Maria Cristina de Habsburg
| Maria Cristina de Habsburg | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  Graz, Monarhia Habsburgică |
| Decedată | (46 de ani)[2] Hall în Tirol, Tirol, Austria |
| Înmormântată | Hall în Tirol |
| Părinți | Carol al II-lea, Arhiduce de Austria Maria Anna de Bavaria |
| Frați și surori | Arhiducesa Caterina Renata de Austria Arhiducesa Eleanor de Austria Arhiducesa Maria Madalena de Austria Margareta de Austria, regină a Spaniei Anne de Austria, Regină a Poloniei Constance de Austria Arhiducesa Gregoria Maximiliana de Austria Leopold V.[*] Karl von Österreich[*] Ferdinand al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Maximilian Ernst von Österreich[*] |
| Căsătorită cu | Sigismund Báthory (–) |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | politiciană |
Modifică date / text  | |
Maria Cristina de Habsburg (în germană Maria Christina; n. , Graz, Monarhia Habsburgică – d. , Hall în Tirol, Tirol, Austria) a fost o prințesă germană membră a Casei de Habsburg și, prin căsătorie, prințesă a Transilvaniei. După abdicarea soțului ei, Sigismund Báthory, a devenit principesă a Transilvaniei în 1597 (prima oară) și 1598 (a doua oară).
A fost fiica Arhiducelui Carol al II-lea de Austria, fiul împăratului Ferdinand I și a Mariei Anna de Bavaria. Fratele ei mai mic, Arhiducele Ferdinand, a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1619.
BiografieModificare
La 7 februarie 1595, la Graz, s-a trimis petiția oficială de căsătorie între Maria Cristina și Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei, prin nobilul Ștefan Bocskay. Contractul de căsătorie a fost negociat aproape o lună, și, în final, la 15 iunie, mireasa însoțită de mama ei, de prințul-episcop George de Lavant și 6000 de călăreți germani au plecat la întâlnirea cu mirele. La Kaschau (Košice), Maria Cristina a căzut bolnavă cu febră, ceea ce a întârziat călătoria.[3]
Căsătoria a avut loc la 6 august 1595 la Weißenburg (Alba Iulia) și curând Maria Cristina s-a mutat în Transilvania.
Căsătoria a fost considerată ca un câștig politic major; Sigismund, fost vasal al Imperiului Otoman, a format în prezent legături strânse cu Sfântul Imperiu Roman. Împăratul Rudolf al II-lea l-a numit pe Sigismund Prinț al Sfântului Imperiu Roman (Reichsfürst),[4] și a asigurat posesia Transilvaniei în cazul în care cuplul ar rămâne fără urmași. Acordul a fost semnat la 16 ianuarie 1595 de către parlamentul maghiar la Bratislava.[5]
Mariajul s-a dovedit a fi unul nefericit: Sigismund, după o noapte a nunții dezastruoasă, a refuzat să consume căsătoria și și-a închis soția în Cetatea Chioar, unde Maria Cristina a fost ținută prizonieră până la 18 aprilie 1598, când, la cererea nobilimii locale, ea a fost aleasă să ocupe tronul Transilvaniei după ce soțul ei a abdicat. Totuși, domnia ei a fost doar pe hârtie; împăratul Rudolf al II-lea și-a trimis reprezentanții pentru a conduce. La 20 august 1598, Sigismund Báthory și-a recâștigat tronul și s-a împăcat cu soția sa, însă a trimis-o din nou în arest, în Cetatea Chioar.
Când Sigismund a abdicat pentru a doua oară, în martie 1599, Maria Cristina l-a părăsit și s-a întors în Austria în aprilie. La 17 august 1599 Papa Clement al VIII-lea a dizolvat căsătoria și, în 1607, ea s-a alăturat surorii sale mai mici Arhiducesa Eleanor de Austria la mănăstirea Haller (Haller Damenstift) în Hall in Tirol, unde a murit în 1621, la vârsta de 46 de ani.
NoteModificare
- ^ a b https://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb15067754n Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Maria Christina of Habsburg, Find a Grave, accesat în
- ^ Johannes Voigt: Geschichte des Deutschen Ritterordens in seinen zwölf Balleien in Deutschland, vol. II, G. Reimer, 1859, p. 281.
- ^ Leopold Hassler: Geschichte des österreichischen Kaiserstaates, I. Klang, 1842, p. 253.
- ^ Johann Sporschil: Die Geschichte der Deutschen von den ältesten Zeiten bis auf unsere Tage, vol. III, G. J. Manz, 1859, p. 209.