Wikipedia

Hector Berlioz

Hector Berlioz
Date personale
Nume la naștereLouis-Hector Berlioz Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Côte-André ou Côte-Eau-Bonne, Isère, Franța[7] Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[2][8][4][9][6] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[7][10] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Montmartre[*]​[11] Modificați la Wikidata
PărințiLouis Berlioz[*][[Louis Berlioz (medic francez)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuHarriet Smithson[*][[Harriet Smithson (Anglo-Irish actress (1800-1854))|​]] Modificați la Wikidata
CopiiLouis Berlioz[*]​[12] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
dirijor
scriitor
autobiograf[*]​
critic muzical[*]​
libretist[*]​
virtuoz
bibliotecar
compozitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[13][14][15] Modificați la Wikidata
StudiiConservatorul din Paris  Modificați la Wikidata
Gen muzicaloperă
simfonie
muzică clasică
Romantism muzical  Modificați la Wikidata
Instrument(e)chitară
Flajeolet
flaut
saxofon  Modificați la Wikidata
PremiiPrix de Rome
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ ()[1]
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ ()  Modificați la Wikidata
Discografie
Înregistrări notabileRequiem[*][[Requiem (requiem by Hector Berlioz)|​]]
Roméo et Juliette[*][[Roméo et Juliette (musical work; choral symphony in three parts composed by Hector Berlioz)|​]]
Simfonia fantastică
La Damnation de Faust[*][[La Damnation de Faust (opera by Hector Berlioz)|​]]
Les Troyens[*][[Les Troyens (opera by Hector Berlioz)|​]]
Le carnaval romain[*][[Le carnaval romain (1844 concert overture by Hector Berlioz)|​]]
Les Nuits d'Été[*][[Les Nuits d'Été (musical composition by Hector Berlioz)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Louis Hector Berlioz (n. , Côte-André ou Côte-Eau-Bonne, Isère, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un compozitor, scriitor și critic francez.

A avut o contribuție importantă în conturarea romantismului francez. Contribuția lui constă în promovarea unei noi estetici muzicale, care presupune existența unor mijloace expresive. Dezvoltarea orchestrei simfonice vine în întâmpinarea gustului pentru grandios al lui Berlioz, relevat prin 4 tipuri procedurale: forța sonoră, exploatarea efectelor timbrale, divizarea partidei instrumentale și mărirea numărului de instrumente (împreună cu preocuparea pentru stereofonie).

Hector Berlioz a fost și autorul „Tratatului de instrumentație”, care prezintă preocuparea romanticilor pentru timbrul instrumentelor, ca mijloc de exprimare nuanțată a sensibilităților. Berlioz inaugurează seria dirijorilor cu baghetă din secolul XIX.

Din punct de vedere compozițional, el creează lucrări instrumentale cu un program declarat și explicat, sau numai direcționat de titluri, cu genuri noi, care evoluează dinspre simfonie către operă.

Creații (selecție)

modificare
 
Bancnotă franceză (10 Francs, 1972) cu portretul lui Hector Berlioz

Opusuri

modificare
  • Opus 1: Huit Scènes de Faust
  • Opus 1: Waverley-Ouverture
  • Opus 2: Le ballet des ombres (1829)
  • Opus 2b: Irlande: Mélodies irlandaises (9 Melodien) (1829)
  • Opus 3: Les francs-juges (1826/34)
  • Opus 4: Le Roi Lear (1831)
  • Opus 5: Grande messe des morts (Requiem) (1837)
  • Opus 6: Le cinq mai (1831/35)
  • Opus 7: Les nuits d’été (1840/41)
  • Opus 8: Rêverie et Caprice (1841)
  • Opus 9: Le carnaval romain (1843/44)
  • Opus 10: Traité d'instrumentation
  • Opus 11: Sarao la baigneuse (1834)
  • Opus 12: La Captive (1832)
  • Opus 13: Fleurs des landes (1850)/
    • 3: Letons (1835)
  • Opus 14: Symphonie fantastique, épisode de la vie d’un artiste (1830)
  • Opus 14b: Lelio ou Le retour à la vie (1831)
  • Opus 15: Grande Symphonie funèbre et triomphale (1840)
  • Opus 16: Harold en Italie (1834)
  • Opus 17: Roméo et Juliette (1839)
  • Opus 18: Tristia (1849)/
    • 1: Méditation religieuse (1831)
    • 2: La mort d’Ophélie (1842)
  • Opus 19: Feuillets d'album (1850)/
    • 1: Zaide (1845)
    • 2: Les champs (1834)
    • 3: Chant des chemins de fer (1846)
    • 4: Prière du matin (1846)
    • 5: La belle Isabau (1843)
    • 6: Le chasseur danois (1844)
  • Opus 20: Vox populi (1849)/
    • 1: La Menace des Francs (1848)
    • 2: Hymne à la France (1844)
  • Opus 21: Le Corsaire (1844)
  • Opus 22: Te Deum (1848)
  • Opus 23: Benvenuto Cellini (1834/38)
  • Opus 24: La damnation de Faust (1845/46)
  • Opus 25: L’Enfance du Christ, Trilogie sacrée (1850-1854)
    • Le songe d’Hérode (1854)
    • La Fuite en Égypte (1850-1853)
    • L’Arrivée à Sais (1853-1854)
  • Opus 26: L’Impériale (1854)
  • Opus 27: Béatrice et Bénédict (1860-1862)
  • Opus 28: Le Temple universel (1861)
  • Opus 29: Les Troyens ou La prise de Troie, Les Troyens à Carthage (1856-1858)
    • 29a La Prise de Troie,
    • 29b Les Troyens à Carthage

