Marie de Régnier

scriitoare franceză
(Redirecționat de la Marie de Heredia)
Marie de Régnier
Date personale
Nume la naștereMarie Louise Antoinette de Heredia Modificați la Wikidata
Născută[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Decedată (87 de ani)[3][4][7][5] Modificați la Wikidata
Suresnes, Région parisienne, Franța[8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Père-Lachaise
Grave of Heredia[*][[Grave of Heredia |​]] Modificați la Wikidata
PărințiJosé María de Heredia
Louise de Heredia[*][[Louise de Heredia |​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriLouise de Heredia[*][[Louise de Heredia (daughter of José Maria de Heredia)|​]]
Hélène de Heredia[*][[Hélène de Heredia |​]]  Modificați la Wikidata
Căsătorită cuHenri de Régnier (–) Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
poetă
jurnalistă
scriitoare de literatură pentru copii[*]
prozatoare[*]
dramaturgă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3][9] Modificați la Wikidata
PseudonimGérard d’Houville[1], Gérardine  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Note
Premiigrand prix de littérature de l'Académie française[*][[grand prix de littérature de l'Académie française |​]][1]
Prix Gustave Le Métais-Larivière[*][[Prix Gustave Le Métais-Larivière |​]]
grand prix de poésie de l'Académie française[*][[grand prix de poésie de l'Académie française (award of the Académie française)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Marie de Régnier (Pronunție în franceză: /maʁi də ʁeɲe/; 20 decembrie 1875 – 6 februarie 1963), cunoscută de asemenea sub numele anterior căsătoriei Marie de Heredia sau sub pseudonimul Gérard d'Houville (Pronunție în franceză: /ʒeʁaʁ duvil/), a fost o poetă și romancieră franceză, implicată îndeaproape în cercurile artistice pariziene de la începutul secolului al XX-lea.

Biografie modificare

Marie de Heredia a fost cea de-a doua dintre cele trei fiice ale poetului francez de origine cubaneză José-Maria de Heredia și a fost implicată încă de la o vârstă fragedă într-un cerc literar-artistic în care făceau parte mulți scriitori și artiști care veneau în casa tatălui ei, inclusiv Leconte de Lisle, Anna de Noailles, Paul Valéry, Pierre Louÿs și Anatole France.[10]

Viața ei personală a fost oarecum complicată. S-a căsătorit cu poetul Henri de Régnier, dar a avut o relație pe termen lung cu Pierre Louÿs, care a fost, probabil, tatăl fiului ei, Pierre de Régnier (1898-1943). Ea a avut, de asemenea, mai mulți alți iubiși printre care Edmond Versailles, Jean-Louis Vaudoyer, Gabriele D'Annunzio (în timpul exilului său de la Paris din 1910-1914) și dramaturgul Henri Bernstein. Asocierea ei cu colegele cunoscute ca lesbiene au dus, de asemenea, la zvonuri despre propria ei sexualitate.[11]

Activitatea literară modificare

Deși, uneori, mai bine cunoscută pentru legăturile ei cu alți artiști, Marie de Régnier a fost o poetă și romancieră foarte apreciată, "considerată una dintre cele mai talentate din rândul scriitorilor femei ai epocii".[11] Primele ei încercări de poezie au fost scrise la Bibliothèque de l'Arsenal, unde tatăl ei era director. El și prietenii lui i-au încurajat talentele de la o vârstă foarte tânără[10] și ea a început în cele din urmă să publice sub numele obținut prin căsătorie, luându-și mai târziu pseudonimul masculin "Gérard d'Houville" (derivat de la numele unei bunici normande, "Louise Gérard d'Houville" sau "Girard d'Ouville"[11]). Mai târziu, ea a spus că folosirea unui pseudonim a fost un mod de a se distanța de tatăl și de soțul ei, mai celebri,[10] dar nu a fost o încercare serioasă de a-și ascunde sexul: criticii și comentatorii contemporani se refereau mereu la "Madame" Gérard d'Houville.

Creația ei literară a apărut în special în Revue des deux Mondes începând din 1894 și a fost foarte admirată, iar unii critici au comparat-o favorabil cu Mallarmé. Multe dintre aceste poezii nu au fost încă adunate într-o ediție modernă. Primul ei roman, L'Inconstante, a apărut în 1903.

