Wikipedia

Ionel Budișteanu

Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Budișteanu.
Ionel Budișteanu
Date personale
Nume la naștereVoicu Nae Ioan
Născut[1] Modificați la Wikidata
Budești, România Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațieviolonist, orchestrator, dirijor, compozitor
Gen muzicalpopulară, prelucrări folclorice, café-concert, romanțe, clasică
Instrument(e)vioară
Discografie
Listă completăDiscografia lui Ionel Budișteanu  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ionel Budișteanu (n. , Budești, Călărași, România – d. , București, România) a fost un reputat violonist, dirijor și aranjor muzical român, de etnie romă, deseori numit „lordul muzicii populare românești”.[2]

Biografie

modificare

S-a născut la data de 8 octombrie 1919, într-o familie de muzicanți vestiți din comuna Budești, județul Ilfov. De le denumirea comunei și-a luat numele de „Budișteanu”.[3] Tatăl său, Vasile Budișteanu, a cântat la țambal în diverse formații bucureștene, fiind cooptat ulterior în orchestra lui Grigoraș Dinicu, participând la Expozițiile Universale de la Paris (1937) și New York (1939).[3]

Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București (1933-1936), avându-i profesori pe Vasile Filip (vioară), Victor Gheorghiu și Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Constantin Brăiloiu (folclor și istoria muzicii), Mihail Andricu (muzica de cameră) etc. Neputând să frecventeze cursurile cu regularitate se transferă la Conservatorul particular de muzică „Pro Arte” din București (1936-1937), unde l-a avut ca profesor pe Alexandru Theodorescu, concert-maestru al Filarmonicii.[4] Deși a concertat la Sala Dalles cu Orchestra „Pro Arte” (1938) când a executat Concertul în Mi major pentru vioară și orchestră de J.S. Bach, totuși Budișteanu a abandonat muzica clasică, îndreptându-se către muzica populară.[5]

În perioada 1940-1946 este violonist în orchestra lui Victor Predescu (care concerta la Radio România) și cea a lui Petrică Moțoi din București. Devine mai apoi violonist-solist în Orchestra Ansamblului „Banu Mărăcine” din București între 1946-1947.[6]

În 1947 devine violonist-solist al Orchestrei de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București, iar din 1950 dirijorul acesteia conducând orchestra în paralel cu Nicu Stănescu până în 1970, timp de aproape două decenii.[5]

Urmează după două turnee la Festivalurile Internaționale ale Tineretului de la Varșovia (1955)[7] și Moscova (1957)[8] , unde a repurtat succese excepționale (care i-au adus titlul de „Artist emerit”). Budișteanu a preluat conducerea unor formații de muzică populară (alcătuită din cele mai bune elemente din București).[9] A început turneele în Grecia, Statele Unite (aici a condus Ansamblul denumit „Rapsodia română” în 1962), Franța, Belgia, Olanda, Germania, Austria, Israel (formația s-a numit „Miorița”), Algeria și Maroc.[10]

Între 1970-1991 este dirijorul Orchestrei „Rapsodia română” din București, susținând turnee în Polonia, Franța, URSS, Cipru, Grecia, Bulgaria, Statele Unite, Mexic, Japonia, Israel, Egipt, Argentina, Brazilia, Anglia, China, Mongolia, Spania, Italia, Elveția, Suedia, Finlanda, Norvegia, Austria, Germania, Belgia, Olanda, Turcia, Ceylon, India, Birmania, Iugoslavia, Ungaria, Albania, Danemarca etc.[11]

Sub bagheta a sa au evoluat importanți cântăreți și instrumentiști de muzică populară (Maria Lătărețu, Ioana Radu, Angela Moldovan, Ion Luican, Emil Gavriș, Nicolae Crăciunescu, Ilie Udilă, Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Ilie Alecu, Aurel Ioniță, Constantin Pârvu, Radu Simion, Damian Luca, Iliuță Rudăreanu, Traian Lăscuț Făgărășanu, Constantin Cocriș etc.).

