Deschide meniul principal

Mihai Popovici

politician român
Mihai Popovici
Mihai Popovici.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Brașov, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani) Modificați la Wikidata
București, RS România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Membru al Camerei Deputaților a României Modificați la Wikidata

Partid politicPartidul Național-Țărănesc
Alma materUniversitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta

Mihai Popovici (n. , Brașov, Austro-Ungaria – d. , București, RS România) a fost ministru de finanțe al României în mai multe guverne între anii 1927-1931- "om politic. A absolvit Dreptul la Budapesta și Filosofia la Viena. Membru al Partidului Național Român, militant pentru unirea Transilvaniei cu țara.

În timpul războiului, între 1917 - 1918, a fost însărcinat cu organizarea corpului voluntarilor români în Moldova, mulți dintre ei adunați din rândul prizonierilor ardeleni din Rusia. De asemenea, a făcut parte din Comitetul Național al românilor emigranți din Austro-Ungaria, constituit la Odesa în 1918. Membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei la Departamentul Industriei și Comerțului, deputat în Parlamentul României întregite. În cabinetul Blocului Parlamentar a ocupat portofoliile Ministerului Lucrărilor Publiceși al Ministerului Finanțelor. Vicepreședinte al PNȚ (1926). A făcut parte din toate guvernele țărăniste (8 guvernări), în special ca ministru al Finanțelor, dar și al Justiției, Internelor și al Lucrărilor publice. Adept al lui Iuliu Maniu. Arestat ca țărănist în 1947 și acuzat de conspirație contra statului în afacerea Tămădău. Deținut la Sighet până în 1955.[1]

LucrăriModificare

  • Solidarimsul politic, București, 1923;
  • Bugetul, 1924;
  • Datoriile și creanțele României după tratate, 1925;
  • Discurs, 1925;
  • Politica de revalorizare și conversiunea la Banca Națională, 1925;
  • Politica de producțiuneși bugetul, 1926;
  • Legea pentru reorganizarea Înaltei Curți, 1929;
  • Legea contabilității publice, 1930;
  • Lege pentru reorganizarea Înaltei Curți de Conturi, 1930[2]

NoteModificare