Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman

împărat al Sfântului Imperiu Roman, fiul împăratului Henric la III-lea
(Redirecționat de la Henric al IV-lea, Împărat Roman)
Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman
Heinrich 4 g.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Goslar, Saxonia Inferioară, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani) Modificați la Wikidata
Liège, Lotharingia Inferioară Modificați la Wikidata
ÎnmormântatDomul din Speyer Modificați la Wikidata
PărințiHenric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman
Agnes de Poitou Modificați la Wikidata
Frați și suroriConrad al II-lea de Bavaria
Adelaida a II-a[*]
Iudita de Suabia[*]
Beatrice I[*]
Matilda de Suabia[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBerta de Savoia[*][1]
Eupraxia of Kyiv[*][[Eupraxia of Kyiv (Holy Roman empress)|​]][1] Modificați la Wikidata
CopiiAgnes de Waiblingen[1]
Conrad al II-lea de Italia[2]
Henric al V-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman[1] Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
Împărat
scriitor Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluriîmpărat romano-german
duce al Bavariei
Familie nobiliarăDinastia Saliană
Împărat romano-german Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorHenric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman
SuccesorHenric al V-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Duce al Bavariei Modificați la Wikidata

Henric al IV-lea (n. 11 noiembrie 1050 - d. 7 august 1106) este cel de al treilea membru al dinastiei de Sfinți Împărați Romani Salici. A fost Rege al Romanilor (Rex Romanorum) din 1054, regele Burgundiei din 1056, regele Italiei din 1080 și împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1084 până la abdicarea sa forțată din 1105.

Henric al IV-lea
(1050-1106)

RegențaModificare

Henric a fost fiul lui Henric al III-lea și al soției sale, Agnes de Poitou. A fost ales rege romano-german în timpul domniei tatălui său în 1054 și a fost încoronat la Aachen. La moartea lui Henric al III-lea, autoritatea lui Henric al IV-lea nu a fost contestată, dar autoritatea era exercitată de mama sa ca regentă, Henric având doar 6 ani. Politicile mamei sale au fost dezastruoase, aceasta erodând puternic suveranitatea regală. În 1062 regele este răpit, în timpul unei conspirații conduse de Anno al II-lea de Köln, în urma căruia acesta devine regent, Agnes retrăgându-se la mănăstire. Copilăria tumultuoasă a avut un efect important asupra regelui, acesta dezvoltând un caracter răzbunător și încăpățânat.

Politica de centralizareModificare

În 1065 Henric este declarat major. Politica acestuia, cu toate că pare una de consolidare a puterii imperiale, este una de balans între menținerea loialității nobilimii și susținerea Papei. Prin politica sa de întărire a autorității centrale, a provocat revolta marilor seniori feudali.

Conflictul cu PapaModificare

A intrat în conflict direct și cu Papa Grigore al VII-lea în chestiunea acordării investiturii episcopilor germani. Victorios asupra marilor seniori feudali, l-a demis din funcție pe Papa Grigore al VII-lea la Worms în anul 1076. Excomunicat, la rândul său, de Papă, Henric al IV-lea a fost nevoit să se umilească, așteptând ridicarea excomunicării, timp de trei zile, fără încălțăminte, în zăpadă, la Canossa (până la 21 ianuarie 1077).

Profitând de slăbiciunea aparentă a Regelui Rudolf de Rheinfelden, Duce de Suabia, a încercat să îl detroneze, fiind ales la Mainz Rege al Germaniei în mai 1077. În 1080 acesta este învins de armata lui Henric când este rănit mortal. După aceasta Henric pleacă în Italia unde este încoronat Rege la Pavia. În anii următori atacă de trei ori Roma, ultima dată reușind să cucerească orașul după un asediu de 7 luni. Decide înlăturarea lui Papa Grigore al VII-lea și îl susține pe Clement al III-lea când primul se refugiează în Castelul Sant'Angelo. Este încoronat împărat de către Clement pe data de 31 martie 1084 după care lansează un asediu asupra lui Papa Grigore al VII-lea. Asediul este ridicat în urma lansării unei expediții de salvare a papei, iar Henric părăsește orașul. Papa Grigore al VII-lea moare în 1085, nu înainte de a lansa un apel creștinătății de a porni o cruciadă contra lui Henric.

CoalițiaModificare

Papa Victor al III-lea a format o coaliție importantă împotriva lui Henric, acesta revenind în Italia din Germania unde a luptat contra diverșilor pretendenți. Prințul moștenitor Conrad, Rege al Germaniei și Italiei, se alătură coaliției iar Henric îl numește pe fiul său mai mic Henric al V-lea moștenitor în 1098, deposedându-l pe Conrad de titlul de Rege al Germaniei. Împăratul a încercat să readucă ordine în Imperiu, însă în 1104 Henric al V-lea nu îi mai recunoaște autoritatea, alăturându-se susținătorilor Papei. Henric al IV-lea este luat prizonier în 1105 și în decembrie este forțat să abdice în favoarea fiului său. În 1106 reușește să evadeze și să formeze o armată cu ajutorul regilor Franței, Angliei și Danemarcei. Învinge armata fiului său la Visé în Lorena pe 2 martie, dar în luna august moare.

DecesulModificare

Este îngropat întâi într-o capelă nesfințită la Speyer, iar în 1111, la ridicarea excomunicării, rămășițele sunt mutate în cripta regală.


Predecesor:
Henric III
Rege al Germaniei
1054 - 1087
Succesor:
Conrad II
Predecesor:
Henric III
Rege al Burgundiei
1056 - 1105
Succesor:
Henric V
Predecesor:
Henric III
Rege al Italiei
1080 - 1093
Succesor:
Conrad II
Predecesor:
Henric III
Sfânt Împărat Roman
1084 - 1105
Succesor:
Henric V



  1. ^ a b c d Kindred Britain 
  2. ^ The Peerage