Decesul

modificare

Moare la data de 30 octombrie 1991 la București.[12] Este înmormântat la cimitirul Bellu, foarte aproape de Amza Pellea și Ioana Radu.[13]

Distincții

modificare

A fost distins și încununat cu suită de premii, decorații și titluri cucerite de-a lungul bogatei sale activități artistice.

  • Laureat al Premiului de Stat, clasa I (pe anii 1950-1951)
  • medalia Ordinul „Muncii”, clasa a III-a (1953)[14]
  • titlul de Artist emerit al Republicii Populare Romîne (15 mai 1957) „pentru merite deosebite în activitatea artistică, pedagogică, precum și în munca din alte domenii ale culturii”[15][16]
  • titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă (31 decembrie 1962) „pentru activitate îndelungată artistică și organizatorică, pentru succesele remarcabile obținute în țară și peste hotare în popularizarea muzicii și dansului folcloric romînesc, precum și pentru contribuția adusă la realizarea înaltei calități artistice a spectacolului prezentat de Ansamblul folcloric «Rapsodia Romînă» în turneul întreprins în Statele Unite ale Americii în anul 1962”[17][14]
  • Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (14 decembrie 1966) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în cadrul Ansamblului artistic al Uniunii Tineretului Comunist, cu prilejul aniversării a 20 de ani de la înființarea acestuia”[18][14]

Discografie

modificare
Articol principal: Discografia lui Ionel Budișteanu

Bibliografie

modificare
  • Cosma, Viorel: Lăutarii de ieri și de azi, ediția a II-a, Editura „Du Style”, București, 1996, pp. 317-368, ISBN 973-9246-05-2
  • Cosma, Viorel: Interpreți din România. Lexicon. Dirijori – cântăreți – instrumentiști – regizori. Vol. I (A-F), Editura Galaxia, București, 1996, p. 107 ISBN 973-97473-5-3 ISBN 973-97473-6-1
  • Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009, pp. 348-359, ISBN 978-973-88609-7-1

Note

modificare
  1. ^ a b Ionel Budișteanu, Filmportal.de, accesat în  
  2. ^ Cosma, Lăutarii de ieri și de azi, p. 355
  3. ^ a b Cosma, Lăutarii de ieri și de azi, p. 353
  4. ^ Cosma,Lăutarii de ieri și de azi, p. 355
  5. ^ a b Cosma,Lăutarii de ieri și de azi, p. 356
  6. ^ Cosma,Lăutarii de ieri și de azi, pp. 355-356
  7. ^ Cosma, p. 356
  8. ^ Cosma,Lăutarii de ieri și de azi, p. 359
  9. ^ Cosma,Lăutarii de ieri și de azi, pp. 356-358
  10. ^ Cosma,Lăutarii de ieri și de azi, pp. 365-566
  11. ^ Cosma,Lăutarii de ieri și de azi, p. 367
  12. ^ Cosma, Lăutarii de ieri și de azi, p. 367
  13. ^ Cosma, Lăutarii de ieri și de azi, p. 368
  14. ^ a b c Cosma, Interpreți din România, p. 107
  15. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 205 din 15 mai 1957 pentru conferirea titlurilor de „Artist al poporului din Republica Populară Romînă”, „Maestru emerit al artei din Republica Populară Romînă”, „Artist emerit al Republicii Populare Romîne”, precum și conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni de artă și altor lucrători din domeniul culturii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 16, 19 iunie 1957, p. 115.
  16. ^ Cosma, Lăutarii de ieri și de azi, p. 359
  17. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 1053 din 31 decembrie 1962 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii membrilor Ansamblului folcloric „Rapsodia Romînă”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul XII, nr. 3, 11 ianuarie 1963, p. 22.
  18. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 981 din 14 decembrie 1966 privind conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 81, Partea I, luni 19 decembrie 1966, p. 592.

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ionel_Budișteanu&oldid=16876507