Mihai Popovici

politician român
Mihai Popovici
Mihai Popovici.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Brașov, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani) Modificați la Wikidata
București, RS România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Membru al Camerei Deputaților a României Modificați la Wikidata

Partid politicPartidul Național-Țărănesc
Alma materUniversitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta

Mihai Popovici (n. , Brașov, Austro-Ungaria – d. , București, RS România) a fost ministru de finanțe al României în mai multe guverne între anii 1927-1931. Mihai Popovici a absolvit Dreptul la Budapesta și Filosofia la Viena. Membru al Partidului Național Român, militant pentru unirea Transilvaniei cu țara.

În timpul războiului, între 1917 - 1918, a fost însărcinat cu organizarea corpului voluntarilor români în Moldova, mulți dintre ei adunați din rândul prizonierilor ardeleni din Rusia. Mihai Popovici a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 și a fost ales membru în Mare Sfat Național. A făcut parte din delegația care a prezentat regelui Ferdinand actul unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România[1]. Membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei la Departamentul Industriei și Comerțului, deputat în Parlamentul României întregite. În cabinetul Blocului Parlamentar, Mihai Popovici a ocupat portofoliile Ministerului Lucrărilor Publice și al Ministerului Finanțelor. Vicepreședinte al PNȚ (1926). A făcut parte din toate guvernele țărăniste (8 guvernări), în special ca ministru al Finanțelor, dar și al Justiției, Internelor și al Lucrărilor publice. Adept al lui Iuliu Maniu. Arestat ca țărănist în 1947 și acuzat de conspirație contra statului în afacerea Tămădău. Deținut la Sighet până în 1955.[2]

LucrăriModificare

  • Solidarismul politic, București, 1923;
  • Bugetul, 1924;
  • Datoriile și creanțele României după tratate, 1925;
  • Discurs, 1925;
  • Politica de revalorizare și conversiunea la Banca Națională, 1925;
  • Politica de producțiune și bugetul, 1926;
  • Legea pentru reorganizarea Înaltei Curți, 1929;
  • Legea contabilității publice, 1930;
  • Lege pentru reorganizarea Înaltei Curți de Conturi, 1930[3]

NoteModificare


Predecesor:
Barbu Știrbei
Ministrul de finanțe
6 iunie 192720 iunie 1927

Succesor:
Vintilă Brătianu


Predecesor:
Vintilă Brătianu
Ministrul de finanțe
10 noiembrie 192815 octombrie 1929

Succesor:
Iuliu Maniu


Predecesor:
Ion Răducanu
Ministrul de finanțe
13 iunie 19308 octombrie 1930

Succesor:
Mihai Popovici


Predecesor:
Mihai Popovici
Ministrul de finanțe
10 octombrie 19304 aprilie 1931

Succesor:
Constantin Argetoianu