Melpomene
muză din mitologia greacă
Melpomene | |
![]() | |
Civilizația | religia în Grecia Antică[*] ![]() |
---|---|
Căsătorit cu | Achelous ![]() |
Urmași | Pisinoë[*] Thelxiepea[*] Aglaope[*] Partenope Leucosia[*] Ligeia[*] Molpe[*] ![]() |
Tată | Zeus ![]() |
Mamă | Mnemosyne ![]() |
Bunic | Cronos ![]() Uranus ![]() |
Bunică | Rhea[1][2] ![]() Geea ![]() |
Frați | Clio Calliope Urania Euterpe Terpsihora Erato Polimnia Thalia ![]() |
Modifică date / text ![]() |
În mitologia greacă, Melpomene este considerată una dintre cele nouă muze, fiica lui Zeus și Mnemosyne.

(tablou de Eustache Le Sueur)
Mitologie
modificareNumele muzei provine de la cuvântul grec echivalent cu a celebra cu dans și cântec. La început, Melpomene era muza cântării, dar în perioada clasică a devenit muza tragediei. În picturi, apare cu o mască tragică.
Melpomene este menționată de Hesiod, Apollodorus, Lycophron și Diodorus Siculus.
Celelalte opt muze sunt: Calliope, Clio, Erato, Euterpe, Polyhymnia, Terpsichore, Thalia și Urania.
Note
modificare- ^ RSKD / Ζεύς[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ RSKD / Rhea[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor)
Bibliografie
modificare- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2
Vezi și
modificareLegături externe
modificare- Dicționar mitologic Arhivat în , la Wayback Machine.