Mausoleul lui Hadrian
Mausoleul lui Hadrian a fost început de împăratul Hadrian, în anul 130 și terminat de Antoninus Pius, în 139, pe malul drept al Tibrului, în apropiere de podul Aelius[1][2]. Se mai poate vedea încă, și în prezent, întrucât corespunde cu Castelul Sant'Angelo.
Inspirație modificare
Împăratul Hadrian, în 130, a lansat construirea mausoleului său, întrucât precedentul mausoleu imperial, mausoleul lui Augustus, nu mai dispunea de locuri libere. Rămășițele pământești ale lui Traian au fost depuse sub Columna lui Traian, Hadrian trebuia să găsească un alt amplasament[3]. Construcția a fost dorită ca pereche a Mausoleului lui Augustus[4]: acesta este situat în nordul Câmpului lui Marte, pe malul stâng al Tibrului, în timp ce Mausoleul lui Hadrian este situat pe malul drept al Tibrului, în fața Câmpului lui Marte. De altfel, alura generală, circulară, a celor două edificii este similară. Unii autori, ca de exemplu Eisner, au găsit ca izvor de inspirație, pentru cele două monumente, mormintele etrusce[5].
Descriere modificare
Monumentul construit din cărămidă are o bază pătrată masivă, cu latura de 89 de metri și 15 metri înălțime. Această bază suportă o rotondă masivă din travertin placat cu marmură de 64 de metri diametru și 21 de metri înălțime. Rotonda este acoperită de un tumulus de pământ care include o cameră funerară pătrată, cu latura de 8 metri. Deasupra se afă o construcție pătrată, care suportă quadriga de bronz condusă de împăratul Hadrian, reprezentând soarele, precum și un boschet de arbori funerari. Se pătrundea în mausoleu printr-un prim culoar de intrare, în linie dreaptă, o rampă elicoidală de 3 metri lărgime și de 125 de metri lungime te conducea în interiorul rotondei, făcând un tur complet; în sfârșit, un al doilea culoar te conducea în camera funerară[2].
Istoric modificare
Urna funerară a lui Hadrian a fost depusă în mausoleu, în anul 139, grație obstinației[6] lui Antoninus Pius, care a obținut de la Senat divinizarea lui Hadrian. Împărăteasa Sabina, soția lui Hadrian, fiul său adoptiv Lucius Aelius Verus și succesorii săi din dinastia Antoninilor, cât și Severii, până la Caracalla au fost depuși acolo[2].
Foarte curând, clădirea a fost deturnată de la scopurile funerare și a devenit construcție militară. A fost integrată în zidul lui Aurelian, în 403, ca bastion avansat. Când ostrogotul Vitiges a atacat Roma, în 537, soldații apărau „castellum” servindu-se de statuile de bronz care-l decorau, ca proiectile. În 547, Totila a inclus edificiul într-o structură fortificată care proteja malul drept al Tibrului. Cartierul a luat astfel denumirea de „Borgo”.
Structura sub formă de turn a Mausoleului lui Hadrian și amplasamentul său, din apropierea Vaticanului, și care putea controla podul de peste Tibru, a continuat să-i intereseze pe strategii militari; clădirea a fost transformată în cetate, devenind ceea ce numim astăzi Castelul Sant'Angelo, probabil în secolul al IX-lea.
Bibliografie modificare
- Bernard Andreae, „L’art de l’ancienne Rome”, Mazenod, 1973, reeditare în 1988, ISBN 2-85088-004-3
- Yves Roman, „Hadrien, l'empereur virtuose”, Payot, 2008, ISBN 9782228903370
- Eisner, „Zur Typologie der Mausoleen des Augustus und des Hadrian”, 1979.
Note modificare
- ^ Podul Sant'Angelo este un pod din Roma care leagă cele două maluri ale Tibrului, în fața Castelului Sant'Angelo. A fost construit, în 134, sub domnia împăratului Hadrian (Publius Ælius Traianus Hadrianus), care i-a dat numele său, Pons Ælius.
- ^ a b c Yves Roman, „Hadrien, l'empereur virtuose”, Payot, 2008, p. 263-264.
- ^ Bernard Andreae, „L’art de l’ancienne Rome”, Mazenod, 1973, reeditare în 1988, p. 515.
- ^ Mausoleul lui Augustus este un monument funerar construit de Augustus, pentru el însuși și pentru familia sa, situat la Roma, în nordul Câmpului lui Marte, nu departe de Tibru.
- ^ Eisner, „Zur Typologie der Mausoleen des Augustus und des Hadrian”, 1979, p. 320.
- ^ Încăpățânării
Vezi și modificare
 | Acest articol din domeniul arhitecturii este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa ! |