Gusztáv Károly Majláth

episcop de Alba Iulia
Gusztáv Károly Majláth
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Bakóca, Districtul Hegyhát, Regatul Ungariei, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Budapesta, Regatul Ungariei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRegnum Marianum-templom[*][[Regnum Marianum-templom (church)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiMailáth György[*][[Mailáth György (Hungarian statesman (1818–1883))|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMailáth József[*][[Mailáth József (politician (1858-1940))|​]]
György Mailáth[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria
 Regatul României Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[4] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*]
diacon catolic[*]
episcop catolic[*] Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Premiidoctor honoris causa al Universității din Viena[*] ()[3]

Gusztáv Károly Majláth (n. , Bakóca, Districtul Hegyhát, Regatul Ungariei, Imperiul Austriac – d. , Budapesta, Regatul Ungariei) a fost din 1897 până în 1936 episcop al Diecezei Transilvaniei (redenumită în 1932 în „Dieceza de Alba Iulia”), membru în Camera Magnaților respectiv în Senatul României, arhiepiscop titular.

Carieră modificare

Gusztáv Károly Majláth a fost fiul academicianului György Majláth (1818–1883), Mare Trezorier, cancelar al curții, jude regal, și al baronesei Stefánia Prandau-Hilleprand (1832–1914). A absolvit liceul cistercian din Pécs, a studiat dreptul la Strasbourg, apoi teologia la Budapesta și Viena, la Pázmáneum. A fost hirotonit preot la Esztergom în data de 6 octombrie 1887.

După hirotonirea sa preoțească a slujit ca prefect al Seminarului din Esztergom, iar din 1894 a fost preot paroh în Komárom. A obținut construirea unei clădiri noi pentru școală și a fondat asociația tinerilor catolici. A fost și membru al Regnum Marianum⁠(d).

Cariera episcopală modificare

 
La Bistrița, în timpul Primului Război Mondial
 
Episcopul Majláth în Biserica Romano-Catolică din Bistrița

La 28 ianuarie 1897 a fost numit episcop titular de Martyropolis și episcop coadjutor al Diecezei Transilvaniei, pe lângă Ferenc Lönhart. Papa Leon al XIII-lea a confirmat această numire pe 1 iulie. La 1 mai 1897 arhiepiscopul György Császka de Kalocsa l-a hirotonit episcop în Biserica Mátyás din Budapesta. După moartea lui Ferenc Lönhart episcopul Majláth a devenit episcop al Transilvaniei.

A făcut multe în folosul săracilor, mai ales pentru țăranii secui, care se scufundau în sărăcie ca urmare a desființării instituției proprietății comune (în maghiară Közbirtokosság). A susținut crearea de asociații economice creștin-sociale. A acordat foarte multă atenție educației și formării. Din averea sa privată și veniturile sale preoțești a acordat burse de studii, a sprijinit școlile și publicarea revistelor pentru tineret. Din veniturile sale personale și episcopale a finanțat construcția Liceului Romano-Catolic din Alba Iulia, în prezent clădire a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. A organizat retrageri pentru preoți și profesori în Alba Iulia și Șumuleu Ciuc. În 1913 a ținut un sinod eparhial la Alba Iulia între 7 și 10 iulie; a vizitat periodic parohiile aflate sub jurisdicția sa, iar pe cele orășenești anual.

În 1919 i-a fost restricționată libertatea de mișcare: i s-a interzis să părăsească apartamentul și să primească vizitatori. În 1925 a depus o plângere la Liga Națiunilor, împreună cu reprezentanții bisericilor protestante, din cauza încălcării sistematice a obligațiilor privind minoritățile. Atunci când România a intrat în relații diplomatice cu Sfântul Scaun, guvernul român a formulat o serie de propuneri care ar fi afectat negativ credincioșii maghiari din Transilvania (de exemplu trecerea unei părți din Ținutul Secuiesc la Arhiepiscopia de București).[5] Episcopul Majláth - împreună cu episcopul Julius Glattfelder de Csanad și arhiepiscopul Raymund Netzhammer al Bucureștiului - au formulat un protest. Potrivit Concordatului din 1927 dieceza sa a fost redenumită în „Dieceza de Alba Iulia”.

Episcopul Majláth a activat pentru drepturile comunității romano-catolice din Transilvania.

Din noiembrie 1935 până la moarte a fost îngrijit la Budapesta, așa că s-a retras din motive de sănătate în anul 1936 de la conducerea efectivă a episcopiei. Adolf Vorbuchner a fost numit episcop coadjutor. A demisionat din funcție în aprilie 1938, iar la 28 mai 1938 papa Pius al XI-lea i-a acceptat demisia și l-a numit arhiepiscop titular de Soteropolis.

A fost înmormântat în biserica Regnum Marianum. Când biserica a fost distrusă în 1951, rămășițele sale au fost transferate în secret la Biserica Universității din Budapesta.

Opera modificare

  • Discursul contelui Gusztáv Károly Majláth, episcopul Ardealului. Rostită la Adunarea Statutului Romano-Catolic în 13 noiembrie 1902, fără loc, 1902.

După moarte modificare

  • Între 1899 și 1900 a făcut să construiască o școală în Lunca de Jos, care îi poartă numele.
  • Există două statui ale lui în Colegiul Național „Márton Áron” din Miercurea Ciuc: bustul său din ghips se află la intrarea la etajul doi al școlii, în timp ce statuia lui de bronz poate fi văzută în fața intrării școlii. În sala memorială a gimnaziului, o placă de marmură îi anunță și amintirea.
  • O piață din orașul Miercurea Ciuc îi poartă numele.

Note modificare

  1. ^ a b Gusztáv Károly Mailáth 
  2. ^ a b Gusztáv Károly Székhelyi gróf Mailáth, accesat în  
  3. ^ http://geschichte.univie.ac.at/en/persons/gusztav-karoly-szekhelyi-grof-mailath  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  
  5. ^ Marton József – Jakabffy Tamás: Az erdélyi katolicizmus századai, Gloria Kiadó, Kolozsvár, 1999, ISBN: 973-9203-48-5

Bibliografie modificare

Lectură suplimentară modificare

  • Archbishop Gusztáv Károly Majláth, Catholic-Hierarchy
  • Bíró Vencel: Székhelyi gr. Mailáth G. Károly. Cluj, 1940
  • Erdélyi katolikus nagyok. Szerk. Bíró Vencel, Boros Fortunát. Kolozsvár, Szent Bonaventura könyvnyomda, 1941
  • Beke Margit: Az esztergomi (esztergom-budapesti) főegyházmegye papsága 1892–2006. Bp., Szent István Társulat⁠(d), 2008
  • Incze Dénes: Erdély katolikus nagyjai. Tusnádfürdő, [Szerző], 2003
  • Erdélyi lexikon. Szerk. Osváth Kálmán. Oradea-Nagyvárad, Szabadsajtó Könyv- és Lapkiadó Rt., 1928
  • Balogh Margit-Gergely Jenő: Egyházak az újkori Magyarországon 1790–1992. Budapesta, História – MTA Történettudományi Intézete, 1996. (História könyvtár. Kronológiák, adattárak 4.)
  • Ferenczi Sándor: A gyulafehérvári (erdélyi) főegyházmegye történeti névtára. Budapesta-Cluj, Szent István Társulat-Verbum, 2009
  • Vajk Éva: Majláth ornátus. A budapesti Egyetemi templom kincsei; magánkiad., Bp., 2002
  • Vencel Bíró, Gf. M. G. K. püspök a román szenátusban (Bischof G. K.Gf. M. im Senat Rumäniens), 1942.