Opere și legende dramatice

modificare
  • 1826/1834 Les francs juges, op.3 (Operă în trei acte)
  • 1829 "La Mort de Cléopâtre" , Scène Lyrique, Poème de M.Vieillard
  • 1834/1838 Benvenuto Cellini op. 23 (Operă în două acte)
  • 1846 La damnation de Faust, op. 24 (Legendă dramatică în patru acte)
  • 1860-1862 Béatrice et Bénédict, op. 27 (Comedie în două acte)
  • 1856-1858 Les Troyens, op. 29 (Operă în cinci acte)

Muzică orchestrală

modificare

Uverturi pentru orchestră:

  • 1826/1828 Waverly
  • 1831 Intrada di Rob-Roy MacGregor
  • 1831 Le Roi Lear, op. 4 (după tragedia lui Shakespeare)
  • 1843/1844 Le carnaval romain, op. 9
  • 1844 Le Corsaire, op. 21

Simfonii:

  • 1830 Simfonia fantastică, op.14
  • 1831 Lélio ou le retour à la vie, op. 14b
  • 1834 Harold en Italie, op. 16
  • 1839 Roméo et Juliette, op. 17

Operă pentru orchestra simfonică de suflat:

  • 1840 Grande Symphonie funèbre et triomphale, op. 15: Marche Funèbre – Oraison Funèbre – Apothéose

Muzică de cameră, pentru pian, armoniu și orgă

modificare

Muzică de cameră:

  • 1831 Rêverie et Caprice, op. 8 (Romanțe)

Muzică pentru pian:

  • 1844 Albumleaf (16 măsuri)

Muzică pentru armoniu și orgă:

  • 1844 Hymne pour l'élévation en ré majeur, pour orgue
  • 1844 Sérénade agreste à la madone sur le thème des pifferari romains en mi bémol majeur, pour orgue
  • 1844Toccata en do majeur, pour orgue
  • 1845 Trois Pièces pour orgue ou harmonium (Hymne pour l’élévation, Sérénade agreste à la madone sur le thème des pifferari romains, Toccata en do majeur)

Pastorale

modificare

Simfonia fantastică

modificare

Simfonia fantastică, denumită inițial „Simfonie fantastică: Episod din viața unui artist, în cinci părți” (Symphonie fantastique: Épisode de la vie d'un artiste, en cinq parties), este o lucrare de muzică programatică care are mai mult înfățișarea unui poem simfonic și mai puțin cea a unei simfonii. Compoziția a fost terminată la 5 decembrie 1830 și a fost dedicată Împăratului Nicolae I al Rusiei.[16]

Simfonia Fantastică Op. 14 are 5 părți, 1) „Visări - Pasiuni” (Largo - allegro agitato ed appassionato assai), 2) „Un bal” (Allegro non troppo), 3) „Scenă câmpenească” (Adagio), 4) „Drumul spre eșafod” (Allegretto Non Troppo), 5) „Visul unei nopți de sabat” (Larghetto - Allegro). Ea încadrează în planul mare al simfoniei narațiunea unei întâmplări imaginare, respectând tiparul formal al fiecărei părți: forma sonată, cu o lentă introducere în „Visări, pasiuni” (Rêveries — Passions); un scherzo în „La bal” (Un bal); forma lied în „Scenă câmpenească” (Scène aux champs). Pentru a respecta cerințele descripției, introduce un marș burlesc și lugubru, intitulat „Drumul spre eșafod” (Marche au supplice), ca parte a patra a simfoniei, urmată de un rondo final în „Visul unei nopți de sabat” (Songe d'une Nuit de Sabbat), ca a cincea parte.[17]

Leonard Bernstein a considerat că această simfonie este „prima compoziție muzicală care e psihedelică prin natura sa halucinantă și totodată pentru că, din contextul epocii, se înțelege că Berlioz a compus cel puțin o parte din ea sub influența opiului".[18]

Note

modificare
  1. ^ Baza de date Léonore 
  2. ^ a b Hector Berlioz, Discogs, accesat în  
  3. ^ Louis Hector Berlioz, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  4. ^ a b Hector Berlioz, Filmportal.de, accesat în  
  5. ^ Hector Berlioz, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  6. ^ a b Hector Berlioz, Nationalencyklopedin, accesat în  
  7. ^ a b Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  8. ^ Hector Berlioz, Roglo 
  9. ^ Hector Berlioz, Find a Grave, accesat în  
  10. ^ „Hector Berlioz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  11. ^ Find a Grave, accesat în  
  12. ^ „Hector Berlioz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  13. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  14. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  15. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  16. ^ Cum a apărut Simfonia Fantastică?
  17. ^ Lecții de istoria muzicii: Hector Berlioz
  18. ^ „Simfonia fantastică", rodul pasiunii și al opiului

Lectură suplimentară

modificare
  • Hector Berlioz, Memoriile lui Hector Berlioz : cuprinzînd călătoriile sale în Italia, Germania, Rusia și Anglia (1803-1865), Editura Muzicală, București, 1962
  • Hector Berlioz, Serile orchestrei, Editura Muzicală, București, 1980
  • Hector Berlioz, Grotescul și muzica, Editura Muzicală, București, 1983

Legături externe

modificare




Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Hector_Berlioz&oldid=16503178