Mănăstirea Dealu

Biserica mănăstirii Dealu
Informații generale
Confesiuneortodoxă
HramSf. Nicolae la biserica mare și Acoperământul Maicii Domnului la paraclis
Tipcălugărițe
ȚaraRomânia
LocalitateTârgoviște
județDâmbovița
Date despre construcție
CtitorRadu cel Mare (inițial Mircea cel Bătrân)
Locuitori35 (în anul 2000)[1]
Istoric
Data începeriisecolul al XV-lea  Modificați la Wikidata
Sfințire1499-1501
Localizare
Monument istoric
AdresaAleea Mănăstirii Dealu
Clasificare
Cod LMIDB-II-a-A-17757
Prezență onlinesite web oficial

Mănăstirea Dealu este o mănăstire de maici situată pe un deal din apropierea orașului Târgoviște (6 km N). Drumul principal de acces este, pe ultimii 2 km până la mănăstire, o pantă cu înclinație mare ce șerpuiește până în vârful dealului.

Scurt istoric modificare

 
Capul lui Mihai Viteazul de la Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviște (foto 1914)
 
Mănăstirea Dealu privită de la intrarea în curtea interioară
  • O așezare monahală este menționată documentar la 17 noiembrie 1431, așa cum reiese dintr-un document prin care Alexandru I Aldea îi făcea danie mănăstirii două sate.[2] Mănăstirea inițială fusese probabil întemeiată de către Mircea cel Bătrân[1].
  • Mănăstirea a fost reconstruită din temelie, în forma ei actuală, în perioada 1499-1501[3] și ctitorită de către Radu cel Mare [4].
  • Construcția ansamblului a fost terminată în timpul domniei lui Vlăduț Voievod, între 1510 și 1512.
  • Aici călugărul sârb Macarie a instalat prima tiparniță din țările române, din ale cărei teascuri a ieșit în 1508 prima carte, un Liturghier.[5]
  • În 9 iunie 1598 Mihai Viteazul a depus în biserica mănăstirii jurământul de supunere față de împăratul Rudolf al II-lea.
  • Matei Basarab a adus aici tiparnița de la Govora în 1644.
  • Prima traducere cunoscută în limba slavonă a lucrării Imitatio Christi[6], datorată boierului cărturar Udriște Năsturel, cumnatul domnitorului Matei Basarab, a fost realizată și tipărită în secolul al XVII-lea, la Mănăstirea Dealu.[7]
  • În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu au fost reclădite încăperile de pe laturile incintei, precum și turnul clopotniței, devenit turnul lui Bibescu.[8]
  • În 1863 mănăstirea de călugări a fost secularizată.
  • În perioada 1877-1878 fosta incintă monastică a fost transformată în lagăr de prizonieri turci.[9]
  • În perioada 1879-1883 a funcționat aici o școală divizionară de ofițeri, iar în perioada 1890-1891 un depozit de muniție.[10]
  • În perioada 1902-1912 construcțiile mănăstirii au servit ca școală de copii de trupă.[11]
  • Între 1912 și 1940 ea a adăpostit Liceul Militar „Nicolae Filipescu”, unde a studiat principele moștenitor Mihai al României și, înaintea lui, Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul mișcării legionare. Clădirile acestui liceu, care înlocuiseră edificiile fostei mănăstiri, s-au prăbușit la cutremurul din 1940.
  • Clădirile actualei mănăstiri și renovarea bisericii datează din perioada 1953 - 1959. Prin grija Patriarhului Justinian s-a creat astfel un așezământ de asistență socială pentru preoți și călugări bătrâni, care a funcționat până în 1988.

Biserica modificare

 
Arhimandritul Sofian Boghiu - portret de Paul Mecet

Biserica Sf. Nicolae, singurul corp arhitectural care s-a păstrat din vechiul ansamblu, este unul din cele mai importante monumente ale evului mediu din Țara Românească. Edificiul, dispus pe un plan triconc de tip Vodița II, are proporții zvelte; el măsoară 8 metri lățime și 21,20 metri lungime la o înălțime de 24 metri (fără acoperiș)[12]. Pe lângă tradiționala turlă pe naos apar aici pentru prima oară două turle pe traveea de răsărit a pronaosului prelungit. Ele evidențiază funcția sepulcrală a acestui corp arhitectonic. Această inovație va fi preluată de bisericile de la Tutana, Brebu și Gura Motrului.

