Mihai Popovici
| Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în februarie 2018 |
| Mihai Popovici | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Brașov, Austro-Ungaria |
| Decedat | (86 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Deputat al României | |
| Partid politic | Partidul Național-Țărănesc |
| Alma mater | Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta |
Modifică date / text  | |
Mihai Popovici (n. , Brașov, Austro-Ungaria – d. , București, România) a fost ministru de finanțe al României în mai multe guverne între anii 1927-1931. Mihai Popovici a absolvit Dreptul la Budapesta și Filosofia la Viena. Membru al Partidului Național Român, militant pentru unirea Transilvaniei cu țara.
În timpul războiului, între 1917-1918, a fost însărcinat cu organizarea corpului voluntarilor români în Moldova, mulți dintre ei adunați din rândul prizonierilor ardeleni din Rusia. Mihai Popovici a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 și a fost ales membru în Mare Sfat Național. A făcut parte din delegația care a prezentat regelui Ferdinand actul unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România[1]. Membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei la Departamentul Industriei și Comerțului, deputat în Parlamentul României întregite. În cabinetul Blocului Parlamentar, Mihai Popovici a ocupat portofoliile Ministerului Lucrărilor Publice și al Ministerului Finanțelor. Vicepreședinte al PNȚ (1926). A făcut parte din toate guvernele țărăniste (8 guvernări), în special ca ministru al Finanțelor, dar și al Justiției, Internelor și al Lucrărilor publice. Adept al lui Iuliu Maniu. A fost arestat ca țărănist în 1947 și acuzat de conspirație contra statului în afacerea Tămădău și apoi deținut la Sighet până în 1955.[2] Figură controversată în diverse afaceri umbrite de corupție: comisionul de la împrumutul francez acordat României în 1931, afacera chibriturilor Krueger, a drumurilor cu suedezii etc.[3]
Lucrări
modificare- Solidarismul politic, București, 1923;
- Bugetul, 1924;
- Datoriile și creanțele României după tratate, 1925;
- Discurs, 1925;
- Politica de revalorizare și conversiunea la Banca Națională, 1925;
- Politica de producțiune și bugetul, 1926;
- Legea pentru reorganizarea Înaltei Curți, 1929;
- Legea contabilității publice, 1930;
- Lege pentru reorganizarea Înaltei Curți de Conturi, 1930[4]
Note
modificare- ^ Mihai Popovici, Mihai Popovici - Centenar Romania Arhivat în , la Wayback Machine.,Centenar Romania
- ^ După 20 de ani de la Marea Unire din 1918, ardelenii s-au simţit nedreptăţiţi | Informaţia Zilei, www.informatia-zilei.ro
- ^ Argetoianu, Constantin (). MEMORII PENTRU CEI DE MÂINE Amintiri din vremea celor de ieri 1930 - 1931. Paul Editions. p. 197.
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
| Predecesor: Barbu Știrbei |
Ministrul de finanțe 6 iunie 1927 – 20 iunie 1927 |
Succesor: Vintilă Brătianu |
| Predecesor: Vintilă Brătianu |
Ministrul de finanțe 10 noiembrie 1928 – 15 octombrie 1929 |
Succesor: Iuliu Maniu |
| Predecesor: Ion Răducanu |
Ministrul de finanțe 13 iunie 1930 – 8 octombrie 1930 |
Succesor: Mihai Popovici |
| Predecesor: Mihai Popovici |
Ministrul de finanțe 10 octombrie 1930 – 4 aprilie 1931 |
Succesor: Constantin Argetoianu |