Gomphaceae Marinus Anton Donk, 1961) din încrengătura Basidiomycota, în clasa Agaricomycetes și ordinul Gomphales,[2] împărțită în 17 genuri cu aproximativ 300 specii, este o familie diversă de ciuperci. Unii bureți ai acestei familii coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), alții au însușiri saprofite. Deși Ramaria este cel mai mare gen, tipul lui este Gomphus.[3][4]

Gomphaceae
Gomphus clavatus 401927.jpg
Gomphus clavatus (urechea porcului)
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Gomphales
Familie: Gomphaceae
Donk (1961)
Genul tip
Gomphus
Pers. (1794)
Sinonime
  • Clavariadelphaceae Corner (1970) [1]
  • Ramariaceae Corner (1970) [1]

Numele generic este derivat din cuvântul de limba greacă veche (greacă veche γομφος=cui, știft, țăruș).[5]

TaxonomieModificare

Taxonul a fost determinat de micologul olandez Marinus Anton Donk, de verificat în volumul 1 al jurnalului micologic Persoonia din 1961 și este valabil până în prezent (2019).[6]

Familia Gomphaceae cuprinde între timp fostele familii de fungii Clavariadelphaceae[7] și Lentariaceae[8] cu toate genurile.[9]

MorfologieModificare

Relația între genurile familiei sunt documentate prin analize, bazate pe secvențele de rADN mitocondrial și nuclear.[10] Astfel de exemplu, genul Clavariadelphus este strâns legat de Gomphus și Ramaria. Această relație este susținută de reacțiile verzi ale sporocarpilor tratați cu săruri de fier, care reflectă prezența unui compus al pistilarinei.[11]

Ciupercile familiei trăiesc pe sol și formează corpuri de fructificație cantharelloide (formează litigii, de exemplu bureții genului Gomphus) sau ramarioide (formează ramificații, de exemplu fungii genului Ramaria) cu un himenofor reticulat, țepos sau lipsind. Himeniul nu poate fi îndepărtat de pălărie. Destuntzia rubra, singura specie al genului Destuntzia precum cele 33 soiuri ale genului Gautieria seamănă cu trufele. Sporii sunt preponderent ornamentați verucos sau spinos, hialini (translucizi) până albi sau ocru până ruginii, dezvoltând basidii cu 4 sterigme și numai foarte rar cistide (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție). Hifele se colorează cu clorură de fier (II) verde.[9][12]

Genurile familieiModificare

Următoarele genuri aparțin familiei:[13]

Specii ale genurilor familiei în imaginiModificare

NoteModificare

  1. ^ a b Mycobank
  2. ^ Index Fungorum
  3. ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, ed a 10-ea, Editura CAB International, Wallingford 2008, p. 289, ISBN ISBN 978-0-85199-826-8
  4. ^ NCBI, septembrie 2019
  5. ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches Wörterbuch für den Schulgebrauch”, vol. 1, Editura Henning’sche Buchhandlung, Erfurt și Gotha, 1829, p. 232
  6. ^ M. A. Donk: „Gomphaceae”, în: „Persoonia”, vol. 1, nr. 4, 1961, p. 406
  7. ^ Mycobank 1
  8. ^ Mycobank 2
  9. ^ a b L. Watson & M. J. Dallwitz: „The families of mushrooms and toadstools represented in Britain and Ireland”, 5 august 2019 [1]
  10. ^ P. F. Cannon, P. M. Kirk: „Fungal Families of the World”, Editura CAB International, Wallingford 2007, p. 441, ISBN 978-0-85199-827-5
  11. ^ Elizabeth M. Pine, David S. Hibbett, Michael J. Donoghue: „Phylogenetic Relationships of Cantharelloid and Clavarioid Homobasidiomycetes Based on Mitochondrial and Nuclear rDNA Sequences”, în: „Mycologia”, vol. 91, nr. 6, 1999, p. 944
  12. ^ Pilzfreund.de
  13. ^ NCBI
  14. ^ Index Fungorum, Gautieria
  15. ^ Mycobank, Gautieria
  16. ^ Mycobank 2

BibliografieModificare

  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4</ref>
  • Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, ISBN 3-405-12116-7
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Pat O'Reilly: Fascinated by Fungi, Editura First Nature, 2011 ISBN-13: 978-0-95605-443-2

Legături externeModificare