Deschide meniul principal

Ion Popescu Negreni

pictor roman

StudiiModificare

Absolvent al Academiei de Arte Frumoase, București, în anul 1931, la clasa de pictură a profesorilor Camil Ressu și Constantin Artachino. Din 1954 până în 1972 a fost profesor la Institutul de Arte Plastice din București.

Expoziții personaleModificare

  • 1955 - Sala "Nicolae Cristea", București;
  • 1967 - Sala Dalles, București; Sinaia; Rm. Sărat; Tg. Mureș; Cluj; Timișoara; Satu Mare; Piatra Neamț; Bacău;
  • 1976 - Sala Dalles, București;
  • 1984 - Sala Dalles, București;
  • 1987 - Muzeul National de Arta, București;
  • 1992 - "Galeriile Centrale de arta", Brăila;
  • 1993 - "Galeriile de arta" ale Cercului Militar National, București;
  • 1996 - Galeriile de artă Louis Calderon - București

Expoziții de grupModificare

  • 1937 - Salonul de toamnă, București;
  • 1942 - Galați;
  • 1948 - Expoziția "Flacăra", București;
  • 1953-1989 - Anualele de stat, București;
  • 1957 - Expoziția "10 ani de creație plastică", București;
  • 1959 - București;
  • 1960 - Uzina "Republica", București;
  • 1965 - Mogoșoaia;
  • 1971 - București;
  • 1972 - Expoziția "Noi peisaje românești", București
  • 1973, 1974, 1987, 1991, 1996 - București.

Participări la expoziții românești peste hotareModificare

  • 1958 - Moscova;
  • 1968 - Praga, Menton;
  • 1969 - Tel Aviv, Scopje, Lüdenscheid, Beirut;
  • 1971 - Bagdad;
  • 1973 - Buenos Aires, Brasilia, Sao Paulo, Cuiaba, Montevideo, Beijing, Tientsin, Phenian;
  • 1974 - Caracas, Santiago de Chile, Beirut;
  • 1975 - Bagdad.

Premii și titluriModificare

  • 1968 - "Meritul cultural" clasa a II-a;
  • 1979 - Premiul pentru pictura al U.A.P.;
  • 1987 - Marele premiu al U.A.P.;
  • 1992 - Premiul Academiei Române.

Călătorii de studiiModificare

Bulgaria, Franța, Italia, Cehoslovacia, URSS, Spania. Lucrări în muzee și colecții particulare din: România, Franța, Germania, Suedia, Italia, Israel, S.U.A., Brazilia, Elveția.

OperaModificare

  • „ Pentru Ion Popescu-Negreni, realitatea rămâne, în mod nedogmatic, un model inepuizabil nu atât de «subiecte», nici ca dat ce epuizează în autoritatea mesajului său perceptiv relația cu subiectul creator/interpret, ci de forme, de raporturi cromatice, de confruntări/armonizări dintre marile mase cromatice și discursul linear. Ca la majoritatea artiștilor pentru care realitatea se situează la mijlocul distanței între model și pretext, el nu se concentrează asupra aspectului conceptual al abordării realității și, cu atât mai puțin, asupra aspectelor ideologice ale referinței, aflându-se într-o stare de maximă libertate în atelierul său, în care exercițiul în plain-air introduce o informație utilă mai curând pentru a stimula un imaginar pur pictural, departe de funcțiile substitutive, ficționale subsumate unui regim simbolic.” (Alexandra Titu).

Pagini de jurnalModificare

  • Pentru Ion Popescu-Negreni, „pictura e numai Tăcere.” „Gloria în artă, spunea artistul, se obține prin ardere proprie, printr-un consum dureros al ființei tale. Ca pictor, am căutat pe cât am putut să prevăd aceste lucrări cu niște virtuți spre a trece prin vama timpului și, la analiza doctă a teoreticienilor, să nu mă umilesc, să păstrez tăcere.” („Pagini de jurnal”).

BibliografieModificare

  • ION POPESCU NEGRENI - Album Editura I.C.R. 2007
  • ION POPESCU NEGRENI - facsimil din revista AnticArtMagazin
  • "ION POPESCU NEGRENI portret sentimental" de dr.Aurelia Grosu Editura Alutus Slat
  • Ion Popescu Negreni, Dicționar de artă modernă de Constantin Prut, Editura Albatros, 1982