Receptare critică și moștenire modificare

 
Marie de Régnier pozând pentru portretul ei în atelierul lui Jacques-Emile Blanche, 1893. Fotografie realizată de Giuseppe Primoli.

Opera literară a lui De Heredia a fost apreciată de-a lungul carierei sale și ea a fost o scriitoare populară în rândul publicului și al criticii. Când ziarul francez L'Intransigeant a cerut cititorilor în 1910 să numească primele trei scriitoare care meritau un loc în Academia franceză, „Gérard d'Houville” a fost plasat pe prima poziție, deasupra Annei de Noailles și a lui Colette.[12] În 1918 ea a obținut Grand Prix de Littérature decernat de Académie française pentru opera sa de ficțiune, iar în 1958 a primit Grand Prix de Poésie al aceleiași academii pentru opera sa poetică – fiind până în prezent singura femeie care a primit ambele premii.[12]

Mai mulți artiști și pictori ai timpului i-au realizat portretul, inclusiv Jacques-Emile Blanche și Jean-Louis Forain. Ea a fost, de asemenea, subiectul mai multor fotografii nud realizate de Pierre Louÿs.

Scrieri modificare

  • L'Inconstante, roman, 1903
  • Esclave, 1905
  • Le Temps d'aimer, 1908
  • Le Séducteur, 1914
  • Jeune Fille, 1916
  • Tant pis pour toi, 1921
  • Le Roman des quatre, 1923 (scris în colaborare cu Paul Bourget, Henri Duvernois și Pierre Benoit)
  • Le Chou, 1924
  • Vingt poèmes, 1925
  • L'Enfant, 1925
  • La Vie amoureuse de l'Impératrice Joséphine, 1925
  • Clowns, 1925
  • Paris et les voyages, 1925
  • Chez le magicien, 1926
  • Proprette et Cochonnet, 1926
  • Opinions candides, 1926
  • Je crois que je vous aime... Sept proverbes, 1927
  • Esclave amoureuse, 1927
  • La Vie amoureuse de la Belle Hélène, 1928
  • Le Diadème de Flore, 1928
  • Le Charmant Rendez-Vous, 1929
  • Les Rêves de Rikiki, 1930
  • Les Poésies, 1931
  • L'Impératrice Joséphine, 1933
  • Peau d'âme, 1935
  • Le Temps d'aimer, 1935
  • Enfantines et Amoureuses, 1946

Lectură suplimentară modificare

  • Dominique Bona, Les yeux noirs : les vies extraordinaires des sœurs Heredia, J-C. Lattès, 1989
  • Robert Fleury, Marie de Régnier, Plon, 1990
  • Jean-Paul Goujon, Dossier secret : Pierre Louÿs-Marie de Régnier, Paris, Christian Bourgois, 2002
  • Robert Fleury, Marie de Régnier, l'inconstante, Omnibus, 2003
  • Marie de Laubier (dir.), Une muse de la Belle Époque : Marie de Régnier, BNF, 2004 ISBN 271772270X

Referințe modificare

  1. ^ a b Pionnières[*][[Pionnières (exhibition catalogue)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  2. ^ https://www.treccani.it/enciclopedia/gerard-d-houville/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Marie de Régnier, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b Gérard D'houville, GeneaStar 
  6. ^ Marie de Heredia, Roglo 
  7. ^ Gerard d', Houville, Ps. f. Marie-Louise-Antoinette de Heredia, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  8. ^ Archives de Paris 
  9. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  10. ^ a b c Tama Lea Engelking, ‘The Secret Rebellion of a Literary Daughter: The Poetry of Gérard d'Houville’, French Literary Series vol.
  11. ^ a b c Norman R. Shapiro (Ed.), French Women Poets of Nine Centuries, Johns Hopkins University Press, 2008, ISBN 9780801888045
  12. ^ a b Jennifer E. Milligan, The Forgotten Generation: French Women Writers of the Inter-war Period, Berg Publishers 1996, ISBN 1859731139

Legături externe modificare