Hestia

zeița căminului în mitologia greacă
Hestia
Zeița căminului
Hestia-meyers.png
Giustiniani Hestia în Dicționarul antichităților clasice, O. Seyffert, 1894
Civilizațiareligia în Grecia Antică[*]  Modificați la Wikidata
Simbolurivatra
TatăCronos
MamăRhea
FrațiZeus, Poseidon, Demetra, Hera și Hades

Hestia (în greaca veche: Ἑστία) în mitologia greacă este zeița căminului, a focului sfânt, prima fiică a lui Cronos și Rheei, soră a lui Zeus, Poseidon, Demetra, Hera și Hades. Cu toate că a fost curtată de Apollo și de Poseidon, Hestia a obținut de la Zeus dreptul de a-și păstra virginitatea pentru totdeauna. În plus, Zeus i-a acordat onoruri excepționale: i se închina un cult în toate casele oamenilor și în templele tuturor zeilor. Așa cum căminul domestic era centrul religios al locuințelor umane, Hestia era centrul religios al locuinței divine. Această imobilitate a Hestiei explică faptul că nu a jucat nici un rol în vreo legendă. A rămas un principiu abstract, întruchipând ideea de cămin, nemanifestându-se ca o divinitate personală.

Hestia este corespondenta Vestei în mitologia romană.

EtimologieModificare

 
Hestia pictată pe un vas de ceramică

Numele lui Hestia înseamnă „vatră, șemineu, altar”. Aceasta provine din cuvântul wes din limba indo-europenă care înseamnă „arde” (h₂wes- „locuiește, treci noaptea, stai”). Se referă astfel la oikos, care înseamnă casă, gospodărie sau familie. O formă timpurie a templului este vatra; primele temple de la Dreros și Prinias de pe Creta sunt de acest tip, așa cum este și templul lui Apollo din Delphi, despre care se spunea că are hestia sa interioară". Sala mare miceniană (megaron), la fel ca și sala lui Ulise din Itaca , conform Odiseeii lui Homer, avea o vatră centrală. [1][2][3][4]

CaracterizareModificare

EpiteteModificare

AtributeModificare

MituriModificare

Hestia a fost prima fată și primul copil al Rheei și al lui Cronos.[5]

Cultul HestieiModificare

Răspândire geograficăModificare

Grecia de Sud:

Grecia de Nord:

Marea Egee:

Referințe și noteModificare

  1. ^ R. S. P. Beekes. Etymological Dictionary of Greek, Brill, 2009, p. 471.
  2. ^ Calvert Watkins, "wes-", în: The American Heritage Dictionary of Indo-European Roots. Houghton Mifflin Harcourt, Boston 1985 (web archive).
  3. ^ Mallory, J. P.; Adams, D. Q. (). The Oxford Introduction to Proto-Indo-European and the Proto-Indo-European World (în engleză). OUP Oxford. p. 220. ISBN 978-0-19-928791-8. 
  4. ^ West, M. L. (). Indo-European Poetry and Myth (în engleză). OUP Oxford. p. 145. ISBN 978-0-19-928075-9. 
  5. ^ Hesiod, Teogonia v. 453
  6. ^ a b c d e f g en Cultul Hestiei, cu referințe pe theoi.com

BibliografieModificare

Vezi șiModificare

GenealogieModificare

Genealogia zeilor în mitologia greacă
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Uranus
 
Geea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
v
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
OceanusHyperionCoeusCriusIapetusMnemosyne
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Cronos
 
RheaTethysTheiaPhoebeThemis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Zeus
 
HeraHestiaDemetraHadesPoseidon
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
AresHefaistosHebeEileithyiaEnioEris
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Metis
 
 
 
Maia
 
 
 
 
Leto
 
 
 
 
Semele
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Afrodita
 
Atena
 
 
Hermes
 
Apollo
 
Artemis
 
Dionis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hestia