Hefaistos
| Hefaistos | |
| Zeul focului, al metalurgiei și al sculpturii | |
 | |
| Hefaistos înmânându-i zeiței Thetis armele făurite pentru Ahile | |
| Civilizația | religia în Grecia Antică[*] mitologia greacă  |
|---|---|
| Simboluri | ciocanul și nicovala |
| Căsătorit cu | Anticleia |
| Urmași | Eupheme[*] Euthenia Eucleia[*] Philophrosyne[*] Palici[*] Perifete Broteus[*] Cadmilus[*] Erichthonius[*] Ardalus[*] Cercion[1] Radamant Thalia[*] Aethiops[*] Pylios[*] Eurymedon[*] Palaemon[*] Olenus[*] |
| Tată | Zeus |
| Mamă | Hera |
| Frați | Ares, Eileithyia, Enio și Hebe |
Modifică date / text  | |
Hefaistos (în greacă veche Ἥφαιστος, Hêphaistos) este, în mitologia greacă, zeul focului, al metalelor, al fierarilor, sculptorilor și artizanilor.[2] Omologul lui Hefaistos, în mitologia romană, este Vulcan.
În mitologia greacă, Hefaistos era fie fiul lui Zeus și Hera, fie fiul partenogen al Herei. El a fost alungat din Olimp de către mama sa din cauza deformațiilor sale, iar într-o altă relatare, a fost aruncat de pe Muntele Olimp de Zeus pentru că a protejat-o pe Hera de avansurile sale.[3]
Ca zeu fierar, Hefaistos a fabricat toate armele zeilor din Olimp. A slujit ca fierar al zeilor și a fost venerat în orașele industriale și centrele meșteșugărești din Grecia, în special Atena. Cultul lui Hefaistos a avut sediul în Lemnos.[2] Simbolurile lui Hefaistos sunt ciocanul de fierar, nicovala și perechea de clești.
Etimologia numeluiModificare
În dialogul socratic Cratil de Platon, Socrate consideră că s-ar trage din phaeos histora „cunoscător al luminii” dar consideră mai natural să aibă la rădăcină Phaistos „strălucitor” cu un e adăugat.[4]
Hefaistos apare în Linearul B ca A-pa-i-ti-jo , într-o inscripție găsită la Knossos. Inscripția atestă venerarea sa la acel moment, deoarece se citește (H) āpʰaistios , [5] sau Hāphaistion . [6] [7] Teonimul grecesc Hēphaistos este cel mai probabil de origine pre-grecească, având formă fără -i- ( forma attică Hēphastos ) ce prezintă o variație tipică pre-greacă.
CaracterizareModificare
EpiteteModificare
- Amphigýeis (Ἀμφιγύεις) - „șchiopul”;
- Klytotékhnēs (Κλυτοτέχνης) - „meșteșugar renumit”;
- Polýmētis (Πολύμητις) - „perspicace”, „priceput în toate” ;
AtributeModificare
ReprezentareModificare
Hefaistos, divinul întemeietor al artelor metalurgice, era reprezentat de cele mai multe ori, cu înfățișarea unui fierar puternic, cu brațele musculoase și cu pieptul acoperit de păr. Avea părul lung și vâlvoi; o barbă ascuțită îi împlinea fața ce exprima atât bonomie cât și răutate.Purta pe cap o bonetă de piele rotunjită și ascuțită. Haina-i de muncitor era scurtă și fără mâneci; era despicată în partea dreaptă și lasă descoperite umărul, brațul și o jumătate din piept. În mâna dreaptă ținea un ciocan, iar în stânga cleștele. Deși era șchiop, artiștii nu înfățișau acest lucru sau îl făceau abia vizibil.
MituriModificare
A fost căsătorit cu Afrodita. Căsătoria cu Afrodita a avut loc din cauză că, fiind supărat pe mama lui, el a făurit un jilț fermecat cu care a prins-o pe zeiță. Drept răsplată a cerut să se căsătorească cu Afrodita. Zeii s-au mirat: Cum să se însoare slutul cu zeița frumuseții?
Hefaistos avea un fiu, uriașul Perifete. Zeul și-a crescut fiul în vulcanul Etna și i-a făurit o ghioagă turnată în bronz. Perifete a ajuns un tâlhar ce omora și jefuia călătorii din apropierea cetații Epidaur. A fost ucis de Tezeu in drumul acestuia spre Atena si ghioaga i-a fost luată de acesta.
Cultul lui HefaistosModificare
Răspândire geograficăModificare
Cultele zeilor mitologiei grecești sunt vechi și adevărata lor întindere și popularitate este greu de determinat la acest moment. Ce rămâne se bazează pe mărturiile celor care trăiră atunci, printre care geografi și călători precum Strabon și Pausanias, și descoperiri arheologice.
Referințe și noteModificare
- ^ Encyclopedia of Ancient Deities (1st edition)[*], p. 212 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Walter Burkert, Greek Religion 1985: III.2.ii; see coverage of Lemnos-based traditions and legends at Mythic Lemnos
- ^ Graves, Robert (). The Greek Myths: 1. Harmondsworth, Middlesex, England: Penguin Books. p. 51. ISBN 0736621121.
- ^ Platon; Simina Noica (traducător), Constantin Noica (interpretare) (). „Cratylos”. Platon: Opere Vol. III. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 284.
- ^ Beekes 2009, p. 527.
- ^ Chadwick, John. Cambridge University Press, ed. [https: //archive.org/details/mycenaeanworld00chad The Mycenaean World
] Verificați valoarea |url=(ajutor). pp. 99. ISBN 0-521-29037-6. Parametru necunoscut|anul=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|locație=ignorat (ajutor) La Google Books. - ^ [https: //books.google.com/books? id = K4pZr3JfYqcC & pg = PA443 Anthology of Classical Myth: Primary Sources în traducere] Verificați valoarea
|url=(ajutor). Hackett Publishing. . p. 443. ISBN 0-87220-721-8. Parametru necunoscut|pagina=ignorat (posibil,|pages=?) (ajutor) La Google Books
BibliografieModificare
- Mario Meunier, Legenda aurită a zeilor și a eroilor, București, Editura ALFA, 1998
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Editura Albatros, 1995
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, București, Editura Mondero, 1992,ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, București, Casa Editorială Odeon, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N.A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, București, Editura Lider, 2003, ISBN 973-629-035-2
- J.C. Belfiore, Dictionnaire de mythologie grecque et romaine, Paris, Editions Larousse, 2003
- Annalisa Izzo (adaptare text), Alexandru Macovescu (traducere în limba română) - Tezeu și firul Ariadnei, Editura Adevarul holding, București, sector 2, 2011
