Wikipedia

Mănăstirea Săraca

Mănăstirea Săraca
Informații generale
Confesiuneortodoxă
HramSchimbarea la Față - 6 august
Tipcălugări
ȚaraRomânia
LocalitateȘemlacu Mic, județul Timiș
orașGătaia
Date despre construcție
Ctitorurmașii despotului sârb Gh. Brancovici (XV), Giuriciko Lazarevici cu fii (1730)
Locuitori8
Istoric
Sfințiresecolul XV
Localizare
Monument istoric
Clasificare
Cod LMITM-II-m-A-06294
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Mănăstirea Săraca este o mănăstire ortodoxă din județul Timiș. Este așezată în plină câmpie bănățeană, în localitatea Șemlacu Mic, orașul Gătaia, la 67 km sud de Timișoara. Hramul mănăstirii este „Schimbarea la Față” (6 august). Biserica veche a mănăstirii a fost ridicată în prima jumătate a secolului XV și se află pe lista monumentelor istorice, cod LMI: TM-II-m-A-06294. Aici există o icoană a Maicii Domnului despre care se spune că este făcătoare de minuni. Tot aici se mai găsesc și moaștele sfinților Nicolae, Tecla și Filofteia.

Interiorul naosului, spre iconostas, 2008

În primăvara lui 1999 un grup de tineri studenți ți elevi au plantat mai bine de 9000 de puieți în vecinătatea mănăstirii. Sub îndrumarea unui inginer silvic, organizați de o asociație din Timișoara și hrăniți de călugării de la mănăstire s-a realizat un parc dendrologic cu diferite specii de arbori. În 2019 se implinesc 20 de ani de atunci și mare parte din copaci sunt mari deja.[necesită citare]

Istoric modificare

Tradiția primei ctitoriri modificare

Data exactă a întemeierii mănăstirii nu este cunoscută. Conform unor izvoare documentare cunoscute indirect biserica mănăstirii a fost (re)zidită în 1443 de către călugărul Macarie de la Tismana.[1] Tradiția consideră ctitori la zidirea bisericii pe urmașii despotului Serbiei Gheorghe Brancovici, care au donat o icoană mănăstirii.

A doua ctitorire modificare

Mănăstirea a fost renovată în 1730, de către Giuriciko Lazarevici și fii săi Nicolae și Jivan. Cu această ocazie a fost repictată fresca de către zugravii Andrei cu fiul său Andrei, împreună cu Iovan și Chiriac. La începutul secolului XVIII mănăstirea adăpostea o școală unde se învăța și pictura de icoane.

Mănăstirea funcționează până în 1778, când din ordinul împăratului Iosif al II-lea este comasată cu Mănăstirea Mesici de lângă Vârșeț, unde sunt duse și obiectele de valoare (cărți, icoane, obiecte de cult). În anul 1782 autoritățile austriece scot la licitație clădirile mănăstirii care sunt cumpărate de către Ioan Ostoici, un dregător bogat din Timișoara. Mănăstirea va rămâne în proprietatea familiei Ostoici timp de 150 de ani, perioadă în care se părăginește dobândindu-și denumirea actuală de „Săraca”.

A treia ctitorire modificare

În 1932 Mănăstirea Săraca a fost răscumpărată de Episcopia Caransebeșului și a redevenit așezământ monahal. Desființată din nou în urma decretului comunist din 1959, va funcționa ca parohie. În anul 1963 au început lucrările care au dus la restaurarea completă a bisericii și a picturii. În 1987 s-a reluat viața monahală la insistența mitropolitului Nicolae Corneanu. Între anii 2001-2005 a fost ridicată noua biserică a Mănăstirii Săraca, pictată între 2006-2007 de pictorii Constantin și Petronia Dumitrescu-Gherghe.

Imagini modificare

  •  

    Biserica mănăstirii dinspre sud-est

  •  

    Iisus pantocrator în turla de peste naos

  •  

    Icoana făcătoare de minuni

Imagini de arhivă modificare

  •  

    Biserica mănăstirii dinspre sud-vest, 1930

  •  

    Vechiul iconostas al bisericii, 1930

Note modificare

  1. ^ Moisescu 2001, nota 746.

Bibliografie modificare

Studii monografice
  • Miloia, Ioachim (). Mănăstirea Săracă, centru de cultură și artă bănățeană. Timișoara. 
  • Miloia, Ioachim (). „Mănăstirea Săracă, centru de cultură și artă bănățeană”. Analele Banatului. IV (2-4): 85–114. 
  • Vlăduceanu, V. (). „Mănăstirea Săracă”. Biserica Bănățeană. III (31): 6–9. 
  • Popa, Atanasie (). Mănăstirea Săraca. Timișoara: Editura Sintei Mănăstiri Săraca. 
  • Oprișa, Longhin (). „Un vechi monument de artă românească în Banat, Mănăstirea Săracă”. Mitropolia Banatului. XVII (10-12): 702–708. 
  • Țigu, Viorel și Oprișa, Longhin (). Mănăstirea Săraca. București: Editura Meridiane. 
  • Cantacuzino, Gheorghe I. (). „Date arheologice privind trecutul unei mănăstiri bănățene: Mănăstirea Săraca din Șemlacul Mic”. Mitropolia Banatului. XXIV (4-6): 299–309. 
  • Roșiu, Liana (). „Aspecte privitoare la conservarea arhitecturii la biserica mănăstirii Săraca”. Mitropolia Banatului. XXXIX (1): 80–86. 
  • Moisescu, Cristian (). „Biserica mănăstirii Săraca - secolul al XIV-lea - din Șemlacul Mic (județul Timiș). Considerații privind arhitectura monumentului”. RMMMIA. XX (2): 66–72. 
  • Singalia, Tereza (). „O ipoteză privitoare la soluțiile planimetrice și structurale ale bisericii mănăstirii Săraca”. Analele Banatului. Arta. III: 27–37. 
  • Pârvulescu, Dorina (). „Câteva reconsiderări privind pictura bisericilor mănăstirilor de la Săraca și Bezdin”. Analele Banatului. Arta. III: 115–159. 
Studii generale
  • Moisescu, Cristian (). Arhitectura românească veche I. București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0440-9. 

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mănăstirea_Săraca&oldid=15324057