Iordachi Wassilko de Serecki

politician austriac
Iordachi Wassilko de Serecki

Iordachi baron Wassilko de Serecki, 1860
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Berhomet pe Siret, Imperiul Habsburgic
Decedat (66 de ani) Modificați la Wikidata
Berhomet pe Siret, Imperiul Habsburgic
PărințiVasile cavaler de Wassilko și Anastasia de Ilschi
Frați și suroriDemeter von Wassilko[*][[Demeter von Wassilko |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAna Pulcheria de Calmuțchi[*] () Modificați la Wikidata
CopiiAlexandru Wassilko de Serecki
Mihai Wassilko de Serecki[*]
George Wassilko de Serecki[*]
Ioan Wassilko de Serecki[*]
Ecatarina Wassilko de Serecki[*]
Victoria Wassilko de Serecki[*]
Maria Wassilko de Serecki[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Austriac
Ocupațiepolitician
latifundiar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Membru al Senatului imperial (Austria)[*] Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată

Semnătură

Iordachi baron Wassilko de Serecki, scris de asemenea Vasilco-Serețchi,[1], în limba germană/original: Jordaki Freiherr Wassilko von Serecki (n. 4 martie 1795, Berhomet pe Siret – d. 6 noiembrie 1861, tot acolo), a fost mare moșier bucovinean, politician austriac și patriot român, membru al Consiliului Imperial (pe timpul său numit Staatsrat (Consiliul de Stat), și apoi al Camerei Superioare (Herrenhaus) a imperiului austriac din familia Wassilko de Serecki.

Stema baronilor Wassilko de Serecki

Biografie

modificare

Iordachi a fost educat de profesori particulari la Berhomet. După moartea tatălui său Vasile, Iordachi a administrat posesiunile moștenite și a început să se angajeze politic.

În 1837 a dat voie, ca unul dintre primii proprietari, să se stabilească 40 de familii germane pe lângă pârâului Mihodra la Berhomet, populația autohtonă fiind prea mică. Le-a închiriat teren și le-a acordat dreptul de exploatare a lemnului pentru o chirie modică de 1-2 florini pe lună.[2]

 
Lăpușna înainte de 1900

În anii 40 ai secolului al 19-lea Iordachi a început lărgirea și extinderea casei sale moșierești, ce a fost baza pentru construcția ulterioară a Castelului Berhomet. A dezvoltat Lăpușna (Lopușna) cu apa ei specială într-un centru balnear. După vizita desemnatului arhiduce și pretendent al tronului Carol Ludovic al Austriei ca oaspete al lui Iordachi, a fost condus și la baia minerală. După permisiunea prințului, ca fântâna locală să poartă nume său (Carl-Ludwig-Brunnen), reputația Lăpușnei a fost îmbunătățită enorm.[3] Până la începutul Primului Război Mondial, localitatea se numea Bad Lopuszna și era una din cele mai populare stațiuni balneare din Bucovina.

Iordachi a fost patron al parohiei Sf. Nicolae din Berhomet. În 1843 biserica ortodoxă de acolo, împreună cu Șipotele pe Siret, Mazuri, Bursuci și Lăpușna a avut 2236 de enoriași. De asemenea a fost responsabil pentru construirea unei școli cu șase clase, care a fost inaugurată în 1861.[4]

Petiția către împăratul Austriei pentru transformarea provinciei galițiene Bucovina într-un ducat al coroanei cu acest nume, a fost susținută și subscrisă de mulți respectați români bucovineni, între ei și Eudoxiu de Hurmuzaki, împreună cu frații săi Alexandru, Constantin, Gheorghe și Nicolae. Petiția a fost formulată și postulată de Iordachi, în 1849, în „Promemoria [memorand] privind petiția țării (landului) Bucovinei din anul 1848”/„Promemoria zur Bukowiner Landespetition vom Jahre 1848“, scrisă în limba germană și română.[5][6] Cererea a fost confirmată, dar pusă în aplicare de abia în 1861.

