Ion Tutoveanu

Ion Tutoveanu
IonTutoveanu.jpg
Ion Tutoveanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (99 de ani) Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Național „Pentru Merit”  Modificați la Wikidata

Ion P. Tutoveanu (n. 26 decembrie 1914, comuna Liești, județul Tutova - d. 26 iulie 2014 Bucuresti ), a fost un general de armată român, care a îndeplinit funcțiile de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (26 aprilie 1954 - 15 iunie 1965) și Comandant al Academiei de Studii Militare (15 iunie 1965 - 1 septembrie 1981).

Generalul Ion Tutoveanu.

BiografieModificare

Ion P. Tutoveanu s-a născut la data de 26 decembrie 1914, în comuna Liești din județul Tutova (astăzi în județul Galați). A urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1933-1935) și apoi a absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi de Infanterie din Sibiu.

După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost repartizat la Regimentul 10 Vânători din Tighina. În perioada campaniei militare de pe Frontul de Est, a îndeplinit funcția de comandant de companie la Regimentul 10 Dorobanți din Divizia 6 Infanterie, participând la eliberarea Chișinăului, a Odessei și la bătălia de la Cotul Donului. A fost luat prizonier de către sovietici și s-a reîntors în țară cu Divizia Tudor Vladimirescu (formată din prizonieri români), participând la Campania din Vest și îndeplinind funcția de șef de stat major de regiment și operator în statul major al Diviziei. A ajuns cu armata română până în Cehoslovacia.

Ulterior a urmat cursurile Școlii Superioare de Război (1946-1948), după care în anul 1949 a fost trimis la specializare la Academia Militară Superioară a Statului Major General din Uniunea Sovietică. În anul 1951, reîntors de la Moscova, este numit ca locțiitor al șefului Direcției Operații din Marele Stat Major și ulterior șeful acestei Direcții.

În perioada 26 aprilie 1954 - 15 iunie 1965, generalul Ion Tutoveanu a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și adjunct al ministrului forțelor armate. El deține recordul de a fi generalul cu cea mai lungă perioadă în această funcție. De asemenea, este singurul general care a luptat în cel de-al Doilea Razboi Mondial în Campania din Est, Campania din Vest și a condus Marele Stat Major după 1945.

Între anii 1965-1981, generalul de armată Ion Tutoveanu a îndeplinit funcția de comandant al Academiei Militare din București. În anul 1981 a fost trecut în retragere la vârsta de 67 ani.

S-a stins din viata în 26 iulie 2014 la varsta de 99 ani și 7 luni.

Distincții și decorații primiteModificare

 
Ministrul apărării naţionale, Teodor Athanasiu, înmânându-i generalului (r) Ion Tutoveanu diploma de excelență (2006).

Ca o recunoaștere a meritelor sale militare, a fost decorat cu numeroase ordine și medalii românești și străine, dintre care menționăm: Ordinul “Steaua Republicii Populare Romîne” – clasa IV, III, II; Ordinul “Apărarea Patriei” – clasa III; Ordinul “Meritul Militar” – clasa III, II, I; Medalia “Crucea de Război” (cehoslovacă).

  • Ordinul „23 August” clasa a II-a (1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[1]
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” „pentru contribuția deosebită adusă la întărirea forțelor armate și apărarea orînduirii sociale și de stat”, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român (4 mai 1971)[2]
  • Ordinul Apărarea Patriei clasa I (7 mai 1981) „cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea PCR”[3]
  • Medalia „Virtutea Ostășească” clasa I „pentru faptele de arme săvîrșite în războiul împotriva Germaniei hitleriste, cu prilejul aniversării a 40 de ani de la victoria asupra fascismului” (8 mai 1985)[4]
  • Medalia „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945” „pentru serviciile militare aduse statului român în timpul celui de-al doilea război mondial” (25 noiembrie 1994)[5]
  • Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler „în semn de apreciere pentru vitejia și curajul de care au dat dovadă în grelele bătălii purtate pe câmpurile de luptă ale celui de-al Doilea Război Mondial, făcând cinste glorioaselor tradiții ale Armatei Române” (10 august 2004)[6]
  • Diploma de excelență a revistei Gândirea Militară Românească „pentru merite excepționale în promovarea intereselor și valorilor instituției militare” (2006), înmânată de ministrul apărării naționale, Teodor Athanasiu[7]

Articole publicateModificare

  • „În 1954 am fost martor la o explozie atomică sovietică”, în Dosarele istoriei, anul VII, nr. 10 (74)/2002, p. 35

NoteModificare

  1. ^ Decretul nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne nr. 18 din 9 decembrie 1964.
  2. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.
  3. ^ Decretul nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România
  4. ^ Decretul președintelui Republicii Socialiste România nr. 73 din 8 mai 1985 privind conferirea medaliei Virtutea Ostășească unor cadre militare permanente din Ministerul Apărării Naționale, precum și unor persoane din rezerva forțelor armate sau în retragere.
  5. ^ Decretul nr. 235 din 25/11/1994 privind conferirea medaliei "Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945"
  6. ^ Decretul nr. 633 din 10/08/2004 privind conferirea unor decorații
  7. ^ Ministerul Apărării Naționale - Premiile Revistei Gândirea Militară Românească

Legături externeModificare


Predecesor:
gen. Leontin Sălăjan
Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române
26 aprilie 195415 iunie 1965

Succesor:
gen. Gheorghe Ion