Deschide meniul principal
Irina Mavrodin
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Oradea, Regatul României Modificați la Wikidata
Decedată (82 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul național „Steaua României” ()

Irina Mavrodin (n. ,[1] Oradea, Regatul României – d. ,[1] București, România[2][nefuncțională]) a fost o profesoară de literatură franceză (inițial la Universitatea din București, ulterior profesor consultant la Universitatea din Craiova), traducătoare română de limba franceză, poetă și eseistă. A tradus ciclul de romane În căutarea timpului pierdut a lui Marcel Proust, publicat de editura Univers. Este autoarea a numeroase volume de traduceri importante, poeme și eseuri.

BiografieModificare

Irina Mavrodin s-a născut la 12 iunie 1929. Părinții ei erau Anastase Mavrodin, profesor, și Maria (născută Popescu).

A urmat studii la Liceul „Unirea” din Focșani (1940-1950), întrerupte timp de doi ani. A devenit licențiată a Universității din București (Facultatea de Limbi Străine, secția limba franceză) în 1954. A obținut titlul de doctor, în domeniul literaturii franceze, cu teza Nathalie Sarraute et le Nouveau Roman (1971).

Irina Mavrodin a fost profesor la Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, catedra de literatură franceză și asistenta lui Valentin Lipatti.[3]

Selecție din volumele traduseModificare

  • Albert Cohen, “Frumoasa Domnului", Editura EST, 2000
  • Patrick Rambaud, "Batalia", Editura EST
  • Jean Cocteau, "Scrisoarea câtre Americanii", Editura EST
  • Paul-Louis Courier, "Pamfletul pamfleturilor", Editura EST
  • Paul-Louis Courier, "Scrisori din Franța și Italia", Editura EST
  • Doamna de Stael, Scrieri alese, Editura pentru literatură universală, București, 1967
  • Flaubert, Bouvard și Pecuchet, Dicționar de idei primite de-a gata, Străbătând câmpii și țărmuri, Editura Univers, București, 1984;
  • Proust - În căutarea timpului pierdut, Swann, Editura Univers, București, 1987;
  • Proust - În căutarea timpului pierdut, La umbra fetelor în floare, Editura Univers, București, 1988;
  • Proust - În căutarea timpului pierdut, Guermantes, Editura Univers, București, 1989;
  • Proust - În căutarea timpului pierdut, Sodoma și Gomora, Editura Univers, București, 1995;
  • Proust - În căutarea timpului pierdut, Prizoniera, Editura Univers, București,1998;
  • Proust - În căutarea timpului pierdut, Plecarea Albertinei, Editura Univers, București,1999;
  • Proust - În căutarea timpului pierdut, Timpul regăsit, Editura Univers, București,2000;

Romanele lui Albert Camus, alaturi de Modest Morariu, Mihaela Simion, publicate la editura RAO

  • Andre Gide, Amintiri de la curtea cu juri, RAO
  • Marcel Proust, Eseuri, RAO
  • Stendhal, Roșu și negru, Editura Leda, Bucuresti, 2006
  • Maurice Blanchot, Spațiul literar (Premiul Uniunii Scriitorilor), ediția a doua, Minerva, 2007
  • Flaubert, Salammbo, Editura Leda, 2007

Alte traduceriModificare

Alte volumeModificare

VersuriModificare

  • Poeme, Cartea Românească, 1970;
  • Reci limpezi cuvinte, Cartea Românească, 1971;
  • Copac înflorit, Cartea Româneasca, 1978;
  • Picătura de ploaie, Cartea Românească, 1987;
  • Vocile, Cartea Românească, 1998, Premiul Uniunii Scriitorilor;
  • Punere în abis, Poeți români contemporani", Eminescu, 2000.

Eseuri criticeModificare

  • Spațiul continuu, Univers, 1972;
  • Romanul poetic, Univers, 1977;
  • Poussin. Praxis și metoda, Meridiane, 1981;
  • Modernii, precursori ai clasicilor, Dacia, 1981;
  • Poietica și poetica, Univers, 1982; ed. 2, Scrisul Românesc, 1998;
  • Stendhal Scriitura și cunoastere, Albatros, 1985;
  • Punctul central, Eminescu, 1986;
  • Mâna care scrie: Spre o poietică a hazardului, Editura EST, 2001, Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române;
  • Uimire și poiesis, Scrisul Românesc, 1999;
  • Cvadratura cercului, Eminescu, 2001.

Funcții și afilieriModificare

  • Director al colecției „Lettres roumaines“, editura Actes Sud, Franța (1991-2002).
  • Președintă a Asociatiei „Prietenii lui Emil Cioran“.

Premii și decorațiiModificare

  • Pentru poeziile, pentru eseurile și pentru traducerile sale, a primit mai multe premii: Premiul Academiei Romane, Premiul Uniunii Scriitorilor (primit de mai multe ori)etc.
  • Decorații: Ordinul „Chevalier des Arts et des Lettres“, conferit de Statul francez
  • Doctor Honoris Causa al Universității din Suceava

A fost decorată cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”.[4]

NoteModificare

  1. ^ a b c d Irina Mavrodin, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ „A murit poeta, eseista și traducătoarea Irina Mavrodin”. România Liberă. . 
  3. ^ Gabriel Dimisianu, Sfârșit și început de secol, Cartea Românească, 2013, p. 2001
  4. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000.

Legături externeModificare

Interviuri