Gabriel Drăgan (prozator și poet)

Acest articol se referă la un scriitor român. Pentru alte persoane cu același nume vezi Gabriel Drăgan (dezambiguizare).

Gabriel Drăgan (n. 8 iunie 1904, Nicorești, Galați - 11 februarie 1981, Nicorești) a fost un prozator și poet român.[1]

BiografieModificare

Gabriel Drăgan s-a născut în anul 1904. El provine dintr-o familie de țărani. A urmat școala primară în satul natal iar liceul la Focșani si Piatra Neamț. A absolvit în anu 1929 Facultatea de Litere si Filosofie din București.

A fost profesor, printre altele la Dumbrăveni și Aiud.

Carieră literarăModificare

A debutat în anul 1923 cu versuri în ziarul "Reformatorul" din Piatra Neamț. Între anii 1923 și 1924 este redactor la "Telegraful" din acelasi oraș, unde editeaza si revista "Freamatul" (1925-1927) și "Reacțiunea literară"(1933-1935). Autor al unei "Istorii ci literaturii romane" (1936), simplă compilație pentru examenul de bacalaureat. A ingrijit ed. din V. Alecsandri, M. Kogâlniceanu.

OpereModificare

  • Pe frontul Maraesti învie mortii, roman. Bucuresti, 1934 (ed. VI, 1974);
  • Istoria literaturii romane. Pentru candidatii la bacalaureat si elevii scolilor secundare, Bucuresti, 1936 (ed. II, 1937;ed. III, revazuta si adaugita, 1943;ed. IV, 1946);
  • Fortele nationalismului creator. Factorii de evolutie si evenimentele determinante, Bucuresti, 1937;
  • Trofeedeaur. Poezii (1923-1936). Pajisti de margean. Moarte si ideal. Ceaslov cu adoratii. Bucuresti, 1937.

Referințe criticeModificare

  • D. Smântinescu: Țara noastră, nr, 798, 1935;
  • N. Iorga: Cuget clar, 28 aug. 1936.

OmagiuModificare

Astăzi, școala gimnazială din Nicorești îi poartă numele.[2]

NoteModificare

  1. ^ Eugen Simion: Dicționarul general al literaturii Romăne: C-D, Univers Enciclopedic, 2004
  2. ^ [1] - Școala gimnazială „Gabriel Drăgan” Nicorești