Marwan I
Drachm from Yazid I to Marwan I; Talha governor.jpg
Marwan I
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Mecca, Arabia Saudită Modificați la Wikidata
Decedat (62 de ani) Modificați la Wikidata
Damasc, Califatul Omeiad Modificați la Wikidata
PărințiAl-Hakam ibn Abi al-'As[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriAl-Harith ibn Al-Hakam ibn Abi al-'As[*]
Yahya ibn al-Hakam[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAisha bint Muawiyah bin Mughira[*] Modificați la Wikidata
CopiiAbd al-Malik
Abd al-Aziz ibn Marwan[*]
Umm bint Marwan ibn al-Hàkam[*]
Bixr ibn Marwan[*]
Muhammad ibn Marwan[*]
Aban ibn Marwan[*]
Ubayd Allah ibn Marwan[*] Modificați la Wikidata
CetățenieCalifatul de la Damasc[*]
Umayyad Flag.svg Califatul Omeiad Modificați la Wikidata
EtnieArabi Modificați la Wikidata
Religieislam Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCalifatul de la Damasc[*]
Calif Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorMuawiya II[*]
SuccesorAbd al-Malik
Governors of Bahrain[*] Modificați la Wikidata
PredecesorUthman ibn Abu-al-Aas[*]
Succesor Q20413635[*]

Considerat sahaba[1], dat fiind faptul că l-a cunoscut pe profetul Muhammad, Marwan I (623-626-aprilie/mai 685) a fost al patrulea calif al Califatului Umayyad, domnind pentru mai puțin de un an, între 684-685.

BiografieModificare

Fondator al dinastiei Marwanide, dinastie ce s-a menținut la putere pană în anul 750, acesta a servit mai întâi sub califul Uthman, vărul său, drept kātib (secretar)[2] al acestuia, lăsându-și amprenta asupra revizuirii a ceea ce urma să devină textul canonic al Coranului. Ca și mână dreaptă a lui Uthman[3], acesta ia parte la o campanie militară în Africa de nord, cu a cărei pradă de război își va mări averea considerabil. De asemenea, el va servi drept guvernator sub Uthman în Persia.

Marwan a fost unul dintre apărătorii reședinței lui Uthman din Medina în timpul asediului rebelilor egipteni din 656.[4] Reședința este incendiată, iar Uthman este asasinat de către rebeli, eveniment ce va duce la declanșarea primului război civil musulman.

Asasinarea lui Uthman îl face pe Marwan să îl ucidă pe Talha ibn Ubayad Allah în timpul Bătăliei Cămilei din 656, accesta considerându-l unul dintre vinovați. El își oferă loialitatea califului Ali,[5] iar mai târziu va servi drept guvernator în Medina sub califul Mu'awiya I, fondatorul Califatului Umayyad.

Domnia drept califModificare

La moartea lui Mu'awiya în anul 680, orașele din Hejaz, inclusiv Mecca și Medina, au refuzat să îl recunoască pe succesorul acestuia, Yazid.

Marwan, ca și lider al Banu Umayya în Hejaz, îl sfătuiește pe guvernatorul de atunci al Medinei, să își convingă supușii să îl recunoască pe Yazid drept suveran.[6]

În 683, o forță militară la care se alătura și Marwan, este trimisă de către Yazid pentru a impune autoritatea Umayyada asupra Hejazului, însă aceasta este învinsă în bătălia de la al-Harra, armata retrăgându-se în Siria, iar liderul rebeliunii din Hejaz, Abd Allah ibn al-Zubayr confiscă proprietățile Banu Umayya și îl alungă pe Marwan și familia sa în Siria.

Marwan rămâne în Siria la curtea lui Mu'awiya II până la moartea acestuia, în 684 și se autopropune drept succesor la summit-ul ținut în Jabiya. El este declarat calif în Damasc,[7] reușind să obțină suportul marilor triburi și totodată să înfrângă rebeliunea triburilor Qaysi, loiale lui Ibn al-Zubayr.

Până în martie, 685, Marwan își asigură dominația asupra Egiptului, asistat fiind de nobilimea tribală din Fustat,[8] reușește să respingă expediția lui Zubayrid din Palestina și totodată, să cucerească Irakul.

Marwan și a modelat administrația pe modelul domniei lui Uthman,[9] fundația puterii sale bazându-se pe familie, acesta oferind fiilor săi poziții-cheie în armată sa și asigurându-se ca unul dintre ei îl va urma drept calif.

Marwanizii se stabilesc astfel drept dinastia principală a ținutului Umayyad.

Moartea lui MarwanModificare

Marwan moare în 685[10] după o domnie de aproximativ 6-10 luni. Data exactă a morții sale nu este clară, unele surse medievale plasând-o pe 11 aprilie, iar altele pe 13 aprilie sau chiar 7 mai.

Surse musulmane susțin că acesta ar fi murit în Damasc.

Marwan își numește fii drept succcesori, în urma recuceririi Egiptului, iar Abd al-Malik accede la califat în Damasc fără vreo opoziție aparentă.

NoteModificare

  1. ^ Bosworth,The Encyclopedia of Islam, New York Edition, Volume VI, 1991, p.621.
  2. ^ Bosworth,The Encyclopedia of Islam, New York Edition, Volume VI, 1991, p.621.
  3. ^ Kennedy, The Prophet and the Age of the Caliphates: The Islamic Near East from the 6th to the 11th Century, 2004, p. 79.
  4. ^ Bosworth,The Encyclopedia of Islam, New York Edition, Volume VI, 1991, p.621.
  5. ^ Bosworth,The Encyclopedia of Islam, New York Edition, Volume VI, 1991, p.621.
  6. ^ Bosworth,The Encyclopedia of Islam, New York Edition, Volume VI, 1991, p.623.
  7. ^ Bosworth,The Encyclopedia of Islam, New York Edition, Volume VI, 1991, p.621.
  8. ^ Kennedy, The Prophet and the Age of the Caliphates: The Islamic Near East from the 6th to the 11th Century, 2004, p. 80.
  9. ^ Kennedy, The Prophet and the Age of the Caliphates: The Islamic Near East from the 6th to the 11th Century, 2004, p. 79.
  10. ^ Bosworth,The Encyclopedia of Islam, New York Edition, Volume VI, 1991, p.623.

BibliografieModificare

  • Ahmed, Asad Q. (). The Religious Elite of the Early Islamic Ḥijāz: Five Prosopographical Case Studies. University of Oxford Linacre College Unit for Prosopographical Research. 
  • Cobb, Paul M. (). White Banners: Contention in 'Abbasid Syria, 750-880. SUNY Press. ISBN 9780791448809. 
  • Kennedy, Hugh N. (). The Prophet and the Age of the Caliphates: The Islamic Near East from the 6th to the 11th Century (ed. Second). Harlow: Pearson Education Limited. ISBN 0-582-40525-4. 
  • Rihan, Mohammad (). The Politics and Culture of an Umayyad Tribe: Conflict and Factionalism in the Early Islamic Period. London: I. B. Tauris and Company Limited.