Mihai Popovici

politician român
Mihai Popovici
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Brașov, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata

Partid politicPartidul Național-Țărănesc
Alma materUniversitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta

Mihai Popovici (n. , Brașov, Austro-Ungaria – d. , București, România) a fost ministru de finanțe al României în mai multe guverne între anii 1927-1931. Mihai Popovici a absolvit Dreptul la Budapesta și Filosofia la Viena. Membru al Partidului Național Român, militant pentru unirea Transilvaniei cu țara.

În timpul războiului, între 1917-1918, a fost însărcinat cu organizarea corpului voluntarilor români în Moldova, mulți dintre ei adunați din rândul prizonierilor ardeleni din Rusia. Mihai Popovici a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 și a fost ales membru în Mare Sfat Național. A făcut parte din delegația care a prezentat regelui Ferdinand actul unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România[1]. Membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei la Departamentul Industriei și Comerțului, deputat în Parlamentul României întregite. În cabinetul Blocului Parlamentar, Mihai Popovici a ocupat portofoliile Ministerului Lucrărilor Publice și al Ministerului Finanțelor. Vicepreședinte al PNȚ (1926). A făcut parte din toate guvernele țărăniste (8 guvernări), în special ca ministru al Finanțelor, dar și al Justiției, Internelor și al Lucrărilor publice. Adept al lui Iuliu Maniu. A fost arestat ca țărănist în 1947 și acuzat de conspirație contra statului în afacerea Tămădău și apoi deținut la Sighet până în 1955.[2] Figură controversată în diverse afaceri umbrite de corupție: comisionul de la împrumutul francez acordat României în 1931, afacera chibriturilor Krueger, a drumurilor cu suedezii etc.[3]

Lucrări

modificare
  • Solidarismul politic, București, 1923;
  • Bugetul, 1924;
  • Datoriile și creanțele României după tratate, 1925;
  • Discurs, 1925;
  • Politica de revalorizare și conversiunea la Banca Națională, 1925;
  • Politica de producțiune și bugetul, 1926;
  • Legea pentru reorganizarea Înaltei Curți, 1929;
  • Legea contabilității publice, 1930;
  • Lege pentru reorganizarea Înaltei Curți de Conturi, 1930[4]
  1. ^ Mihai Popovici, Mihai Popovici - Centenar Romania Arhivat în , la Wayback Machine.,Centenar Romania
  2. ^ După 20 de ani de la Marea Unire din 1918, ardelenii s-au simţit nedreptăţiţi | Informaţia Zilei, www.informatia-zilei.ro 
  3. ^ Argetoianu, Constantin (). MEMORII PENTRU CEI DE MÂINE Amintiri din vremea celor de ieri 1930 - 1931. Paul Editions. p. 197. 
  4. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 


Predecesor:
Barbu Știrbei
Ministrul de finanțe
6 iunie 192720 iunie 1927
Succesor:
Vintilă Brătianu
Predecesor:
Vintilă Brătianu
Ministrul de finanțe
10 noiembrie 192815 octombrie 1929
Succesor:
Iuliu Maniu
Predecesor:
Ion Răducanu
Ministrul de finanțe
13 iunie 19308 octombrie 1930
Succesor:
Mihai Popovici
Predecesor:
Mihai Popovici
Ministrul de finanțe
10 octombrie 19304 aprilie 1931
Succesor:
Constantin Argetoianu