Josep Tapiró Baró

Date personale
Josep Tapiró Baró

Nume la naștere	José Tapiró y Baró
Născut	7 februarie 1836^[1]^[2] Reus, Catalonia, Spania
Decedat	4 octombrie 1913 (77 de ani)^[1]^[2] Tanger, Maroc^[3]
Înmormântat	Tanger (1913–1947) Cementerio de Reus[*] (1947)
Cetățenie	Spania^[4]^[5]
Ocupație	pictor desenator[] acuarelist[]
Limbi vorbite	limba catalană limba spaniolă
Activitate
Domeniu artistic	pictură
Studii	Real Academia de Bellas Artes de San Fernando[], Escuela de la Lonja[]
Mișcare artistică	Orientalism, romantism
Influențat de	Marià Fortuny
Semnătură

Modifică date / text

Josep Tapiró i Baró (n. 7 februarie 1836, Reus, Catalonia, Spania – d. 4 octombrie 1913, Tanger, Maroc) a fost un pictor spaniol, cunoscut mai ales pentru portretele sale în acuarelă din Maroc.

Biografie modificare

Părinții lui dețineau un magazin de obiecte metalice. Ca și în cazul multor viitori artiști, el a manifestat o afinitate timpurie pentru desen. Primele sale studii formale au fost realizate în 1849 sub îndrumarea lui Domènec Soberano^⁠(d), un comerciant local de vinuri și pictor amator.^[6] În 1853, el și colegul său, Marià Fortuny, au avut ocazia să expună la o expoziție organizată de Casino de Reus.

Mai târziu în acel an, el și Fortuny s-au înscris la Escola de la Llotja^⁠(d), unde a studiat cu Claudi Lorenzale^⁠(d), un pictor asociat, printre alții, cu mișcarea nazarineană germană.^[6] În acest moment, el a realizat în mare parte scene istorice și religioase.

Copii sub pridvor, din timpul petrecut la Roma.

În 1857, lui, Fortuny și altora doi li s-a oferit ocazia să concureze pentru o bursă pentru a studia la Roma. Fortuny a fost ales și Tapiró s-a mutat la Madrid, unde s-a înscris la „Escuela Superior de Pintura y Grabado”, o filială a Real Academia de Bellas Artes de San Fernando. Instructorul său acolo a fost Federico de Madrazo.^[7] S-a întors la Barcelona în 1860 și a ajutat la decorarea fațadei Palau de la Generalitat de Catalunya.^⁠(d)

În 1862, s-a alăturat prietenului său, Fortuny, la Roma și a fost prezentat în cercul său de cunoștințe artistice care se întâlnea la Antico Caffè Greco^⁠(d). De asemenea, au vizitat Napoli și Florența împreună. Pe când era acolo, a urmat cursuri de seară pentru a învăța cum să picteze acuarele, iar lucrările sale au început să se concentreze mai mult pe teme de gen. Aceste lucrări au devenit foarte populare și i-au stabilit reputația.

În 1871, el, Fortuny și Bernardo Ferrándiz au efectuat o călătorie la Tanger.^[6] Acest lucru s-a dovedit a fi decisiv pentru cariera lui. În 1873, a susținut prima sa expoziție de picturi orientaliste la „Cercul Internațional de Artă din Roma”. Moartea subită a lui Fortuny în 1874 l-a afectat profund pe Tapiró și i-a determinat decizia de a părăsi Roma.

Fotografie publicată în El Porvenir, cu necrologul său.

Viața în Tanger modificare

În loc să rămână în Spania, amintirile sale din Tanger l-au determinat să se alăture unei misiuni diplomatice în drum spre întâlnirea cu sultanul Hassan I în 1876. Odată ajuns acolo, s-a mutat într-o casă nou construită lângă cartierul Medinei și mai târziu a achiziționat un teatru vechi pentru a-i servi drept studio.^[6] Deși a călătorit frecvent la expoziții (chiar și până la Sankt Petersburg și New York) și și-a petrecut verile alături familia la Reus, va locui în Tanger pentru tot restul vieții.

În 1886, s-a căsătorit cu Maria Manuela Valerega Cano, în vârstă de douăzeci de ani, originară din Tanger, de origine italiană. La scurt timp după aceea, o prietenă evreică a Mariei a murit și au adoptat fiul ei orfan.

În 1905, cariera sa a intrat în declin. A început să aibă probleme respiratorii și cardiovasculare din cauza unei infecții pulmonare pe care o contractase în 1903 și adesea nu avea suficientă energie pentru a lucra. Călătoriile pentru a-și promova picturile au devenit, de asemenea, foarte dificile. Situația a fost agravată de o scădere bruscă a numărului de vizitatori și turiști străini; cauzate de rebeliunea lui Bou Hmara^⁠(d) și a incidentului Perdicaris . În 1907, el și soția sa au închiriat o casă în Madrid într-un ultim efort de a-și promova opera la o expoziție a Círculo de Bellas Artes^⁠(d).

Problemele sale de sănătate au dus în cele din urmă la moartea sa. Executorul său a început o colectă pentru a acoperi costurile unui monument în cinstea sa, dar acesta nu a fost creat niciodată. Inițial, a fost înmormântat la Tanger, dar, în 1921, guvernul de la Reus a cerut să fie recunoscut în orașul natal. În 1947, rămășițele sale au fost mutate la Reus și reîngropate lângă prietenul său, Fortuny. Pe casa în care s-a născut a fost pusă o placă. În 2013, a avut loc o retrospectivă comună la Museu d'Art i Història de Reus și la Muzeul Național de Artă din Catalunya.^[8]^[9]