Hestia
| Hestia | |
| Zeița căminului | |
 | |
| Giustiniani Hestia în Dicționarul antichităților clasice, O. Seyffert, 1894 | |
| Civilizația | religia în Grecia Antică[*]  |
|---|---|
| Simboluri | vatra |
| Tată | Cronos |
| Mamă | Rhea |
| Frați | Zeus, Poseidon, Demetra, Hera și Hades |
Modifică date / text  | |
Hestia (în greaca veche: Ἑστία) în mitologia greacă este zeița căminului, a focului sfânt, prima fiică a lui Cronos și Rheei, soră a lui Zeus, Poseidon, Demetra, Hera și Hades. Cu toate că a fost curtată de Apollo și de Poseidon, Hestia a obținut de la Zeus dreptul de a-și păstra virginitatea pentru totdeauna. În plus, Zeus i-a acordat onoruri excepționale: i se închina un cult în toate casele oamenilor și în templele tuturor zeilor. Așa cum căminul domestic era centrul religios al locuințelor umane, Hestia era centrul religios al locuinței divine. Această imobilitate a Hestiei explică faptul că nu a jucat nici un rol în vreo legendă. A rămas un principiu abstract, întruchipând ideea de cămin, nemanifestându-se ca o divinitate personală.
Hestia este corespondenta Vestei în mitologia romană.
EtimologieModificare
Numele lui Hestia înseamnă „vatră, șemineu, altar”. Aceasta provine din cuvântul wes din limba indo-europenă care înseamnă „arde” (h₂wes- „locuiește, treci noaptea, stai”). Se referă astfel la oikos, care înseamnă casă, gospodărie sau familie. O formă timpurie a templului este vatra; primele temple de la Dreros și Prinias de pe Creta sunt de acest tip, așa cum este și templul lui Apollo din Delphi, despre care se spunea că are hestia sa interioară". Sala mare miceniană (megaron), la fel ca și sala lui Ulise din Itaca , conform Odiseeii lui Homer, avea o vatră centrală. [1][2][3][4]
CaracterizareModificare
EpiteteModificare
AtributeModificare
MituriModificare
Hestia a fost prima fată și primul copil al Rheei și al lui Cronos.[5]
Cultul HestieiModificare
Răspândire geograficăModificare
Referințe și noteModificare
- ^ R. S. P. Beekes. Etymological Dictionary of Greek, Brill, 2009, p. 471.
- ^ Calvert Watkins, "wes-", în: The American Heritage Dictionary of Indo-European Roots. Houghton Mifflin Harcourt, Boston 1985 (web archive).
- ^ Mallory, J. P.; Adams, D. Q. (). The Oxford Introduction to Proto-Indo-European and the Proto-Indo-European World (în engleză). OUP Oxford. p. 220. ISBN 978-0-19-928791-8.
- ^ West, M. L. (). Indo-European Poetry and Myth (în engleză). OUP Oxford. p. 145. ISBN 978-0-19-928075-9.
- ^ Hesiod, Teogonia v. 453
- ^ a b c d e f g en Cultul Hestiei, cu referințe pe theoi.com
BibliografieModificare
- Hestia este menționată de Hesiod, Diodorus Siculus, Platon, Aristofan, Pausanias, Suidas, Ovidiu și Cicero.
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, București, Editura Mondero, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, București, Casa Editorială Odeon, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, București, Editura Lider, 2003, ISBN 973-629-035-2
