for astronomy and astrophysics)|​]] ()[1]
Medalia Bruce ()[1]
Richtmyer Memorial Lecture Award[*][[Richtmyer Memorial Lecture Award (American award in physics and science communication)|​]] ()[8]
Knight Bachelor[*][[Knight Bachelor (title granted to a man who has been knighted by the British monarch but not inducted as a member of one of the organised orders of chivalry)|​]] ()[1]
Bakerian Lecture[*][[Bakerian Lecture (one of the premier medals of the Royal Society that recognizes exceptional and outstanding science)|​]] ()
Mayhew Prize[*][[Mayhew Prize (awarded annually by the Faculty of Mathematics, University of Cambridge)|​]] ()[1]
Crafoord Prize in Astronomy[*][[Crafoord Prize in Astronomy (Swedish award for astronomy research)|​]] ()[1]
Guthrie Lecture[*][[Guthrie Lecture |​]] ()[9]
premiul Smith[*] ()[1]
Karl G. Jansky Lectureship[*][[Karl G. Jansky Lectureship |​]] ()
Royal Society Bakerian Medal[*][[Royal Society Bakerian Medal (English award in physical sciences)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Fred Hoyle (n. 24 iunie 1915 - d. 20 august 2001) a fost un astronom englez, cunoscut pentru contribuțiile din domeniul studiului nucleosiontezei stelare și pentru concepțiile privind modelul Big Bang pe care l-a contrazis.[16]

Biografie modificare

Născut în Bingley, Yorkshire își dovedește inteligența și abilitățile încă de la o vârstă fragedă; la vârsta de 4 ani poate face înmulțiri iar la 13 își dovedește pasiunea pentru Univers studiind „Stelele și Atomii”. Își începe studiile în orașul natal, ca mai apoi, deși pasionat de astronomie, merge la Cambridge pentru a studia matematica.

În 1936 își termina studiile și se căsătorește cu Barbara Clark, iar în 1939 este atestat în fizică și declarat membru de onoare al Universității Cambridge. Intrigat de colegul său Raymond Lyttletor interesul lui Hoyle pentru matematică și fizică scade în schimbul celui pentru astrofizică.

Activitate profesională modificare

Pe durata celui de-al doilea război mondial, participă la crearea și dezvoltarea radarului, tot în această perioadă îi întâlnește și pe Hermann Bondi și Thomas Gold.

Teoria conform căreia universal nu are început sau sfârșit, iar materia nouă este creată din nimic, a fost publicată în 1948 în publicația „Societatea Astronomică Regală”.

În 1950 participă la numeroase discuții istorice ca invitat al postului național de radio BBC, urmând ca mai apoi aceste discuții epocale să fie publicate în „Natura Universului”. Cu toate că ipoteza Big-Bang-ului a fost acceptată în 1960, Hoyle a început să o examineze intens și să-i caute punctele slabe. Această ipoteză a fost propusă în anii 1920 de Georges Lemaitre, (1894-1966) un preot și astronom.

În 1946 trimite la aceeași publicație „Societatea Astronomică Regală” două lucrări: Sinteza Elementelor din Hidrogen și o notă despre originea Razelor cosmice, în care prezice faptul că elementele grele se pot regăsi în Razele Cosmice. Predicția a fost confirmată 22 de ani mai târziu. Pentru BBC a făcut 5 lucrări cu caracter astronomic ce au fost publicate în Natura Universului.

În 1950 Hoyle colaborează cu William Alfred Fowler și Margaret Burbidge în dezvoltarea teoriei de proveniență a elementelor, teorie ce a primit premiile Nobel și Fowler pentru fizică în 1983.

În 1957 publică împreună cu Margaret Burbidge, Geoffrey Burbidge și William Fowler Sinteza elementelor din stele (Synthesis of the Elements in Stars), prima lucrare pe înțelesul oricui despre formarea corpurilor cerești.

Hoyle devine membru al Observatorului Palomar din anul 1956 până în 1965. În 1958 devine profesor de astronomie și filozofie experimentală la Cambridge. Una dintre marile sale realizări a fost fondarea „Institutului Teoretic de Astronomie”, pe care l-a și condus din funcția de director din anul 1967, iar tot din acest an devine și vice-președinte al consiliului „Societății Regale” până în anul 1973, când se și retrage plictisit de „sistemul” Cambridge.

