Laurențiu Profeta

compozitor român
Laurențiu Profeta
Laurentiu Profeta.jpg
Date personale
Născut[1][3][4] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
București, România[2] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Etnie evreu Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Muzică București[2], Universitatea din București[2], Conservatorul din Moscova[*][2]  Modificați la Wikidata
Gen muzicalMuzica ușoară românească  Modificați la Wikidata
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Meritul Cultural  Modificați la Wikidata
Prezență online

Laurențiu Profeta (n. 12 ianuarie 1925, București, d. 22 august 2006)[5] a fost un compozitor român evreu în special de muzică ușoară, dar și de muzică simfonică, vocal simfonică, instrumentală și corală.

A studiat la Universitatea Națională de Muzică din București, cu Ioan Dumitru Chirescu la disciplina teorie și solfegiu, cu Paul Constantinescu (armonie), Alfred Mendelsohn[6] (contrapunct, compoziție), Silvia Căpățână (pian), Vasile Popovici (istoria muzicii) și la Conservatorul de la Moscova.

Laurențiu Profeta a fost pasionat și de filozofie, urmând în paralel și cursurile Facultății de Filozofie din București pe care a absolvit-o.

În particular a studiat cu Alfred Mendelsohn – compozitie și cu Florica Musicescu – pian. Datorită rezultatelor foarte bune în facultate, a obținut o bursă de perfecționare la Conservatorul Ceaikovski din Moscova, unde a studiat cu Messner - compoziție, Golubev - polifonie, Bercov - armonie și cu Zukerman - forme muzicale.

Între anii 1949 și 1953 a îndeplinit funcția de director adjunct al Societății Române de Radiodifuziune, apoi a fost șeful Direcției de muzică din cadrul Ministerului Culturii (1953-1955; 1959-1961).[7]

Pasionat de literatură și filozofie, a publicat articole în Revista Muzica, Studii de Muzicologie în ziarele Scânteia, Contemporanul, România Liberă, Flacăra etc.

A susținut conferințe, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Roma, 1962).

A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale reprezentând Romania la Paris, Roma, Viena, Berlin, Praga, Bruxelles etc.

A compus muzica filmului „De-aș fi Peter Pan” (1991).

A scris și un musical pentru Teatrul Evreiesc de Stat, despre un cunoscut Păcală iudeu, „Hershale”.[8]

FilmografieModificare

Muzică de filmModificare

Premii și distincțiiModificare

  • Premiul „George Enescu” (1946)
  • Premiul III de compoziție „George Enescu” (1953)
  • Mențiune la Concursul international al Festivalului Internațional al Tineretului de la Viena (1959)
  • Ordinul Muncii clasa III (1959)
  • Premiul III, Mamaia (1969)
  • Ordinul Meritul Cultural clasa a – III – a (1969)
  • Premiul Uniunii Compozitorilor (1968, 1969, 1977, 1984)
  • Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1999)
  • Premiul I la Festivalul Național de Cântece pentru Copii de la Cairo (1999)
  • Diploma de excelență pentru întreaga activitate (Festivalul Mamaia, 2000)[9]

NoteModificare

  1. ^ Laurențiu Profeta, Discogs, accesat în  
  2. ^ a b c d https://www.radioromaniacultural.ro/greii-muzicii-usoare-romanesti-laurentiu-profeta/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Laurenţiu Profeta, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b Laurențiu Profeta, Musicalics 
  5. ^ „Biografii ale unor mari români Laurențiu Profeta”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Laurențiu Profeta - un trubadur al timpului său
  7. ^ „Laurențiu Profeta s-a stins din viață”. Accesat în .  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
  8. ^ „Realitatea evreiască - Nr. 296-297 (1096-1097) -6 mai - 5 iunie 2008” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  9. ^ „Laurentiu Profeta - un trubadur al timpului sau”. Accesat în .  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)

BibliografieModificare

Lectură suplimentarăModificare

  • Daniela Caraman-Fotea, Laurențiu Profeta. În oglinda timpului. Mărturii, documente, amintiri, Ed. Muzicală, București, 2011