Liviu Deleanu
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. |
| Liviu Deleanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Lipe Kligman |
| Născut | 8 februarie 1911 Iași, Regatul României |
| Decedat | 12 mai 1967 (56 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS |
| Căsătorit cu | Baca Deleanu (Rivilis) |
| Cetățenie |  România URSS |
| Ocupație | scriitor, dramaturg |
| Limbi vorbite | limba română  |
| Pseudonim | Luca Dan, Cliglon[1] |
| Partid politic | PCUS |
| Activitatea literară | |
| Limbi | limba română limba rusă |
| Mișcare/curent literar | Proletcult |
| Specie literară | realism socialist |
Modifică date / text  | |
Liviu Deleanu (născut Lipe Kligman; n. 8 februarie 1911, Iași – d. 12 mai 1967, Chișinău) a fost un poet moldovean de etnie evreu.
Biografie modificare
S-a născut la 8 februarie 1911, la Iași cu numele adevărat Lipa Kligman[2].
Liviu nu-și iubea copilăria, zicea că a fost foarte grea, fără bucurii și jocuri copilărești („unica mea jucărie a fost o păpușă de cârpe”). Era un copil frumos, cu bucle mari, aurii, lăsate pe umeri. Mama îl purta ca pe o fetiță. A trăit în frig și în foame.
Îi placea foarte mult să citească. Citea tot ce-i nimerea sub mînă. Mama îi dădea cîte un leu să-și cumpere un covrig și el strîngea leul, ca să-și poată cumpăra unica revistă pentru copii.
În orașul natal intră la studii la gimnaziu, dar, din lipsă de surse, este nevoit să abandonaze.
Pleacă la București, unde se angajează ca litograf, apoi corector la o tipografie.
Literatura o „îmbrățișează” de la o vîrstă destul de fragedă: la doar 15 ani redactează revistele „Prospect” și „Vitrina literară”.
Poezia timpurie a lui L.Deleanu, cum ar fi volumul „Oglinzi fermecate”, apărut în 1927, este influențată de marii scriitori moderniști, ca Charles Baudelaire, George Bacovia, Ion Pillat.Urmează placheta „Ceasul de veghe” (1937), înalt apreciată de G. Călinescu în „Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent”; versurile din acest volum sunt pline de compătimire pentru martirii războiului civil din Spania.
Anul 1940 înseamnă pentru L. Deleanu, în afară de faptul că îi apare al treilea volum de versuri „Glod alb”, un eveniment care îi va marca destinul literar din continuare: poetul s-a refugiat în Basarabia sovietică.
În timpul războiului din 1941 – 1945 poetul plăsmuiește o serie de cîntece inspirate („Cîntec scris pe patul armei”, „Cântec scris pe lat de palos” etc.). Împreună cu Bogdan Istru, a tradus imnul URSS în "limba moldovenească". Părinții săi au murit în Pogromul de la Iași.
După război, activează în domeniul literaturii pentru copii: „Poezii pentru copii” (1947), „Mi-i drag să meșteresc” (1955), „Bucurii pentru copii”(1956), „Licurici” (1961) ș.a.
La poezia pentru adulți se întoarce în 1952, cînd apare cartea „Vremuri noi”, poemul „Krasnodon” (ulterior intitulat „Tinerețe fără moarte”) și basmul dramatic „Buzduganul fermecat”.
Talentul liric al lui Liviu Deleanu s-a manifestat din plin în cărțile „Dragostea noastră cea de toate zilele” (1966) și postumele „Cartea dorului” (1968) și „Destăinuire” (1970). Împreună cu Emilian Bucov, a fost exponent al realismului socialist, având o abordare antiromânească.[3]
Lui Liviu Deleanu îi aparțin și traducerile din I. Krylov, A.Puskin, N.Nekrasov, M. Lermontov, A. Tvardovskij, K. Simonov, S. Marsak, K. Cukovskij ș.a. Versurile sale, la rîndul lor, sunt traduse în mai multe limbi și sunt reeditate în Moldova și peste hotarele ei.
Poetul s-a stins din viață la 12 mai 1967 la Chișinău.
Actualmente, numele lui Liviu Deleanu îl poartă o stradă și un liceu din municipiul Chișinău, sectorul Buiucani.
Liviu Deleanu este autorul textului original al cântecului Sanie cu zurgălăi compus de Richard Stein în 1936.
Cărți publicate modificare
- Oglinzi fermecate (1927)
- Ceasul de veghe, București, Șantier, 1937
- Glod alb (1940)
- Poezii pentru copii (1947)
- Mi-i drag sa meșteresc (1955)
- Bucurii pentru copii (1956)
- Licurici (1961)
- Vremuri noi (1952)
- Dragostea noastră cea de toate zilele (1966)
- Cartea dorului (1968).
Bibliografie modificare
- Barbu Rabii, Freamătul de-a pururi viu (monografie despre activitatea lui Liviu Deleanu). Chișinău: Lumina, 1971.
- Enciclopedia identității românești, București, Editura Litera, 2011
Legături externe modificare
- Adriana Cazacu „Modernitate și tradiționalism în creația poetică a lui Liviu Deleanu” - Teză de doctorat[nefuncțională]
- Revista Limba Română - Adriana Cazazcu, „Poezia lui Liviu Deleanu din perioada interbelică: deschideri spre modernitate”
- ^ Liviu Deleanu, Artline.ro
- ^ Ecaterina Taralunga,Enciclopedia identității românești, București, Editura Litera, 2011
- ^ Poezia română din Basarabia. Valori și confluențe - LimbaRomana, limbaromana.md