Lucrări scrise modificare

Non-fiction modificare

  • The Nature of the Universe - a series of broadcast lectures, Basil Blackwell, Oxford 1950 (folosire timpurie a termenului big bang)
  • Frontiers of Astronomy, Heinemann Education Books Limited, Londra, 1955. - The Internet Archive. HarperCollins, ISBN 0-06-002760-6 ISBN 978-0060027605
  • Burbidge, E.M., Burbidge, G.R., Fowler, W.A. și Hoyle, F., Synthesis of the Elements in Stars, Revs. Mod. Physics 29:547–650, 1957, faimosul document B2FH după inițialele lor, pentru care Hoyle este cel mai faimos printre cosmologii profesionali.
  • Astronomy, A history of man's investigation of the universe, Crescent Books, Inc., Londra 1962 LC 62-14108
  • Galaxies, Nuclei, and Quasars, Harper & Row, Publishers, New York, 1965 LC-65-20996
  • Nicolaus Copernicus, Heinemann Educational Books Ltd., Londra , p. 78, 1973
  • Astronomy and Cosmology: A Modern Course, 1975, ISBN 0-7167-0351-3
  • Energy or Extinction? The case for nuclear energy, 1977, Heinemann Educational Books Limited, ISBN 0-435-54430-6. În această carte provocatoare Hoyle stabilește dependența civilizației occidentale de consumul de energie și a prezis că fisiunea nucleară ca sursă de energie este esențială pentru supraviețuirea sa.
  • Ten Faces of the Universe, 1977, W. H. Freeman and Company (San Francisco), ISBN 0-7167-0384-X, ISBN 0-7167-0383-1
  • On Stonehenge, 1977, Londra: Heinemann Educational, ISBN 978-0-435-32958-7; San Francisco: W. H. Freeman and Company, ISBN 0-7167-0364-5, ISBN 0-7167-0363-7 pbk.
  • Lifecloud - The Origin of Life in the Universe, Hoyle, F. and Wickramasinghe C., J. M. Dent and Sons, 1978. ISBN 0-460-04335-8
  • Commonsense in Nuclear Energy, Fred Hoyle and Geoffrey Hoyle, 1980, Heinemann Educational Books Ltd., ISBN 0-435-54432-2
  • The big bang in astronomy, New Scientist 92(1280):527, 19 noiembrie 1981.
  • Ice, the Ultimate Human Catastrophe,1981, ISBN 0-8264-0064-7 [17] Un fragment la Google Books
  • The Intelligent Universe, 1983
  • From Grains to Bacteria, Hoyle, F. and Wickramasinghe N.C., University College Cardiff Press, ISBN 0-906449-64-2, 1984
  • Evolution from space (the Omni lecture) and other papers on the origin of life 1982, ISBN 0-89490-083-8
  • Evolution from Space: A Theory of Cosmic Creationism, 1984, ISBN 0-671-49263-2
  • Viruses from Space, 1986, ISBN 0906449936
  • Cu Jayant Narlikar și Chandra Wickramasinghe, The extragalactic universe: an alternative view, Nature 346:807–812, 30 august 1990.
  • The Origin of the Universe and the Origin of Religion,1993, ISBN 1-55921-083-4 [18]
  • Home Is Where the Wind Blows: Chapters from a Cosmologist's Life (autobiografie) Oxford University Press 1994, ISBN 0-19-850060-2
  • Mathematics of Evolution, (1987) University College Cardiff Press, (1999) Acorn Enterprises LLC., ISBN 0-9669934-0-3
  • Cu G. Burbridge și Narlikar J. V. A Different Approach to Cosmology, Cambridge University Press 2000, ISBN 0-521-66223-0

Opera științifico-fantastică modificare

 
Un mozaic de Boris Anrep prezentându-l pe Fred Hoyle ca un cățărător către stele având o carte în brațele sale

Hoyle a scris și literatură științifico-fantastică. În primul său roman, The Black Cloud, cele mai inteligente forme de viață din univers iau forma unor nori de gaz interstelar; acestea sunt surprinse să afle că viața inteligentă se poate forma și pe planete. El a scris scenariul unui serial de televiziune, A for Andromeda , care a fost, de asemenea, publicat ca un roman. Piesa sa de teatru Rockets in Ursa Major a avut o producție profesională la Teatrul Mermaid în 1962.

Majoritatea lucrărilor sale sunt de sine-stătătoare. Andromeda Breakthrough este o continuare a scenariului A for Andromeda iar Into Deepest Space este o continuare a piesei de teatru Rockets in Ursa Major. Cele patru cărți Ladybird (The Frozen Planet of Azuron, The Energy Pirate, The Planet of Death, The Giants of Universal Park - scrise împreună cu Geoffrey Hoyle) sunt destinate copiilor.

Unele povestiri din antologia Elementul 79 sunt fantasy, mai ales "Welcome to Slippage City" sau "The Judgement of Aphrodite". Both a folosit și personaje mitologice.

The Telegraph (UK) l-au numit un scriitor "maestru" al științifico-fantasticului.[16]

Referințe și note modificare

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n MacTutor History of Mathematics archive 
  2. ^ a b https://www.theguardian.com/news/2001/aug/23/guardianobituaries.spaceexploration, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b , p. 241 https://royalsocietypublishing.org/doi/10.1098/rsbm.2003.0013  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://www.esa.int/About_Us/Corporate_news/Professor_Sir_Fred_Hoyle, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://royalsocietypublishing.org/doi/10.1098/rsbm.2003.0013  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ MacTutor[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ https://aas.org/grants-and-prizes/henry-norris-russell-lectureship  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ https://aapt.org/Programs/awards/richtmyer.cfm  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ https://doi.org/10.1088/0370-1328/77/1/302  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  12. ^ a b Fred Hoyle, SNAC, accesat în  
  13. ^ a b Fred Hoyle, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  14. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  15. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  16. ^ a b „Professor Sir Fred Hoyle”. The Telegraph (UK). . 
  17. ^ Google Books. Books.google.com. . ISBN 9780826400642. Accesat în . 
  18. ^ „Scribd.com”. Scribd.com. Accesat în . 

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fred Hoyle