Ladislau Bölöni
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Ladislau Bölöni | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | |||||||||
| Informații generale | |||||||||
| Nume complet | Ladislau Iosif Bölöni | ||||||||
| Data nașterii | (68 de ani)[1] | ||||||||
| Locul nașterii | Târgu Mureș, România | ||||||||
| Înălțime | 176 cm | ||||||||
| Greutate | 72 kg | ||||||||
| Post | Mijlocaș ofensiv | ||||||||
| Informații despre echipă | |||||||||
| Echipa actuală | Panathinaikos FC (antrenor) | ||||||||
| Cluburi de juniori | |||||||||
| Ani | Club | ||||||||
| 1967–1969 |
 Chimica Târnăveni | ||||||||
| Cluburi de seniori* | |||||||||
| Ani | Club | Ap | (G) | ||||||
| 1970–1984 |
.png){kind=small} ASA Târgu Mureș | 406 | (64) | ||||||
| 1984–1987 |
 Steaua București | 97 | (24) | ||||||
| 1987–1988 |
Racing Jet Bruxelles | 16 | (0) | ||||||
| 1988–1989 |
 Créteil-Lusitanos(d) | 11 | (2) | ||||||
| 1989–1992 |
 Orléans(d) | 77 | (4) | ||||||
| Echipa națională | |||||||||
| Ani | Țară | Ap | (G) | ||||||
| 1975–1988 |
 România | 102 | (25) | ||||||
| Echipe antrenate | |||||||||
| 1992–2000 |
 Nancy | ||||||||
| 2000–2001 |
 România | ||||||||
| 2001–2003 |
 Sporting | ||||||||
| 2003–2006 |
 Rennes | ||||||||
| 2006-2007 |
 Monaco | ||||||||
| 2007-2008 |
Al-Jazira | ||||||||
| 2008-2010 |
 Standard | ||||||||
| 2010 |
Al Wahda FC | ||||||||
| 2011 |
 Lens | ||||||||
| 2011-2012 |
 PAOK | ||||||||
| 2012-2015 |
 Al-Khor Sports Club | ||||||||
| 2015 |
Ittihad FC | ||||||||
| 2017-2020 |
 Royal Antwerp | ||||||||
| 2020 |
 Gent | ||||||||
| 2020-2021 |
 Panathinaikos | ||||||||
Palmares
| |||||||||
| * Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național | |||||||||
Modifică date / text  | |||||||||
Ladislau Bölöni, întâlnit și cu numele maghiar de László Bölöni (n. ,[1] Târgu Mureș, România) este un fotbalist român retras din activitate, care a jucat pe post de mijlocaș la echipe ca ASA Târgu Mureș, Orléans(d) și Steaua București. Pe plan internațional, are prezențe la națională pentru România. După încheierea carierei, a devenit antrenor, și a antrenat, printre altele, Nancy, Al-Khor Sports Club(d) și Rennes.
BiografieModificare
S-a născut în Târgu Mureș într-o familie de secui. A copilărit în orașul Târnăveni. În 1967 a debutat ca fotbalist la echipa Chimica Târnăveni, echipă în care a jucat până în 1969. Timp de 14 ani, între 1970 și 1984, a făcut parte din echipa ASA Târgu Mureș, fiind transferat apoi la Steaua București.
În anii 1977 și 1983 a fost desemnat cel mai bun fotbalist al României.
A jucat 108 meciuri în echipa națională, pentru care a marcat 25 de goluri. A fost de 23 de ori căpitan al echipei naționale de fotbal a României. Din anul 2000 și până în 2001 a fost antrenor al acestei echipe, cu un bilanț de 13 meciuri jucate, dintre care 8 câștigate, 2 egaluri și 3 meciuri pierdute.
Între 2001 și 2003 a antrenat echipa portugheză Sporting Lisabona. În primul sezon pe banca lui Sporting a reușit să câștige atât Campionatul Portugaliei cât și Cupa Portugaliei. A dus o politică de promovare a jucătorilor tineri și de perspectivă printre care Cristiano Ronaldo, Ricardo Quaresma și Hugo Viana.
Între 2003 și 2006 a antrenat echipa franceză Rennes. Din 2006 conducea AS Monaco, dar după 10 etape a trebuit sǎ plece de la echipǎ, care se afla pe locul 19. Pe data de 6 aprilie 2007 a semnat un contract pe un an și jumǎtate cu echipa Al-Jazeera (EAU), pe care a antrenat-o până în mai 2008.
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a.[2][3]
Pe data de 9 iunie 2008 a semnat un contract cu echipa belgiană Standard Liège. Pe 24 mai 2009 a câștigat Campionatul Belgiei. „Aventura” sa la Standard s-a încheiat în februarie 2010.
În mai 2010 a revenit în Emiratele Arabe Unite, unde a semnat un contract cu Al Wahda FC, echipă din Abu Dhabi[4]. A fost demis însă din această funcție în septembrie 2010, după doar trei meciuri oficiale, două dintre ele pierdute, în Supercupa Emiratelor Arabe Unite și în prima etapă a campionatului[5].
În ianuarie 2011 a preluat conducerea echipei din Ligue 1 RC Lens, a patra echipă din Franța din cariera sa.[6] Obiectivul său a fost salvarea echipei de la retrogradare, ceea ce nu a reușit.[7]
În octombrie 2020, a preluat conducerea tehnică a echipei elene Panathinaikos F.C.. A fost demis din funcție la 11 mai 2021. Echipa din Atena era pe locul 11 după patru etape, cu două puncte, când a venit tehnicianul român, iar la plecarea acestuia se află pe locul 5, cu 52 de puncte, după 34 de etape, dar fără șanse la calificarea în cupele europene.[8]
PalmaresModificare
JucătorModificare
Steaua București:
- Campionatul României: 1984–85, 1985–86, 1986–87
- Cupa României: 1984–85, 1986–87
- Cupa Campionilor Europeni: 1985–86
- Supercupa Europei: 1986
AntrenorModificare
Sporting Lisabona:
- Campionatul Portugaliei: 2001-02
- Cupa Portugaliei: 2001-02
- Supercupa Portugaliei: 2001-02
Standard Liège:
- Campionatul Belgiei: 2008-09
- Supercupa Belgiei: 2008
- Individual
- Jucătorul român al anului: 1977, 1983
- Antrenorul anului în Belgia: 2009
NoteModificare
- ^ a b László Bölöni, Transfermarkt, accesat în
- ^ „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. . p. 4. Accesat în .
- ^ „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. . Accesat în .
- ^ Daniela Ionescu (). „Bölöni, la Al Wahda”. romanialibera.ro. Accesat în .
- ^ Cristian Pahomie (). „Boloni demis de Al Wahda în urma rezultatelor slabe”. reporterntv.ro. Accesat în .
- ^ Marius Pitaru (). „Loți Boloni, antrenorul lui Lens”. adevarul.ro. Accesat în .
- ^ http://www.fifa.com/worldfootball/clubfootball/news/newsid=1445464.html
- ^ Adrian Petculescu (). „Ladislau Boloni a fost dat afară de la Panathinaikos Atena”. news.ro. Accesat în .
Legături externeModificare
Interviuri
- EXCLUSIV. Ladislau Boloni: „Șmecheriile românești nu mai țin. Vine palma!“, 15 septembrie 2010, Amir Kiarash, Adevărul