 
Ana de Calmuțchi, 1860

Cavalerul a fost decorat în 1855 cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a.[7][8] și prin urmare a fost ridicat la rangul de Baron austriac cu predicatul "de Serecki" (Sireteanul) prin cea mai înaltă rezoluție a împăratului Franz Joseph I din 14 iulie 1855 la Viena. Titlul baron era doar valabil pentru el și urmașii săi legali.[9][10]

La 13 decembrie 1860, când în Austria a fost instalat guvernul centralist al lui Anton von Schmerling, au apărut perspective noi privind soluționarea pozitivă a problemei bucovinene. La 27 decembrie, în casa boierului Iordachi Vasilco, a avut loc o consfătuire a reprezentanților orașului Cernăuți și a boierimii bucovinene în vederea alcătuirii unui nou memoriu al Bucovinei.[11]

Baronul a fost membru al Parlamentului Imperial austriac până în 1861. Cu înființarea Camerei Domnilor a Imperiului Austriac la 18 aprilie 1861, a fost numit membru pe viață al acestei instituții.[12]

În noaptea de miercuri, 6 noiembrie 1861, baronul a suferit un accident vascular cerebral violent, în urma căruia a decedat. A fost înmormântat trei zile mai târziu cu mare pompă în cimitirul familiei din Berhomet, dar piatră sa funerară nu mai există. Marea sa dorință de a înființa un fideicomis pentru fiul său mai mare Alexandru a rămas neîmplinită în timpul vieții sale.[13]

După moartea timpurie a tuturor celorlalți urmași bărbătești, a rămas numai Alexandru. Acesta a cerut atunci înființarea unui fideicomis, care i-a fost acordat la 10 noiembrie 1888. Fideicomisul a purtat numele "Jordaki Freiherr Wassilko von Sereck'ische Realfideikomiss" în onoarea tatălui său.[14]

 
Mormântul Anei, născută Calmuțchi

Baronul a fost primul fiu a lui Vasile cavaler de Wassilko (1761-1825) și al Anastasiei (n. 17 august 1767 - d. 28 septembrie 1842), fiica căpitanului imperial și moșierului (Crasna Ilschi) Alexandru cavaler de Ilschi (n. 1728 - d. 22 mai 1800) și al Anei Curt (n. 1748 - d. 23 august 1830).[15][16] Acest Alexandru Ilschi (Ilski), tatăl Nastasiei, a fost fiul lui Nicolae Ilschi (1681-1750) și al Ilincăi (=Elenei) (1698-1765), fata lui Iordachi Flondor. Tatăl lui Nicolae, Alexandru (1642-1710), din familia conților polonezi Jelski, a fost „leah din Litva (ductor cohortis)” și stabilindu-se în Moldova, s-a căsătorit cu Măria Petriceicu, sora sau nepoata voievodului Ștefan Petriceicu.[16][17]

Iordachi s-a căsătorit în Rohozna pe 15 noiembrie 1826 cu Ana Pulcheria (n. 3 noiembrie 1811, Rohozna (Bucovina) - d. 22 august 1896, Cernăuți), fiica moșierului (Călinești, mai târziu în posesia conților Della Scala) Gheorghe cavaler de Calmuțchi (1769-1832) și al Paraschivei de Potlog din Rohozna (d. 1852).[16][18] Ei au avut șapte copii:[19]