Fațadele sunt în întregime placate cu piatră fățuită și decorate în două registre cu arcaturi de ciubuce. Acest sistem de decorare în două registre separate de un brâu median va caracteriza monumentele de cărămidă ridicate în cursul secolului al XVI-lea în Țara Românească. În decorul turlelor și cel al fațadei vestice se întâlnesc și ornamente caucaziene, care se vor regăsi mai târziu, cu mai mare densitate, pe fațadele bisericii episcopale de la Curtea de Argeș.

Pictura care împodobise inițial interiorul bisericii, o operă din 1515 a meșterului Dobromir din Târgoviște în colaborare cu Jitian și Stanciu, nu s-a păstrat. În 1985 biserica a fost repictată de arhimandritul Sofian Boghiu.

Pronaosul bisericii adăpostește mormântul lui Radu cel Mare și racla cu capul lui Mihai Viteazul[13]. Sarcofagele din marmură ale acestor voievozi au fost executate între 1912 și 1913 de Frederic Storck.

De asemenea, mănăstirea mai adăpostește și mormântul lui Vlad cel Tânăr, sau Vlăduț.

Galerie de fotografii modificare

Note modificare

  1. ^ a b Vlasie 2000, p. 43.
  2. ^ P.P. Panaitescu, Damaschin Mioc, Documenta romaniae historica, Țara Românească, vol. I (1247-1500),Editura Academiei RSR, București, 1966p. 134
  3. ^ Nicolae Roboiu, Sorin Enescu, Șoimii de la Mănăstirea Dealu. Amintiri despre Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (1912-1948), 1993, p. 33
  4. ^ Drăguț 2000, p. 173 - Vlasie 2000, p. 43 - Istoric de pe pagina Arhivat în , la Wayback Machine. primăriei din Aninoasa.
  5. ^ „Catalogul tipăriturilor românești vechi: Liturghierul lui Macarie (Târgoviște, 1508)”, Tipariturivechi.ro, accesat în  
  6. ^ Lucrarea Imitatio Christi este cunoscută în rândul cititorilor români sub titlul de Urmarea lui Hristos / Imitațiunea lui Cristos.
  7. ^ Andrei Brezianu, Introducere la Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, p. XIV.
  8. ^ Nicolae Roboiu, Sorin Enescu, Șoimii de la Mănăstirea Dealu. Amintiri despre Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (1912-1948), 1993, p. 33
  9. ^ Nicolae Roboiu, Sorin Enescu, Șoimii de la Mănăstirea Dealu. Amintiri despre Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (1912-1948), 1993, p. 33
  10. ^ Nicolae Roboiu, Sorin Enescu, Șoimii de la Mănăstirea Dealu. Amintiri despre Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (1912-1948), 1993, p. 33
  11. ^ Nicolae Roboiu, Sorin Enescu, Șoimii de la Mănăstirea Dealu. Amintiri despre Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (1912-1948), 1993, p. 33
  12. ^ Vătășianu 1959, p. 481 sq.
  13. ^ Trupul lui Mihai Viteazul nu este îngropat, cum uneori eronat se afirmă, la Câmpia Turzii, ci la Turda.

Bibliografie modificare

  • Vasile Drăguț, Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, București 2000, p. 173 sq.
  • Virgil Vătășianu, Istoria artei feudale in țările române, vol. I: Arta în perioada de dezvoltare a feudalismului, București 1959, p. 481 sq.
  • Mihai Vlasie, Ghid al așezărilor monahale din România. Drumuri spre mănăstiri, București 52000, p. 43-45.
  • Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, Traducere nouă, după originalul latin, cu stabilirea concordanțelor citatelor din Sfînta Scriptură de Andrei Brezianu, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, 1992.

Vezi și modificare

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mănăstirea Dealu