Ion Nunweiller

fotbalist român
Ion Nunweiller
Informații generale
Data nașterii 9 ianuarie 1936(1936-01-09)
Locul nașterii Piatra Neamț, România
Data decesului (79 de ani)
Locul decesului Pitești
Înălțime 179 cm
Post Fundaș
Cluburi de juniori
Ani Club
1950–1951  Progresul
1951–1956  Dinamo
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1956–1968  Dinamo 252 (19)
1968–1970  Fenerbahçe 57 (6)
1970–1972  Dinamo 35 (0)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1958–1967 România 40 (0)
Echipe antrenate
1972–1979  Dinamo
1981–1983  Gloria Bistrița
1984–1986  Corvinul
1986–1989  Flacăra Moreni
1990  FC Argeș
1990–1991  Bursaspor
1992–1993  Ceahlăul
1996–1998 România Echipa națională feminină
1998–1999  FC Baia Mare
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Ion Nunweiller (n. , Piatra Neamț, Neamț, România – d. , Pitești, România) a fost un fotbalist român, care a jucat la Echipa națională de fotbal a României.

Carieră

modificare

La vârsta de 14 ani, în 1950, juca la Progresul ICAS București.

Din 1951 a trecut la Dinamo București (debut în Divizia A pe 12 august 1956, Dinamo Buc. - Dinamo Bacău 2 - 1), unde a activat întreagă carieră până în 1972, cu două perioade de întrerupere: în 1956 la Dinamo și 1968-1970 la Fenerbahce, în Turcia, unde în 1970 a cucerit eventul campionat-cupă. Înzestrat cu deosebite calități fizice și morale a reprezentat tipul apărătorului-luptător, bun acroșer, excelent la jocul de cap, sigur în deposedarea adversarului, ambițios și tenace.

De la el și de la fratele său Lică provine porecla "câinele roșu", preluată mai târziu de clubul dinamovist. A fost un veritabil stâlp al apărării dinamoviste și al naționalei în cele 40 de meciuri în care a îmbrăcat tricoul cu nr. 3. printre marile sale performanțe, a jucător, se înscriu 5 titluri și 3 cupe (279 jocuri/19 goluri în prima noastră divizie, 26/3 în cupele europene).

Ca antrenor s-a afirmat relativ repede, reușind chiar în primul an la conducerea tehnică a lui Dinamo, în 1972-1973, să câștige titlul. În continuare a activat în cuplu cu Nicușor, tot la Dinamo, câștigând în următorii doi ani, încă un titlu, performanță pe care a repetat-o și în 1977, ca antrenor principal la Dinamo. Din 1979 a lucrat la echipele naționale de juniori din cadrul F.C. Luceafărul contribuind la formarea unor valoroase promoții de jucători. După câteva escale fără ecou la Gloria Bistrița (1981-1983), Corvinul (1984-1986), Flacăra Moreni (1986-1989 unde a antrenat echipa mare în timp ce fratele său, Victor Nunweiller, a antrenat echipa mică) și F.C. Argeș (1990-1991), a ajuns pe banca echipei turce Bursaspor. A urmat apoi Ceahlăul, pe care, în 1993, a promovat-o în prima divizie.

După o scurtă retragere a preluat echipa feminină (1996-1998),[2] iar în 1998, F.C. Baia Mare. După 1999 s-a retras, devenind consilier la Dinamo.

Pe 25 martie 2008 a fost decorat de președintele României, Traian Băsescu pentru toată activitatea și pentru „formarea tinerelor generații de viitori campioni” cu „Meritul sportiv Clasa a III-a”.[3]

Palmares

modificare

Jucător

modificare

Dinamo București

Fenerbahçe

Individual

Antrenor

modificare

Dinamo București

Ceahlăul Piatra Neamț

  1. ^ Ion Nunweiller, Transfermarkt, accesat în  
  2. ^ Ion Nunweiller a murit, dcnews.ro, 3 februarie 2015
  3. ^ „DECRET nr.402 din 18 martie 2008 privind conferirea Ordinului Meritul Sportiv”. Monitorul Oficial nr. 241/28 mar. 2008. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b c Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite RS
  5. ^ a b c Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite uefa

Legături externe

modificare

Articole biografice

Interviuri