  • Alexandru baron Wassilko de Serecki (1827-1893), căsătorit cu Ecaterina de Flondor (1843-1920),
  • Mihai baron Wassilko de Serecki (n. 28 ianuarie 1836, Berhomet - d. 22 februarie 1870, Viena), maior in armata austro-ungară
  • George baron Wassilko de Serecki (n. 1840, Berhomet - d. 20 august 1871), căsătorit cu Pulcheria de Costin (d. 4 aprilie 1917)
  • Ioan (Johann) baron Wassilko de Serecki (d. 19 iunie 1861)
  • Ecaterina baroneasă Wassilko de Serecki, căsătorită cu Gheorghe cavaler de Giurgiuvan, primar de Dorohoi
  • Victoria baroneasă Wassilko de Serecki, căsătorită cu Nicolae baron de Cârste
  • Maria baroneasă Wassilko de Serecki (n. 6 noiembrie 1832 - d. 1 noiembrie 1912), căsătorită cu căpitanul imperial Franz von Welschan (n. 8 martie 1822 - d. 20 martie 1906)
  1. ^ „Republik Österreich – Parlament”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Raimund Friedrich Kaindl, Das Ansiedlungswesen in der Bukowina seit der Besitzergreifung durch Österreich: Mit besonderer Berücksichtigung der Ansiedlung der Deutschen. Mit Benützung der urkundlichen Materialien aus dem Nachlasse von F. A. Wickenhauser, Viena 1902
  3. ^ Alfred Lindheim , Ritter von, „Erzherzog Carl Ludwig, 1833-1896. Ein Lebensbild, Editura K.K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1897, p. 47-48
  4. ^ Berhomet-pe-Siret-II
  5. ^ Promemoria
  6. ^ Autori
  7. ^ Hof- und Staats-Handbuch des Kaiserthums Österreich, 1. Teil, k. k. Hof- und Staatsdruckerei, Wien 1856, S. 60
  8. ^ Johann Siebmacher: "Der Adel von Galizien, Lodomerien und der Bukowina in "J. Siebmacher's großes Wappenbuch", vol. 32, Editura Bauer & Raspe, Nürnberg 1985, p. 110
  9. ^ coresno.com Arhivat în , la Wayback Machine., Collegium Res Nobilis Austriae: Der Adel der Bukowina
  10. ^ Brevetul de nobiliare din 1855 pentru Jordaki baron Wassilko de Serecki
  11. ^ Ștefan Purici, Mișcarea națională românească în Bucovina între anii 1775-1861, Editura „Hurmuzachi", Suceava, 1998, p. 231
  12. ^ Österreichische Akademie der Wissenschaften: "Die Habsburgermonarchie 1848-1918, Verfassung und Parlamentarismus", vol. 2; vol. 7, Ediția a 2-a, p. 2183
  13. ^ Ziarul Das Vaterland. nr. 266, de vineri, 15 noiembrie 1861, p. 2
  14. ^ Reichsgesetzblatt für die im Reichsrate vertretenen Königreiche und Länder, Ediția 211 de Handausgabe österreichischer Gesetze und Verordnungen, anexa 179, Editura Staatsdruckerei, Viena 1888, p. 783 pp.
  15. ^ Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Editura Südostdeutscher Verlag, München, 1983, p. 125, 143
  16. ^ a b c "Ahnenpass" (al III-lea Reich) al Evei Lucreției, principesă von und zu Sayn-Wittgenstein, născută Wassilko de Serecki
  17. ^ Academia Română. Comisia de Heraldică, Genealogie și Sigilografie. Filiala Iași: „Arhiva Genealogică”, vol. 8, Editura Academiei Române, București 1996, p. 341 [1]
  18. ^ Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Editura Südostdeutscher Verlag, München, 1983, p. 162
  19. ^ Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Editura Südostdeutscher Verlag, München, 1983, p. 143, 171

Bibliografie

modificare
  • Die Gothaischen Genealogischen Taschenbücher des Adels S-Z, p. 606, GB 1919
  • Gothaisches Genealogischen Taschenbuch der Gräflichen Häuser Teil B, p. 536-537, 114. Jahrgang, 1941
  • Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Editura Humanitas , București 1991
  • Erich Prokopowitsch, Der Adel in der Bukowina, Verlag „Der Südostdeutsche“, München 1983
  • Alfred Lindheim , Ritter von, „Erzherzog Carl Ludwig, 1833-1896. Ein Lebensbild, K.K. Hof- und Staatsdruckerei, 1897
  • Ion Drăgușanul, Bucovina faptului divers, Vol. 1, 2, Editura Bucovina Viitoare, Suceava, 2002
  • Gottfried Graf Finck v. Finckenstein (ed.): „Gothaisches genealogisches Taschenbuch der gräflichen Häuser“, vol. 1, Editura Verlag des deutschen Adelsarchivs, Marburg 2016, p. 503 pp, ISBN 978-3-9817243-2-5

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de Iordachi Wassilko de Serecki la Wikimedia Commons