Micaela Ghițescu

Micaela Ghițescu
Micaela Ghițescu.jpg
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (87 de ani)[1] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilologă[*]
traducătoare Modificați la Wikidata

Micaela-Alexandra Ghițescu (n. , București, România – d. [1]) a fost o traducătoare română.

Familia și studiileModificare

A fost fiica chirurgului Constantin Ghițescu și a Mariei-Eliza (n. Papacostea). A efectuat studiile la Liceul „Carmen Sylva” și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București (1937-1949). A urmat cursurile Facultății de Filologie, secția limba și literatura franceză (1949-1952, 1955-1957).

DetențiaModificare

În perioada 1952-1955 a fost arestată sub acuzația de spionaj în favoarea Franței.

Activitatea literarăModificare

A tradus în special în și din limba portugheză. Este și autoarea unor dicționare spaniole și portugheze.

Din 2003 a fost redactor-șef al revistei Memoria - revista gândirii arestate.[2]

DistincțiiModificare

ScrieriModificare

  • 1964: Mică gramatică portugheză (București);
  • 1976: Dicționar spaniol - român (București);
  • 1976: Dicționar român - spaniol (București);
  • 1980: Dicționar de proverbe spaniol-portughez-român;
  • 2012: Între uitare și memorie, memorii în care relatează perioada petrecută ca deținută politică, Humanitas

TraduceriModificare

ReferințeModificare

  1. ^ a b A murit traducătoarea Micaela Ghițescu, Agerpres, accesat în  
  2. ^ «Am fredonat Oda Bucuriei când a murit Stalin» (Micaela Ghițescu)
  3. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, e) 17.
  4. ^ Presidente Cavaco Silva homenageou tradutores e editores romenos dedicados à língua e cultura portuguesas

Legături externeModificare