Deschide meniul principal
Acest articol se referă la pictorul Gheorghe Popovici. Pentru alte sensuri, vedeți Gheorghe Popovici (dezambiguizare).
Gheorghe Popovici
Popovici-Selfportrait.jpg
Auto portret (1882)
Date personale
Născut5 octombrie 1859
Iași, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești
Decedat24 februarie 1933, (74 de ani)
Iași, România
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură, pictură murală
StudiiȘcoala de Arte Frumoase din Iași, Studii la Roma și Paris
PregătireLéon Bonnat
Profesor pentruNutzi Acontz, Otto Briese, Nicolae Tonitza, Max W. Arnold, Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu, Aurel Băeșu, Adam Bălțatu
Mișcare artisticăacademism
Opere importantepicturile murale din Palatul Mitropolitan din Iași
Gheorghe Popovici - Vedere de pe podul peste Moldova,
ulei pe pânză, semnat, datat 1914.

Gheorghe Popovici (n. 5 octombrie 1859, Iași - d. 24 februarie 1933, Iași) a fost un pictor și desenator român, reprezentant al academismului[1].

Copilăria și-a petrecut-o în orașul natal, pe strada Hotin.[2]

StudiiModificare

Studiile medii le-a terminat la Școala "Trei Ierarhi"[2]. A urmat apoi cursurile Gimnaziului "Alexandru cel Bun" și ale Școlii de Arte Frumoase din Iași, absolvind în 1883[3]. Datorită talentului său, a obținut din partea statului o bursă pentru a se pregăti la Roma și Paris (unde l-a avut ca profesor pe Léon Bonnat[4]), și a studiat serios pictura, însușindu-și, în același timp, și o cultură artistică solidă, pe lângă tehnicile artistice și studiul culorilor.[2]

După ce s-a întors în țară, a fost numit profesor la Catedra de pictură și compoziție de la Școala de Arte Frumoase din Iași. Între 1911 și 1929, Gheorghe Popovici a fost directorul acestei instituții de învățământ.[3]

În cei 30 de ani de profesorat, de la 1899 la 1929, a avut ca elevi viitori pictori ca Nicolae Tonitza, Max W. Arnold, Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu, Aurel Băeșu, Nutzi Acontz, Adam Bălțatu ș.a.[3]

O vreme a fost și director al Pinacotecii ieșene, care cu timpul a devenit Muzeu de Artă.[5] La sfârșitul Primului Război Mondial, când România a «trimis» Tezaurul României la Moscova, Gheorghe Popovici a ascuns lucrările celebre din Pinacoteca ieșeană. Când delegatul Gării Iași s-a prezentat la muzeu, să ridice exponatele, Gheorghe Popovici nu era prezent, astfel că trenul a plecat spre Moscova fără operele de artă de la Iași.[2]

OperaModificare

 
Gheorghe Popovici - Ţigancă,
ulei pe pânză, semnat, datat 1893.

Privită în ansamblul ei, opera artistică a lui Gheorghe Popovici este unitară și armonioasă[3]. El a preferat pictura în ulei pe suprafețe întinse, compozițiile de mari dimensiuni[5].

A expus foarte puțin, lucrările lui aflându-se în muzeele din țară, în special la Iași.[4]

  • Execuția lui Horia (realizat între 1898 și 1900), înfățișează momentul în care se pregătea tragerea pe roată a celui care s-a răsculat împotriva nedreptei orânduiri feudale.[3]
  • În 1926, Gheorghe Popovici a realizat picturile murale la Palatul Mitropolitan din Iași. Ies în evidență două mari compoziții în ulei: Sinodul de la Niceea și Sinodul de la Iași.[3]
  • Arcașii lui Ștefan cel Mare,
  • După răscoale,
  • Urgia războiului,
  • Invalidul,
  • Sătui și flămânzi,
  • Cor de copii.
  • Doi călugari,
  • Față bisericească,
  • Cu ajunul,
  • Ghicitoarea,
  • Autoportret (1882),
  • Autoportret (1928),
  • Portretul doctorului Panait Zosin,
  • Portretul soției artistului,
  • Moș Vasile,
  • Cap de copil,
  • Dumitrițe,
  • Prune brumării,
  • Vedere din parcul de la Cucuteni,
  • Vedere de pe podul de peste Moldova,
  • Iarna,
  • Țărancă la izvor,
  • Țigancă.

SfârșitulModificare

Pictorul Gheorghe Popovici a încetat din viață la 24 februarie 1933, în Iași și a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.[3]

BibliografieModificare

  • Maria Paradais: Gheorghe Popovici - expoziție retrospectivă organizată cu prilejul împlinirii a 110 ani de la nașterea artistului; 1859-1933 (album - monografie), 143 p., Iași, 1969

NoteModificare