Hortensia Masichievici Mișu
| Hortensia Masichievici Mișu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  |
| Decedată | (92 de ani) |
| Ocupație | pictoriță |
Modifică date / text  | |
Hortensia Masichievici Mișu (n. 16 septembrie 1917, Chitila-București, România - d. 12 ianuarie 2010, București[1]), a fost o graficiană și pictoriță română.
Date biograficeModificare
Părinții, cernăuțeni, se aflau în 1917 în refugiu, în sudul țării unde s-a și născut viitoarea plasticiană. După război familia Masichievici revine la Cernăuți. Aici Hortensia urmează studiile primare și liceale, apoi, Facultatea de Drept (1939). Studiază, în continuare, la Academia de Arte Frumoase din București, clasa profesorului Camil Ressu (1948). Urmează și cursurile Academiei Libere Guguianu.
Hortensia Masichievici Mișu este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Lucrează desen, gravură, pictură.
Expoziții personale și de grupModificare
În 1943 debutează participând la Salonul Oficial de Desen din București. La acestă manifestare, Salonul oficial de Desen, participă și în anii urmatori 1944 și 1945. După 1945 participă Participă cu regularitate la Expozițiile de Stat, la numeroase expoziții personale și de grup organizate în țară:
- 1960, 1965, 1970, 1975 - Sala Simeza, Bucuresti
- 1978 - Sala Cupola, Iasi
- 1980 - Sala Orizont, Bucuresti
- 1986 - Sala Dalles, Bucuresti
- 1992 - Galeria 3/4 Teatrul National, Bucuresti
- 1994 - Muzeul de Arta, Constanta
- 1995 - Muzeul de arta, Tulcea
- 1998 - Galeriile ALFA, Bacau - Biblioteca judeteana, Suceava
- 2002 - retrospectiva, Galeria 3/4 Teatrul National, Bucuresti
și în străinătate:
Aprecieri criticeModificare
Emil Satco, critic de artăModificare
"Reprezentantă de seamă a artei grafice românești."[1]
Dan Grigorescu, critic de artăModificare
"Artist pentru care limbajul complex al liniei reprezintă o modalitate specifică de a comunica nu numai o stare trecătoare de sprit, ci întrebările fundamentale ale unei conștiințe tulburate de priveliștea ascunsă a forțelor lăuntrice ale lumii de dincolo de spectacolul copleșitor al naturii."[2]
Valentin Ciucă, critic de artăModificare
"Spirit inventiv, dominat de spargerea limitelor realului, ale vizibilului, graficiana are elanuri vitale și soluții de a-l exprima prin intermediul artei. Desenatoare girată de prestigiul și autoritatea lui Camil Ressu, artista a evoluat potrivit așteptărilor și a făcut din parcursul artistic rațiunea de a exista. Imaginativă, neostenită, dezvoltă un verbiaj grafic copleșitor prin ofertă și incitant prin ritmica interioară a imaginii. Desenul o face să vadă, culoarea să exprime nuanțe. Puritatea și delicatețea, cuplul complementar viață - moarte, antinomiile lumină - întuneric, categoriile moralei, bine - rău, estetice, frumos - urît, sunt marile teme asupra cărora se focalizează exercițiile reflexive ce revin cu oarecare obstinație. Intelectualitatea face ca spiritul să consune cu manualitatea grafică și amîndouă să contureze profilul unei conștiințe. Arta Hortensiei Masichievici-Mișu subzistă prin atitudine și se motivează prin luciditate și sentiment. O dovedește elocvent seria consacrată ilustrării marilor ritmuri ale vieții de la germinație la rodire, de la cauză la inexorabile finalități. Instrumentarul plastic pare egal împărțit între gestul plin de fervoare și structurile unui expresionism ardent, alimentat de temperament și temperat prin gest."[3]
Premii, Recunoașteri publiceModificare
Remarcabila activitate artistică a Hortensiei Masichievici Mișu a fost recunoscută prin numeroase premii și distincții:
- 1968 "Meritul Cultural", cl. I, București
- 1972 Medalia de aur oferită de Academia "TOMMASO CAMPANELLA", Roma
- 1992 Premiul U.A.P. pentru grafică, București
- 1992/1993 a fost nominalizată pentru "International Woman of the Year 1992/1993" de Centrul biografic international Cambridge, Anglia
- 1994 Premiul „Ioan Andreescu” al Academiei Române, București
- 2000 Premiul de Onoare al Trienalei de gravură, Chamaliere, Franța
În 2002 a donat Bibliotecii Bucovinei “I.G. Sbiera” din Suceava o importantă colecție de lucrări din creația proprie.
Scrieri propriiModificare
- Destinul unui pian, în versiune germană, apărută la Akademie fiir Alten (Heidelberg, 1996)
- O casă uitată (București, 1999).
- Microbul și alte povestiri adevărate, București, Editura Anima, 2003, 182 p. + ilustrații.
NoteModificare
BibliografieModificare
- ^ Emil Satco: Enciclopedia Bucovinei, vol II, Editura Princeps, 2004, ISBN 973-7730-05-4, pag. 32-33
- ^ Emil Satco: Enciclopedia Bucovinei, vol II, Editura Princeps, 2004, ISBN 973-7730-05-4, pag. 33
- ^ Valentin Ciucă: Un secol de arte frumoase în Bucovina, Editura Mușatinii, 2005, ISBN 973-7627-16-4, pag. 153-157
- ^ Emil Satco, Ioan Pînzar: Personalități bucovinene. Dicționar, vol VIII, Biblioteca Bucovinei și Fundația Culturală a Bucovinei, 1997, ISBN 973-0-00376-9, 219p.
- ^ Emil Satco: Arta în Bucovina. Ghid bibliografic, vol I, Suceava, Biblioteca Județeană, 1984, 300p.