Deschide meniul principal

Evul MediuModificare

"Il duecento" - Sec. XIIIModificare

La început circulau cronici, povestiri eroice, legende, vieți ale sfinților ("hagiografii"), scrieri didactice. Autorii din această epocă scriau în latină sau franceză, unii foloseau un dialect provensal sau franco-venețian. Primele documente asupra folosirii unor dialecte italiane se găsesc în poeme populare, ca "Ritmo laurenziano" al trubadurului Raimbaut de Vaqueiras de la sfârșitul secolului al XII-lea.

Literatura se dezvoltă pe teritoriul Italiei în diverse centre:

Palermo (Sicilia)Modificare

ArezzoModificare

BolognaModificare

Reprezentanți ai Dolce stil novo în alte centre:

UmbriaModificare

"Il trecento" - Sec. XIVModificare

Dante, Petrarca și Boccaccio au fost primii scriitori italieni care au folosit în operele lor dialectul vorbit în Toscana, din principalele centre Florența și Siena, care a devenit astfel limba literară a Italiei.

"Il quattrocento" - Sec. XVModificare

Reprezentanți ai umanismului:

Poeți și prozatori:

RenaștereaModificare

"Il cinquecento" -Sec. XVIModificare

În secolul al XVI-lea, perioada de vârf a Renașterii, limba italiană domină creația literară, în timp ce limba latină este rezervată publicațiilor științifice.

  • Pietro Bembo, în "Le prose della volgar lingua" (1525), recomandă limba lui Petrarca pentru poezia lirică și cea a lui Boccaccio pentru proză.

Poeți liriciModificare

Epopea cavalereascăModificare

Proza literară, istorie și politicăModificare

Epopeea religioasăModificare

Literatură pastoralăModificare

În 1582 a fost întemeiată la Florența "Accademia della Crusca", cu misiunea de a se îngriji de gramatica și normele stilistice ale limbii italiene. În 1612, Accademia a publicat primul dicționar al limbii italiene.

Literatura modernă timpurieModificare

În urma descoperirilor geografice, centrul comercial se mută din bazinul Mediteranei pe coasta Atlantică. Italia este bântuită de războaie, centrele orășenești își pierd însemnătatea, în secolele XVII și XVIII cea mai mare parte a peninsulei italice se află sub dominație spaniolă sau austriacă.

"Il seicento" - Sec. XVIIModificare

Stilurile predominante în artă și literatură sunt barocul și manierismul, creațiile literare au caracter elegiac și melancolic, stilul este emfatic și metaforic.

"Il settecento" - Sec. XVIIIModificare

Predomină stilul Rococo, reacție împotriva barocului. În 1690 ia ființă la Roma "Accademia dell'Arcadia", care preconizează simplitatea stilistică.

Literatura modernăModificare

"Il ottocento" - Sec. XIXModificare

"Risorgimento" și RomantismulModificare

"Il Risorgimento" (rom.: reînviere, reînflorire) exprimă starea de sprit dominantă din Italia din prima jumătate a secolului al XIX-lea, reflectată în cultură și politică, care avea ca țintă unificarea Italiei într-un stat național. În aceeași perioadă de timp, în artă și literatură apare și se dezvoltă romantismul.

Verismul și SimbolismulModificare

Sub influența realismului și naturalismului francez și ca reacție împotriva clasicismului și romantismului se dezvoltă o literatură axată pe problemele sociale din actualitate, curent denumit în Italia "Verismo" (itat.: vero = adevărat).

Mișcarea simbolistă este reprezentată prin:

În afara acestor curente se situează:

Literatură critică:

"Il novecento" - Sec. XXModificare

Epoca de trecereModificare

Literatura înainte de Al doilea război mondialModificare

Literatura după Al doilea război mondialModificare

Reprezentanți ai neorealismului:

Noua avangardă literară contemporană:

Alte direcții:

Legături externeModificare