Melpomene
muză din mitologia greacă
Melpomene | |
![]() | |
Civilizația | religia în Grecia Antică[*] ![]() |
---|---|
Căsătorit cu | Achelous ![]() |
Urmași | Pisinoë[*] Thelxiepea[*] Aglaope[*] Partenope Leucosia[*] Ligeia[*] Molpe[*] ![]() |
Tată | Zeus ![]() |
Mamă | Mnemosyne ![]() |
Bunic | Cronos ![]() Uranus ![]() |
Bunică | Rhea[1][2] ![]() Geea ![]() |
Frați | Clio Calliope Urania Euterpe Terpsihora Erato Polimnia Thalia Manes[*] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
În mitologia greacă, Melpomene este considerată una dintre cele nouă muze, fiica lui Zeus și Mnemosyne.

(tablou de Eustache Le Sueur)
Mitologie Modificare
Numele muzei provine de la cuvântul grec echivalent cu a celebra cu dans și cântec. La început, Melpomene era muza cântării, dar în perioada clasică a devenit muza tragediei. În picturi, apare cu o mască tragică.
Melpomene este menționată de Hesiod, Apollodorus, Lycophron și Diodorus Siculus.
Celelalte opt muze sunt: Calliope, Clio, Erato, Euterpe, Polyhymnia, Terpsichore, Thalia și Urania.
Note Modificare
- ^ RSKD / Ζεύς[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ RSKD / Rhea[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor)
Bibliografie Modificare
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2
Vezi și Modificare
Legături externe Modificare
- Dicționar mitologic Arhivat în , la Wayback Machine.