Iulia Hasdeu
| Iulia Hasdeu | |
 Iulia Hasdeu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 14 noiembrie 1869 București |
| Decedată | (18 ani) București |
| Înmormântată | Cimitirul Bellu  |
| Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
| Părinți | Bogdan Petriceicu Hasdeu și Iulia Faliciu |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poetă |
| Pseudonim | Camille Armand |
| Limbi | limba franceză[1] |
| Studii | Colegiul Național "Sfântul Sava" și Sorbona |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | poezie |
| Operă de debut | „Bourgeons d'Avril” (postum) |
| Opere semnificative | „Œuvres posthumes” |
Modifică date / text  | |
Iulia Hasdeu (n. 14 noiembrie 1869 – d. 29 septembrie 1888, București) a fost o tânără intelectuală română supradotată, scriitoare și poetă inclusiv de limba franceză, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu. S-a manifestat și în muzică (cursuri la Conservatorul din București, avea o minunată voce de soprană, după martorii contemporani) și pictură (cursuri particulare de desen și pictură la Paris). Avea un talent deosebit la limbi străine și era interesată de filosofie.
BiografieModificare
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Iulia Hasdeu s-a născut la București, la 14 noiembrie 1869, fiind fiica savantului și scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu și a Iuliei, o ardeleancă născută Faliciu.
Copil supradotat, la 8 ani neîmpliniți a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare. La 11 ani, Iulia Hasdeu a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București, a plecat la studii la Paris. A fost prima româncă ce a studiat la Sorbona, studiu început la 16 ani, uimindu-și profesorii cu talentul său.
Se observa ca pe bunicul lui il chema Alexandru Hâjdeu si avea nationalitate romana cat si cea a imperiului rus. Fiul lui si-a schimbat numele din Tadeu Hajdeu in Bogdan Petriceicu Hasdeu (un nume mai romanesc) avand in continuare cetatenie romana cat si pe cea a imperiului rus si a principatului Moldovei, in timp ce Iulia Hasdeu avea pseudonimul Camille Armand, cu studii facute in Franta.[necesită citare]
OperaModificare
Cu excepția câtorva poeme apărute în timpul vieții, dar fără voia autoarei, opera Iuliei Hasdeu este postumă. Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a ocupat de postumitatea literară (și nu numai) a unicei sale fiice. A scris preponderent poezie, de limbă franceză, dar și piese de teatru, povești și povestiri.
A ținut și un jurnal, iar bogata corespondență cu tatăl ei, rămas la București denotă un fin intelectual, o conștiință a epocii sale, precum și o scriitoare cu talent. Primul ei volum de poezii, Bourgeons d'Avril[2], scris în 1887, apare doi ani mai târziu, sub pseudonimul Camille Armand în volumul Œuvres posthumes.[3]
Sfârșitul viețiiModificare
La 29 septembrie 1888, Iulia Hasdeu a murit de tuberculoză, în vârstă de doar 18 ani și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu.
Durerea și misticismul tatăluiModificare
Tatăl Iuliei, a cărui imaginație fantastică este bine cunoscută, nu s-a resemnat niciodată cu pierderea celei mai dragi ființe.[4] Foarte afectat, a construit, în memoria ei, un castel la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Hasdeu.
Galerie imaginiModificare
Portret Iulia Hasdeu (1889) - de Sava Henția
Iulia Hasdeu pe catafalc (1888) - de Sava Henția
Visul lui B.P. Hasdeu - de Sava Henția
NoteModificare
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ În franceză în original. Traducerea titlului în românește: Muguri de Aprilie.
- ^ În franceză în original. Traducerea titlului volumului, în românește: Opere postume.
- ^ Devenit mistic și spiritist după moartea Iuliei, Hasdeu era convins că putea comunica direct cu sufletul ei: în prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, Sic cogito, Hasdeu afirmă: Cum? nu știu, nu știu, nu știu, dar fără ca s-o știu, mâna mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" - (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Hasdeu). Era scris și iscălit cu slova fiicei mele. Ce să fie? O va spune această carte."; vezi Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu
Legături externeModificare
- en ro Site-ul Asociației Culturale Iulia Hasdeu
- en ro Dr Adrian Gheorghe: Castelul Iulia Hasdeu
- Copilăria Iuliei Hasdeu Arhivat în , la Wayback Machine., Historia
- Iulia, fata cu condeiul de aur, 1 martie 2004, Jurnalul Național
- Iulia Hasdeu - Genialul copil al culturii române & viața de apoi, 10 iulie 2009, Georgiana Fefea, Descoperă
- Jurnalul de regină al Iuliei Hasdeu, Vasile Andru, Formula AS - anul 2011, numărul 961