Deschide meniul principal
Melpomene
Melpomene-Simmons-Highsmith-detail-1.jpeg
Civilizațiareligia în Grecia Antică[*]  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAchelous  Modificați la Wikidata
UrmașiPisinoë[*]
Thelxiepea[*]
Aglaope[*]
Partenope
Leucosia[*]
Ligeia[*]
Molpe[*]  Modificați la Wikidata
TatăZeus  Modificați la Wikidata
MamăMnemosyne  Modificați la Wikidata
BunicCronos  Modificați la Wikidata
Uranus  Modificați la Wikidata
BunicăRhea[1][2]  Modificați la Wikidata
Geea  Modificați la Wikidata
FrațiClio
Calliope
Urania
Euterpe
Terpsihora
Erato
Polimnia
Thalia
Manes[*]  Modificați la Wikidata
Melpomene, Erato și Polymnia
(tablou de Eustache Le Sueur)

În mitologia greacă, Melpomene este considerată una dintre cele nouă muze, fiica lui Zeus și Mnemosyne.

MitologieModificare

Numele muzei provine de la cuvântul grec echivalent cu a celebra cu dans și cântec. La început, Melpomene era muza cântării, dar în perioada clasică a devenit muza tragediei. În picturi, apare cu o mască tragică.

Melpomene este menționată de Hesiod, Apollodorus, Lycophron și Diodorus Siculus.

Celelalte opt muze sunt: Calliope, Clio, Erato, Euterpe, Polyhymnia, Terpsichore, Thalia și Urania.

NoteModificare

  1. ^ Q45277156[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Q45259227[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

BibliografieModificare

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi șiModificare

Legături externeModificare