Mihai Vâlsan

diplomat român şi un translator
Pentru marele geograf, vedeți George Vâlsan.
Mihai Vâlsan
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Brăila, România Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani) Modificați la Wikidata
Antony, Franța Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România
Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Religieislam
Sufism
Shadhili[*]
Islamul sunit Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
traducător Modificați la Wikidata
Activitate
PregătireRené Guénon  Modificați la Wikidata

Mihai Vâlsan (n. , Brăila, România – d. , Antony, Franța) a fost, în perioada antebelică, un diplomat român și un translator prolific specializat în traducerea și interpretarea lui Ibn Arabi, un teoretician al sufismului. Mihai Vâlsan l-a considerat pe Ibn 'Arabi drept cea mai înaltă autoritate a spiritualitatii sufite și tradiției islamice. Pasionat de filozofia esoterică musulmană, s-a instalat după război la Tunis unde a devenit cetățean francez, a trecut la islam sub numele de Shaykh Mustafa 'Abd al-'Aziz, apoi s-a instalat la Paris unde a devenit un reputat savant musulman și comandant al taricalei Shadhuliyya tariqah.

A fost discipol al lui René Guénon și al lui Frithjof Schuon, de acesta din urmă despărindu-se la în 1950. Vâlsan a considerat hinduismul, taoismul și islamul ca fiind „cele trei forme principale ale gândirii tradiționale prezente, reprezentând Orientul Mijlociu, Extremul-Orientul și Orientul Apropiat ca reflecte a celor trei aspecte ale Domnului Lumii”.

ReferințeModificare


BibliografieModificare

La fonction de Rene Guenon et le sort de l'Occident, 1951, p. 213 (Iul., Aug., Sept., Oct., Nov.; nr. 293-294-295).

L' Islam et la fonction de Rene Guenon, 1953, p. 14 (Ian.-Febr.; nr. 305).

L'Initiation chretienne (Reponse a M. Marco Pallis), 1965, p. 148 (Mai-Iunie si Iulie-Aug.; nr. 389-390).

La question de l' Initiation chretienne: mise au point, 1968, p. 142 (Martie-Apr., Mai-Iunie si Iulie.-Aug.; nr. 406-407-408).

Etudes si Documents d' Hesychasme, 1968, p. 153 (Martie-Apr., Mai-Iunie si Iul.-Aug.; nr. 406-407-408).

L'Oeuvre de Guenon en Orient. 1969, p. 32 (Ian.-Febr.; nr. 411).

Les Livres (Rene Guenon, Le Symbolisme de la Croix, reeditare in format de buzunar: colectie 10/18). 1971, p. 35 (Ian.-Febr.; nr.423).

Textes sur la Connaissance supreme. (Le Livre des Instructions; La question posee par Ibn Sawdakin; Sens metaphysique de la formule "Allahu Akbar"), 1952, p.125 (Apr. Mai; nr. 299); p. 182 (Iunie; nr. 300).

Le Livre de l'Extinction dans la Contemplation, 1961, p. 26 (Ian.-Febr.; nr. 363); p. 89 (Martie-Apr.; nr. 364); p. 144 (Mai-Iunie; nr. 365).

Une instruction sur les Rites fondamentaux de l'Islam, 1962, p. 23 (Ian.-Febr.; nr. 369).

Le Livre d'enseignement par les formules indicatives des gens inspires, p. 54 (Martie-Apr.; nr. 400); p. 113 (Mai-Iunie; nr. 401); p. 245 (Nov.-Dec.; nr. 404); p. 73 (Martie-Apr., Mai-Iunie si Iulie-Aug.; nr. 406-407-408).

Le Coffre d'Heraclius et la tradition du "Tabut" adamique, p. 266 (Nov.-Dec.; nr. 374); p. 37 (Ian.-Febr.; nr. 375).

Legături externeModificare